duminică, 2 ianuarie 2011

CODUL LUI JAN VI - Nu trageţi în muze! - de Jan Manta


Pe strada Coloniilor majoritatea muzelor, deşi nu avea origini sănătoase, se cuminţise. Cel puţin, aşa le-am găsit noi pe ele. Împărtăşeau ideologia vremurilor şi a spaţiului lor de manifestare. Se îngrijeau, alături de clienţii lor temporari, ca totul să fie conform liniei trasate şi a planului cincinal. Atunci când nu te inspirau materialist-dialectic, muzele te îmboldeau la mici ghiduşii. O rimă forţată, un pamfleţel pentru mângâierea orgoliului de oponent al regimului, bancuri despre unicii eroi în viaţă erau câteva manifestări subversive de inspiraţie malefică.
Poate că unii semeni de-ai noştri s-au bucurat de serviciul concomitent al mai multor muze. Unele aveau aer cosmopolit, altele erau ultra nationaliste, sau, cele de duzină, prea- îndrăgostite de binele tuturor. Acestea din urmă erau muzele clientelare şi erau la mare căutare. Ce zbucium creator izbucnea când se ciocneau muze cu orientări diferite, pe câmpul de luptă al inspiraţiei artistice pus la dispoziţie de abonatul la faima literară!

L-am bănuit pe varu Costel de o astfel de complicitate cu una dintre muzele hoinare ideologic. Suspiciunea mea a fost alimentată când am văzut pe racheta lui de tenis de câmp, realizată 100% din lemn, în atelierul de tâmplărie al lui nenea Ion, scrijelit ostentativ, un cuvânt cu etimologie occidentală - DaNLOP. Se juca tenis pe terenul pe care se practica orice joc. Adică, pe strada noastra. În secţiune era un trapez isoscel cu baza mică de vreo 3-4 m, singura porţiune care-ţi dădea un echilibru şi pe care era bine să te afli cât mai mult timp pentru siguranţa personală. Eu eram responsabil cu fileul, o sfoară fixată între gardul lui nea Vasile Rusu şi pomul din faţa casei mele. Fileul trebuia desfăcut atunci când treceau căruţele cu zarzavat spre grădinile sârbeşti de la marginea oraşului. Nu era treabă uşoară.
Eram cu ochii pe văru Costel, cu o mână pe fileu şi cu gândul la muza mea. Aveam nevoie de inspiraţie. Trebuia să-mi dea cuvântul - replica la mesajul subliminal al vărului. Era o comandă fulger. Răspunsul a venit ca un tunet. A doua zi îmi etalam mândru racheta de tenis, adică fundul de lemn pe care se desfăşura o parte din procesul culinar al familiei, inscripţionată cu INTERLOP FOREVER. În scurt timp, DaNLOP şi INTERLOP au devenit brand-uri ale străzii Coloniilor.
Să ovaţionăm muzele lucrătoare la departamentul “subversive” care au influenţat realizarea unei literaturi “de sertar” si sa le înfierăm pe cele care, contrar voinţei noastre, au contribuit la făurirea marii literaturi omagiale.

Comentarii

Translate this blog