În
vara lui 2004, prin iulie-august, eram la coasă cu tînu' Lazăr, la
Obrejă, sus pe Valea lui Stan, lîngă vîrful Măgurii. Tocmai
luasem bacul cu notă mare și intrasem la facultate la Cluj, ceea
ce-l făcuse pe tînu' extrem de mîndru de mine dar și oarecumva
trist că urma să mă car din sat. După cîteva brazde, ne-am
așezat pe un răzvor să ne tragem sufletul și tînu', cu un ton
mult mai serios și mai grav decît în alte ocazii asemănătoare,
mi-a pus o întrebare: -
Măi Valeri, măi, că amu' tu ești mai învățat ca noi, ai făcut
mai multă școală, zi-mi și mie cum îi treaba asta cu Dumnezeu?
Cine-i el? Cum de le știe pe toate? Îi ceva om mai de seamă sau
cum să înțeleg eu toată povestea cu el? Tînu'
nu era un om bisericos, deși era prieten bun cu popa Sărmaș, jucau
des șah și se omeneau cu jinars produs la cazanul familiei dintr-un
pîrău de pe Valea lui Stan. Eu nu-mi amintesc să mă fi dus
vreodată la biserică sau să mă fi luat cu povești despre
biserică, Dumnezeu și relig…