 |
Cu
cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un
scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul
rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut
contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o
căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate
ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași
umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a
intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot
m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că
pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are
serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne
și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce
a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne
fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri
noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să
meargă la scos de cartofi pe petecul lor de teren. Și de la o vreme i s-a făcut rău de la oboseală așa că a fost musai să doarmă
un pic. Mai ales că de luni iarăși bagă la muncă. Fără ore
suplimentare – și acestea executate fără nicio legătură cu
ordinea legală – nu ai șanse să aduci acasă un salariu peste
1500 de lei și ceva bonuri. De aia se bagă la suplimentare, mai
ales în sărbători, cînd primesc bonuri de 200 de lei pentru asta.
Nu sunt angajați, nu stă lumea, trei, șase luni și-s duși. I-am
zis că poate pleacă pentru că-s leneși și nu vor să muncească.
S-a uitat chiorîș la mine, vrînd să se asigure că vorbesc serios
sau poate vrînd să-mi plaseze o binemeritată flegmă între ochi,
avînd în vedere remarca mea.
-
Ce lene, domle? Cum adică nu vor să muncească? Dar ce crezi că
fac? Dacă nu vor să muncească la ăștia sau la alții care dau
salarii așa mici, musai înseamnă că nu vor să muncească? E
batjocură! Pur și simplu. Și de aia nu stă lumea. Că mai bine
găsește altceva de făcut Nici eu n-aș sta, dar la vîrsta și
pregătirea mea nu am de ales. Am copii, am o casă de ținut. Îs
țigan. Cine crezi că mă angajează? Mai am noroc cu gospodăria,
cu cîte un transport ocazional de lemne și cu turele suplimentare de noapte sau
munca în sărbători, că altfel n-aș avea cum să-mi întrețin
familia. Și muncește și nevastă-mea. Tot acolo. Deci aducem două
salarii în casă și tot n-ajunge. Și asta nu pentru că am duce
noi nu știu ce trai. Ați văzut unde locuiesc. Dar nu se poate
altfel. Crezi că eu mi-aș rupe cioantele și duminica sau în
sărbători? Aș umbla de-ampulea după lemne? N-aș sta și eu la televizor sau la o bere?
Despre
cum și unde și-a petrecut concediul, despre ce obiective pe termen
lung are sau cum stă cu dezvoltarea personală nu l-am mai întrebat,
că părea tot mai indispus. L-am întrebat însă despre cum e cu
concediile medicale și cu zilele libere. Cică se dă concediu, dar
e destul de strictă treaba cu medicalele. Iar cei care lipsesc de la
muncă, fără a avea concediu medical, sunt penalizați de către
cei din management cu tăierea bonurilor de masă pe 5 zile. O fi
legală măsura asta? N-are importanță, că nu-i controlează nici
dracu. L-am mai zîhăit un pic cu productivitatea, că știm cu
toții că muncitorii români nu-s la fel de productivi ca ăia din
vest. A dat dintr-o mînă a lehamite și-a zis:
-
Nu știu cît suntem sau nu de productivi, dar știu că noi muncim de
ne sar capacele, că facem munca mai multor oameni și că se
onorează o grămadă de comenzi. Habar n-aveți cîte cabluri ies de
la noi și cît băgăm! Și cred și eu că ăia din Germania or fi
lucrînd mai cu chef și mai cu drag, la ce salarii și dotări au.
Voiam
să-i zic mai multe, că dacă trage mai tare, dacă muncește mai
mult, sigur o să cîștige mai mult. Cu toții știm asta, că doar
prin muncă sîrguincioasă și ambiție poți prospera. Cu siguranță
că dacă ar băga măcar de trei ori pe săptămînă cîte 12 ore
în tura de noapte (după program), ar putea cîștiga peste 2 000 de
lei. Poate chiar 2 500. Cu ce mai face din mica gospodărie și cu
2-3 adusături de lemne pe lună, poate ajunge lejer la 3-4 000. Dacă
renunță la țigări și nu se lăcomește la o hrană foarte
diversificată și cu multă carne (poate înlocui carnea cu parizer,
care e foarte ieftin!!!), poate pune deoparte o sumă frumușică cu
care mai apoi poate porni o mică afacere. Sunt atîtea cursuri
ieftine pentru antreprenori. Dar nu m-am băgat că se vedea că n-am
cu cine, că e încă unul din ăla obișnuit să i se dea, să facă statul etc. Sigur m-ar fi luat cu din alea că la patruzeci și ceva cît
are (sau cincizeci și ceva, că era subțiat bine și îmbătrînit
tare la chip) a trecut deja prin cîteva recalificări și a schimbat
la locuri de muncă de nu-i mai arde lui de antreprenoriat. Că cu
ăia doi copii pe cap și cu stigmatul țigăniei, chiar dacă are
nevastă româncă, nu se uită nici dracu la el altfel decît la un
găinar sau braț de muncă ieftin spre foarte ieftin. Avea sens să-i
zic că oricine poate deveni ceea ce-și dorește să devină dacă
crede cu tărie în asta? Sau să-i explic că e așa datorită
alegerilor sale? Că putea foarte bine să fie un IT-st acum sau
un jurnalist acoperit, dacă era serios și ambițios? Că e alegerea lui să
trăiască în sărăcie și să facă o muncă atît de prost
plătită. Nu. Nu i-am zis nimic. I-am dat plata pentru lemne și i-am deschis poarta ca să-și scoată mîrțoaga și căruța și să
se ducă înapoi în lumea lui limitată și lipsită de succes.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu