 |
| ”Together” by Pawel Kuczynski |
La multe dintre proteste se
strigă „Jos Comunismul” chiar și la trei decenii după căderea
regimului comunist și trecerea la economia de piață. Iar narativa anticomunistă din postcomunism are câteva
coordonate de căpătâi, printre care:
(1) exterminarea/persecutarea
elitei interbelice (boierimea, elita intelectuală etc.). Regimul comunist e
descris ca o ruptură, o deviere de pe făgașul normal și o răsturnare a valorilor, un triumf al celor needucați și săraci, o sufocare a spiritului
nobil și aristocrat de către simțul gregar al maselor agresive și inculte.
(2) ororile din închisori și atmosfera de teroare. O societate guvernată de frică și cultura delațiunii, prin care cineva putea să
parvină, să se răzbune sau să-și elimine competitorii
(3) cenzura (absența libertății de exprimare).
(4) existența unor categorii de cetățeni privilegiați (securiști, nomenclaturiști etc.), care huzureau în timp ce poporul suporta privațiuni severe și care aveau un traseu
profesional ușurat de influența familiei, având posturi calde
pregătite și fiind înscriși din start într-un fel de lanț al transferului de putere și poziție din tată în fiu.
Prin
acestea (și altele) se evidențiază existența unui aparat represiv puternic, care a pătruns în toate
straturile societății și cotloanele vieții publice și private, aparat fără care
Partidul și Ideologia sa nu puteau controla și guverna o societate.
Condamnarea torționarului Vișinescu a dat multă satisfacție și a fost aclamată ca un fel de
reparație târzie față de victimele acestuia. Aparatul
ăla represiv are în centru Securitatea, despre care se spune că a influențat și traseul nostru postcomunist.
Securiștii sunt văzuți ca cei prin care s-au putut da
tunuri, fiind conectați la tot ce a însemnat mare
afacere. Unii s-au îmbogățit direct și au devenit influenți (Ioan Nicolae, Dan Voiculescu) și-au făcut televiziuni, fundații etc., nu doar că și-au aranjat progeniturile, dar au căutat și să influențeze viața politică, au vrut mai mult decât bani, au vrut să fie iubiți, populari. Și și-au atras, pe bună dreptate, ura
și antipatia unei bune părți din societate. Alții au operat mai discret. Și-au întins afacerile și influența, dar au evitat să iasă în față. Și-au văzut de biznisuri și de familie.
Ce au
în comun securiștii de rit vechi și nou, deveniți afaceriști, consilieri, avocați sau diplomați, cu mulți din oamenii politici (unii foști politicieni activi în PCR sau
rude ale acestora)?
