Treceți la conținutul principal

Sărbătoritul zilei


De ziua naţională a poetului naţional, Liga Oamenilor de Cultură Bonţideni vrea să vă aducă la cunoştinţă o întâmplare petrecută acum şaptezeci de ani, tot pe data de 15 ianuarie. În lagărul german de la Görlitz avea loc prima audiţie absolută a lucrării Quatuor pour la fin de temps, compusă de prizonierul francez Olivier Messiaen. Pentru muzica secolului XX, muzica modernă, Messiaen este una dintre figurile de care nu se poate face abstracţie, a cărui sistem componistic novator a redimensionat practica muzicală a secolului trecut şi continuă şi astăzi să furnizeze repere în actul de creaţie. În 1940, Messiaen cade prizonier pe frontul de la Verdun, chiar dacă nu deservea decât serviciile medicale, şi închis în lagărul de la Görlitz.
Acolo va cunoaşte un violonist, un violoncelist şi un clarinetist, pentru care va scrie acest cvartet. Prima audiţie va avea loc în lagăr, în condiţii improprii, în faţa a patru sute de auditori, prizonieri şi gărzi din acel lagăr. Lucrarea face trimitere, prin însăşi titlul ei, la războiul care tocmai se desfăşura, asociat cu apocalipsa. Messiaen propune însă o viziune creştină a Apocalipsei (el însuşi era un catolic practicant), viziune care transpare dint titlurile celor opt părţi componente ale cvartetului şi din caracterul sobru, solemn al muzicii. Partenerii lui Messiaen în acea zi au fost violinistul Jean le Boulaire, cellistul Étienne Pasquier şi clarinetistul Henri Akoka.

Dar pentru că lucrarea este una deosebit de valoroasă, şi cu siguranţă că cititorii noştri vor dori să afle mai multe despre ea, promitem să revenim cu o analiză mai aprofundată, dar totuşi accesibilă, nu peste mult timp.Până atunci, tema pentru acasă este audiţia temeinică a lucrării: http://www.youtube.com/watch?v=0-r59Iyx6-0&feature=related (prima parte)

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii