Treceți la conținutul principal

Monica Macovei, Adrian Papahagi şi electoratul „care nu merită”


   Despre candidatura Monicăi Macovei la preşedinţia României am aflat prin intermediul unui clip video suit pe Youtube acum mai bine de-o lună. Mi s-a părut stângace şi uşor actoricească încercarea dumneaei de a se prezenta drept candidat. Dar cu timpul, lucrurile s-au mai organizat în jurul ei: a început să primească susţinere, a devenit erou de bandă desenată alături de sidekick-ul Dubi (pisica dumneaei) şi a călătorit cu metroul bucureştean ca să arate că se ridică la statutul pe care-l afişează. Mai mult, a primit deja votul lui Lucian Mîndruţă care, se pare, era singurul cetăţean neconvins de capacităţile doamnei Macovei, din moment ce tocmai şi-a dat ok-ul pentru oprirea campaniei, aseară pe facebook.
    Dar pentru că data era deja stabilită, sau poate pentru că n-a văzut status-ul lui Mîndruţă (eu n-am văzut să fi dat like!?!), Monica Macovei şi-a continuat ieri campania prin Cluj. Pe noi (oamenii Ligii n.r.) ne-a întâlnit la o terasă din centru în timp ce lingeam fiecare la o bere aşa cum bine se vede din reuşita poză de campanie pe care am alăturat-o aici.
   Ne-a întrebat dacă am semnat pentru dumneai. Eu, unul am refuzat oferta spunându-i că nu mă reprezintă. Colegul Valer, mai inspirat, s-a gândit s-o întrebe care e poziţia ei cu privire la gazele de şist iar dumneaei a cotit-o cu DNA-ul, cu independenţa energetică care poate fi atinsă prin exploatarea resurselor convenţionale din Marea Neagră ş.am.d. Eu am întrebat-o cine-l va judeca pe ambasadorul SUA care a făcut lobby în favoarea Chevron, adică trafic de influenţă, pentru că aşa se încadrează din punct de vedere legal eforturile excelenţei sale aici la noi în ţară. A ridicat din umeri, pusă în dificulate iar în ajutor nu i-a sărit Dubi, aşa cum m-am aşteptat eu, ci un alt sidekick de nădejde al dumneai, ignorat din păcate, în benzile desenate care-i detaliază aventurile; anume Adrian Papahagi care, folosindu-şi superputerea de a rosti graseiat ca la Sorbona, s-a adresat doamnei Macovei: „Hai Monica! Lasă-i pe ăştia! Pierdem vremea! Am fi putut câştiga 10 votanţi în timpul ăsta! Dacă ei vor să fie conduşi de hoţi şi plagiatori...”
    Am descoperit astfel, cu stupoare că noi, oamenii Ligii, suntem electoratul „care nu merită” şi de supărare ne-am baricadat în birtul alăturat unde am mai încins două beri până'a venit seara. Nu puteam crede că noi, aşa zişii indecişi, cei care nu votează de obicei, cei cărora li se adresează până la urmă, campania doamnei Macovei, eram electoratul „care nu merită”. Trebuia să ne dumirim! Aşa că am descins în barul în care, în aceeaşi seară, prezidenţiabila Macovei avea dezbaterea publică unde am mai degustat din oferta zilei, astfel încât când ne-a întâlnit, doamna Macovei a ţinut să ne întrebe la a câta bere suntem, de parcă beam pe caiet şi ea deţinea localul.
    În sfârşit, în discursul de deschidere, Monica Macovei a livrat binecunoscuta-i poveste cu privire la statul de drept, lupta anti-corupţie care va aduce banii furaţi înapoi la buget, bani cu care îmbunătăţim situaţia din educaţie şi sănătate, că dumneai fiind de dreapta susţine privatizările, că statul nu e un bun administrator, iproci. Apoi lumea din sală a început să adreseze întrebări din cele mai diverse: Care este poziţia dumneavoastră cu privire la avort? Cum e cu religia în şcoli? etc. Eu unul, de pildă, am întrebat-o ce facem cu banii de la buget câştigaţi din recuperarea lor de la corupţi, dacă privatizăm sănătatea şi educaţia? Cui îi mai dăm? Dumneai se străduia să dea răspunsuri pertinente, deşi o cam cotea pe ici pe colo aşa cum fac politicienii. Domnul Papahagi, gândindu-se să-i sară în ajutor (eu chiar îl suspectez că vrea să-i ia faţa lui Dubi), se mai ridica din când în când şi vocifera precum un motivational speaker în sala de şedinţe a unei multinaţionale, spunând că nu astea sunt problemele arzătoare ale patriei, ci: „Cine e alături de Monica? Cine vrea să se implice? Ce facem în continuare ca să strângem mai multe semnături? De restul ne ocupăm după ce câştigăm alegerile! Altfel ne vor conduce hoţii şi plagiatorii...”
    După vreo două astfel de intervenţii îmi venea s-o întreb pe doamna Macovei dacă asocierea cu Adrian Papahagi, care întrerupe tot timpul discuţiile cu privire la problemele sociale şi economice care interesează pe toată lumea, îi face vreun bine? Iar după ce-am aflat că şi o colegă din public cu care m-am întreţinut de când ajunsesem acolo, avea exact aceeaşi întrebare în minte nu m-am mai abţinut şi i-am dat drumul, după care au urmat aplauzele publicului. Deci nu eram eu beat şi vorbeam aiurea cum credeam până în acel moment, ci o bună parte din audienţă considera, ca şi mine, că domnul Papahagi derapează. Monica Macovei ne-a răspuns că şi dumnealui are o opinie după care ne-a livrat arhi-cunoscutul citat al lui Ion Raţiu pe care mi-e jenă să-l reproduc aici pentru că n-are nicio relevanţă cu întrebarea mea (îl găsiţi pe facebook alături de poza lui, sau mai degrabă a lui Octavian Paler).
    Apoi pentru că doamna Macovei o dădea înainte cu „independenţa energetică” mi-am mai permis să adresez o întrebare: „Vi se pare corect că redevenţele statului pentru resursele naturale sunt între 3 şi 13 la sută, iar companiile extractoare obţin întotdeauna procentul mai mic? Cum o să avem independeţă energetică în felul acesta?” Mi s-a răspuns că experţii trebuie să se pronunţe, că ea nu poate să le ştie chiar pe toate, ceea ce m-a dezamăgit puternic. Nici măcar un răspuns de dreapta ca la carte nu am primit, de genul: „Da, sunt mici, dar vedeţi dumneavoastră, companiile astea creează locuri de muncă, investesc în comunitate, vor fi impozitate afacerile lor” şi alte bla-bla-uri.
    După care, colegul Valer l-a întrebat pe domnul Papahagi în ce măsură a contribuit renumele tatăului său la accesul său în sistemul universitar şi cum stă treaba cu „egalitatea de şanse”. I s-a răspuns că asta e viaţa, că oamenii nu sunt egali, că unii se nasc în familii bune şi alţii în familii sărace, că unii sunt mai deștepți (cazul dumnealui) și alții mai proști (cazul lui Valer, căruia i se adresa explicit), contribuția tatălui său fiind doar la nivel de ADN, unul bun, după cum probează doctoratul său la Sorbona și faptul că la 23 de ani! preda la numita universitate. După care l-a provocat la un duel academic, în dosul Facultății de Litere, pentru a vedea care are ISI-ul mai mare. Valer a replicat că unii și-au făcut implant de ISI, precum Titus Corlățean, și că mărimea nu contează, ci conținutul.
    În sfârşit, o seară reuşită, ca multe altele pe care Liga le are în agendă şi cu alţi candidaţi care se vor rătăci prin preajma Bonţidei. Dar ca să las tonul umoros la o parte şi să tragem un folos din toată această experinţă am să las şi câteva concluzii. Monica Macovei are în vizor electoratul pasiv, cel care stă acasă în ziua votului. Ce nu şi-a dat dumneai seama (sper că până aseară) e că aceşti oameni, în timpul lor liber, nu se uită doar la Game of Thrones şi joacă Call of Duty, ci se mai şi informează cu privire la problemele ţării, că le discută adesea la o bere (aşa cum făceam noi ieri până să fi fost întrerupţi de dumneaei) şi că vor să le vadă pe agenda candidaţilor. Cu un asemenea grup ţintă trebuie să te pregăteşti mai temeinic, mai temeinic şi decât când apari în faţa jurnaliştilor care evită sistematic asemenea probleme, mai ceva ca Papahagi. Trebuie să vă pregătiţi doamna Macovei. Trebuie să vă daţi seama că nu suntem electoratul „care nu merită”.

Comentarii

  1. toate partidele - aceeasi mizerie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoasa poveste si parte foarte realista. Nu ma indoiesc de ce ai scris pe aici.

    Sti care este problema? Si daca dna Macovei ar fi venit mai bine pregatita si ar fi dat raspunsurile care v-ar fi placut voua, trebuie sa fiti realisti.
    Un presedinte care nu are sustinere parlamentara puternica nu poate face mare lucru, pentru ca fara parlament nu poti schimba legislatia si nu poti aproba anumite cheltuieli economice. Probabil majoritatea promisiunilor frumoase se vor transforma in "minciuni frumoase" daca ajunge presedinte.

    Cred ca as vota-o pe Monica Macovei daca ar avea curajul sa recunoasca ca a vorbit tampenii cand a tinut discursul in parlamentul european atunci cu ocazia demiterii lui Basescu si le-a spus parlamentarilor ca s-au furat 1.000.000 de voturi fara sa aiba cea mai mica dovada. Daca recunoaste ca ce a spus a fost o tampenie si isi cere scuze atunci probabil ca o sa repot sa o consider un om cu ceva minte in cap. De la acel "incident" din parlamentul european o vad doar ca o extremista. Ceva de genul lui Vadim Tudor doar ca in alta directie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta-i buna! Monica Macovei trebuie sa isi ceara scuze ca a dezvaluit in PE ca s-au furat voturi la referendum. Dar de la Johannis pariez ca nu va asteptati sa aiba vreun regret pentru puciul pus la cale de PNL cu consecinte nefaste si pentru statul de drept si pentru societate. Basescu si-a terminat bine mersi mandatul (aproape) dar cele "7,4 milioane" nu se mai fac bine prea curand. "Jos Basescu" va dainui inca ceva vreme dupa plecarea basescului. Si dvs doriti nici mai mult nici mai putin decat sa se scuze MM pentru ca procurorii si serviciile au intrat in priza la mare mobilizarea dragnista pentru gonirea dictatorului. Pretentia dvs este absurda si pentru ca exista o actiune in curs la instanta suprema si nu vad de unde stiti exact ca nu a avut dreptate MM. Normal ar fi sa asteptati finalul.

      Ștergere
  3. N-o votez pe Monica. Nu-l votez nici pe Ponta cum nu-l votez nici pe Johannis, iar pe Blonda nici macar. De femei in politica mi-e cam sila, or fi unele bune, insa nu cele de plaiurile nostre. De ce? Pentru ca le sufoca prea mult trecutul mamelor, bunicelor, strabunicelor lor, nascute si crescute cu aprovizionarea de toamna, conservele pentru iarna, broderii si tricotaje scl, scl. Las' ca nici cu cele de pe alte plaiuri mai vestice nu mi-e rusine, femei sunt si acelea, supuse acelorasi avataruri. Dar de ce nu o votez pe Monica: pentru ca e la fel de mincinoasa ca si ceilalti - oleaca mai mult, chiar, daca tin cont de minciuna din PE - si pentru ca are ceva in comun cu Blonda - nu genul nuuuu! - ci indiferenta fata de nevoile celor multi si de neluat in seama. Privindd retrospectiv, MM imi aduce aminte de candidatura dlui. Emil Constantinescu, un candidat pentru cei onesti (a se citi indecisi). Diferenta conta in faptul ca intre timp onestii/indecisii stiu ce si cum sa intrebe, asteapta raspunsuri si vor rezultatele acelor raspunsuri. Adica, mai pe romaneste, le pun sula -n coasta cu intrebarile lor si-i minade la spate ca sa si faca ceea ce promit.
    Asadar, n-o votez pe MM (nu o sa ma convinga nici daca merge cu caruta in Bucuresti, nici daca-si plimba motanul in lesa si nici daca apare in vreo emisiune culinara punind gogonele la murat) nici macar nu "merg voios la vot" - il citez pe domnul Liiceanu, filozoful nostru de serviciu (sintagma dumnealui "merg voios la vot" m-a dus mult, mult de tot, inapoi in timp, cind poporul era indemnat la vot prin cintecele si poezioare voioase) pentru ca nu am pe cine. Asa ca io cu cine votez, neicusorule?!?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa faci pe cineva mincinos si indiferent fara sa ai vreun argument e trist. Cred ca vreti doar un motiv sa stati linistit acasa si sa nu votati cu nimeni. Somn usor.

      Ștergere
    2. Rușine pentru "De femei in politica mi-e cam sila, " Să nu mai sui asta niciodată!

      Ștergere
  4. Este mai mult decât jalnic acest articol. Domnișorul care stă la bere, discută și e dăștept, să se implice pe sfert cât s-a implicat Monica Macovei, la o vârstă de două ori cât a lui. Dacă nu are pe cine alege, să candideze sau să îi încurajeze și susțină pe cei pe care îi apreciază. Mi-e silă de autorul acestui articol și de cei ca el. Care nu fac decât să găsească nod în papură, de parcă i-ar face o favoare lui Macovei că o votează. Sunt precum capra râioasă cu coada sus. Da, băiețel, faci parte din electoratul care nu merită. Care merită exact haznaua în care ne bălăcim cu toții în acest moment, pe când tu "lingi o bere" cu băieții tăi informați în ale politice. Silă mi-e.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poi ii fac o favoare Monicai daca o voteaza. in primul rand pentru ca Monica nu merita sa fie votata, nu e deloc altfel decat ceilalti candidati. si ai vrea ca domnisorul sa nu discute, sa asculte doar si sa dea din cap la ceea ce zice Monica?

      Ștergere
    2. coaie, da, votul meu e o favoare făcută candidatului! dacă n-ai înţeles asta până acum, silă mi-e de votul tău!

      Ștergere
  5. pe cand un material la fel de critic vis-a-vis de premierul plagiator, micul ceausescu, dr. victor-viorel? mi se pare un personaj infinit mai toxic decât monica macovei si cele 3 procente ale ei...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă rugăm frumos, fără invective la adresa domnului premier şi viitor preşedinte, Victor-Viorel Ponta. O comisie abilitată a demonstrat că nu a fost niciun fel de plagiat! În plus, domnia sa a avut bunăvoinţa să semneze "cuvântul înainte" pentru universal apreciata revistă ISI "Acta Musei Plagiensis" pe care oamenii Ligii au adus-o în faţa ochilor unui public avid de cunoaştere veritabilă, în primăvara acestui an. Vă rog citiţi cuvintele premierului şi reconsideraţi-l ca om!

      http://ligaoamenilordeculturabontideni.blogspot.ro/2014/05/stiinta-astazi-primul-numar-acta-musei.html

      Ștergere
    2. Pona :"personaj infinit mai toxic decât monica macovei " DE ACORD cu tine!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii