Democrație da, dar cu măsură! Despre cei 25% ceruți de studenți




        Aseară am participat la discuțiile și dezbaterile din amfiteatrul „Nicolae Mărginean” al Facultății de Psihologie de la UBB Cluj. Dincolo de discuțiile de tatonare, lămurire a rostului unui protest sau ocupații (fie și una făcută cu aprobabrea conducerii), s-au dezbătut două revendicări extrem de importante: cea cu 6% pentru educație+1% pentru cercetare și cea cu 25% reprezentativitate a studențiilor în forurile decizionale și, atenție!, în procesele decizionale. Această solicitare este cap de afiș a ocupațiilor din toată țărișoara și, cel puțin la Cluj, a stârnit cele mai ample și mai savuroase discuții.
       Dacă partea cu 6+1% s-a lămurit relativ ușor, în pofida unor propuneri de revendicare a unei creșteri graduale, că țara nu poate (mai ales când are de crescut buget la militărie) și a discuțiilor despre cât de importantă e această revendicare pentru a depăși actuala paradigmă „și noi vrem, dar nu sunt bani” în soluționarea unor probleme cronice, partea cu 25% a fost un pic mai încurcată. În prima parte s-a pornit de la ideea că 25% înseamnă drept de vot pentru toți studenții din universități în procesul de alegere a rectorului, cu o pondere finală de 25% din totalul voturilor exprimate. Un pas mare spre impunerea studenților pe agenda electorală a diferitelor tabere care țintesc puterea executivă în universități, mai ales că se tot vorbește de „învățământ centrat pe student”. Apoi, recitind formularea publicată pe site-ul ANOSR, unde apărea termenul „electori”, care stârnea multă confuzie între oameni, a apărut suspiciunea c-ar fi vorba de preluarea modelului electoral american în procesul de alegere a rectorilor. Ceea ce, chiar dacă ar fi dat drept de vot populimii studențești (oricât de dezinteresată și dezinformată ar fi) ar favoriza facultățile mari gen Științe Economice și Drept, prin faptul c-ar avea un număr mai mare de electori în etapa finală de alegere a rectorilor. Asta s-ar fi potrivit și pe o oarecare agendă de calibrare accelerată pe modelul pro-busniss al învățământului universitar, vizibilă în urbea someșană prin tendențiosul sondaj de opinie plantat în căsuțele de mail a tuturor cadrelor UBB prin care se arăta că viitorul rector, conform așteptărilor celor din universitate, trebuie să fie cât mai pro-busniss, bun manager și, mai ales, agreat de mediul de afaceri.

Despre apariţia corupţiei în Ţara Românească * - de Vasile Mihai Olaru

      Studierea corupţiei în timpul Vechiului Regim (secolul al XVI-lea – primele decenii ale secolului al XIX-lea) în sud-estul Europ...

Comentarii

Translate this blog