vineri, 7 decembrie 2012

Cum să faci o compunere de nota 10 în mai puţin de 5 minute. Sau cum să iei bacul cu notă maximă




sursa foto:observator.bn

Mai întâi citeşti cu atenţie sau cu o ignoranţă controlată sau cu o lehamite ne-exteriorizată titlul compunerii tale. Aşa cum se întâmpla şi la şcoala generală, doamna îţi dădea titlul şi tu scriai. Toamna. Cum mi-am petrecut vacanţa. Nu îndrăznea nimeni să mintă, cu toţii descriam toamna aşa cum era ea, friguroasă, cu zilele mai scurte decât nopţile, cu păsările migratoare în zbor spre ţările calde – un fel de Arcadia foarte călduroasă, un rai păsăresc, oricum, locaţia era foarte abstract reprezentată în mintea noastră –, cu frunzele ruginii (la care doar câţiva îndrăzneţi adăugau „moarte”, ceea ce îi suna periculos doamnei şi îi trecea în carneţel ca potenţiali agresori, idee criptată prin două minusuri în dreptul suspecţilor) care formează un covor. Poate cineva ar fi spus că se îmbracă mai gros în această perioadă, dar astea erau detalii personale, nimeni nu scrie o istorie personală când vorbeşte de anotimpuri. Toamna e o experienţă comună, trăită într-o colectivitate egalitară, cu toţii simţim frigul şi zilele scurtate la mâneci ca nişte uniforme după 3 spălări şi 3 apretări. Încă nu cunoscusem melancolia pe atunci! Dar în câţiva ani, dacă ne-ar pica la bac „toamna”, cu toţii am scrie despre melancolie, tristeţe, anotimpul nostru preferat, culorile toamnei din inima noastră, suferinţele din dragoste, ah, toate se simt cel mai bine toamna. Cu Bacovia am putea trece bacul cu toţii, ştim ce a vrut să zică poetul în versurile sale, simţim cine ar putea fi eul liric, putem să povestim despre Bacovia, aşa cum şi el a putut povesti despre noi.
Nici nu mai are rost să pomenesc de vremea ploioasă, plouă, plouă, plouă, vreme de beţie, plouă, plouă, plouă, ce melancolie. Ce altă combinaţie mai bună preferi în liceu decât ploaia, melancolia şi beţia? Bacovia este cel mai înţeles şi înţelegător poet, asta ca că nu mai exemplific prin versurile despre perioada de liceu, localizată într-un cimitir. De aici se revendică toţi sataniştii, elevele gotice, punkerii şi blackerii blasfemitori, împreună cu toţii băieţii cu sâge rece din liceu.

Frunzele moarte şi cimitirul tinereţii ar fi două expresii sinistre pe care nu vi le-aş recomanda să le folosiţi în compunere. Riscaţi să atrageţi atenţia unui profesor. Ca şi în şcoala generală, în planul superior numit liceu, sunt câţiva zbiri suspicioşi care scriu de toate în cataloagele lor personale, de la puncte, plusuri şi minusuri, la reflecţii filozofico-psihologice, uneori şi economice, aproape niciodată logice, inspirate din experienţa cu elevii. Domnul profesor de liceu, pasionat de psihanaliză, horoscoape şi serialul Millenium (în momentul de faţă a descoperit alchimia ca posibilă cale de a ieşi din toamnă şi din criză) ar nota în agendă în dreptul elevilor care s-au exprimat liber şi necenzurat: Ionuţ Ionescu, capricorn, copilărie cu minus-părinţi plecaţi în Italia, cu un imaginar bacovian, predispus la melancolie, depresie, exces de alcool şi sentimente, plăcere pentru singurătate şi tortură, „pentru că a zâmbit când a citit comentariul despre Bacovia” stă scris înghesuit în dreptul lui „escu”.
M-am luat cu vorba şi tot la titlul compunerii am rămas. După cum vedeţi, timpul trece repede, nu vă permiteţi să-l pierdeţi cu digresiuni ca mine. Ignoraţi cuvântul „digresiuni”, trebuie să învăţaţi să fiţi nepăsători în faţa tumultului de expresii pompoase şi inutile aglomerate în numeroasele beţii de cuvinte, trebuie să învăţaţi să scoateţi ideea principală, să esenţializaţi informaţia. Meditaţia pe marginea titlului nu trebuie să dureze prea mult, suntem în epoca vitezei, ceea ce şi profesorii au înţeles. O căutare prealabilă pe google cu toamna sau Bacovia ar fi inutilă, pentru că din nou aţi pierde prea mult timp, aţi intra pe fel de fel de bloguri cu pălăvrăgeli mediocre, date inexacte sau greşite, aţi da click pe o imagine deocheată, ştiţi cum se întâmplă de obicei, te pierzi în tot felul de nimicuri pe net. În plus, toţi vor face acelaşi lucru – toamna compunere enter –, de unde apare riscul să avem zeci, sute de compuneri identice (sau asemănătoare, ca să fiu îngăduitoare) nu numai în clasa voastră, ci în întreaga ţară.
Aşadar, după ce citiţi cuvintele conţinute în titlu, sărind peste cele neimportante sau rău intenţionat puse, faceţi în minte legătura între cuvinte. Aici se petrece un test psihologic de care trebuie să treceţi: e vorba de depăşirea lecturii titlului, de procesarea informaţiei, de înţelegerea titlului (atenţie, unele titluri sunt de neînţeles, sunt voit de neînţeles, şcoala românească a preluat multe din mişcarea dada, aşa că puteţi să nu fiţi atât de riguroşi cu logica titlului sau a cerinţei din exerciţiu) şi de tentaţia de a medita pe marginea lui. Trebuie să treceţi imediat la scris, ca să fiţi eficienţi.
Închideţi ochii şi creaţi.

Comentarii

Translate this blog