Treceți la conținutul principal

Din scrisorile şi mesajele cititorilor



Oameni ai muncii ştiinţifice, culturale şi de alte feluri, înverşunaţi într-ale delectării bloggeristice şi iniţiaţi în tainele umorului din fragedă pruncie, ne-au trimis pe adresa redacţiei numeroase scrisori, mesaje, cărţi poştale, telegrame, colete poştale (cu diferite produse din care menţionăm spre exemplificare: un borcan cu castraveţi muraţi de la o profesoară de germană care a vrut să păstreze anonimatul; 2 litri de vin de la vecinu’ P. Szekely, fructe uscate, ciorapi de lână, un câine de la foştii locatari, etc.), ş. a., probabil cu ocazia sărbătorilor de iarnă, sau, zic alţi membrii ai Comisiei pentru Primire de Scrisori, Mesaje, Cărţi Poştale, Telegrame, Colete Poştale ş. a., cu ocazia debutului unui nou an. Din acestea am selectat aleatoriu câteva mesaje şi fragmente pentru ca ai noştrii cititori de pretudindeni şi de la noi din ţară să-şi poată face o idee despre problemele care macină omenirea.
„Sunt Cornel Ceteraşu, zis Prokofiev cel Nou, freelancer de ceva vreme, un împătimit al metaforelor diafan acustice, de preferinţă mediate violonistic, şi al gudurării neosistematice pe lângă canonistica conjuncturală şi propun din start trasarea unei direcţii mai precise în acţiunile asociaţiei dvs. Sunt profund încântat şi marcat de activitatea asociaţiei dvs. şi de modul în care extensia ei virtuală îmi influenţează umila-mi existenţă. De asemenea ţin să vă mulţumesc pentru faptul că mi-aţi creat ambianţa necesară pentru a-mi pune în valoare abilităţile, sensibilităţile şi inclinaţiile artistice, precum şi vigoarea cu care mi-aţi susţinut programul cultural-artistic de sărbători „O casă, o colindă, şi de ce să nu recunoaştem: bani la arcuş!”. Totuşi, dat fiind că întotdeauna e binevenit şi puţin spirit critic, de pe poziţia de freelancer-şef al no man’ s land’ ului bonţidean, v-aş face câteva sugestii: Nu v-ar strica un plus de prestigiu şi niscaiva recunoaştere internaţională.
Poate o colaborare cu vreun ONG internaţional sau vreun partid. În speranţa că n-o să mă înţelegeţi greşit închei aici mesajul meu urându-vă să aveţi cât mai mulţi cititori lucizi.”
„Se zvoneşte prin târg, e drept, într-o notă uşor confuză, de necesitatea reformării şi eficientizării activităţii asociaţiei dvs., în acord cu atmosfera generală şi cu principiile economiei de piaţă. Sunt sătulă de baliverne despre disponibilizări, deplasări şi restructurări, aşa că rog o poziţie clară şi oficială din partea dvs. Tensiunea nu foloseşte nimănui, cu atât mai puţin bonţidenilor. Semnat Sanda Corcoduş, casnică neoclasică cu competenţe multiple şi varii specializări într-ale gospodăriei şi comunicării intracomunitare.”

„Ştie careva de la voi de la Ligă să schimbe o butelie? Nu vreau să risc, mai ales că nu am asigurare pe casă şi nici bani de aruncat pe geam. Leo Ştraus de lângă târg, Bonţida 114.”
„Am trimis de trei săptămâni pe adresa redacţiei dvs. articolul „Reforma de la greci la Freud. O perspectivă interdisciplinară fără compromisuri”, fără a primi vreun răspuns şi fără a-l vedea publicat. Sunt presat de depunerea dosarului aşa că am nevoie de el şi aş dori să ştiu dacă pe 2010 blogul dvs. este indexat în baza de date internaţională ISI? Dacă nu, vă recomand să luaţi măsuri serioase în acest sens pentru că altfel nimeni nu va mai trimite materiale pe adresa redacţiei dvs., oricâţi cititori şi oricâte citări aţi avea. Dorel Marius Bloch, maistru militar, drd. în rezervă, castelan la aeroportul din Cluj.”
„Dragă redacţie, mă numesc Margareta Ceauşu din comuna Vultureni şi am o problemă. Copilul meu, Nelu, s-a înscris în toamnă la un masterat în Sociologie la Cluj, dar acum de sărbători a venit frate-su mai mare, Gelu, din Italia şi i-a propus să meargă acolo cu el că face bani mulţi. Şi l-a convins. Acuma, vedeţi, eu mă bucur că pleacă, într-un fel, dar aş vrea şi să termine masteru’, să îşi ia diploma, că nu se ştie niciodată. Am un văr la primărie la Apahida şi, cine ştie, poate după ce trece criza asta îl rezolvă de vreun post pe-acolo. Sau poate se înscrie la doctorat că, zice Mitruţ, băiatu’ lu vecina Tavifta de peste drum, că acuma se dau bani mulţi de la Uniunea Europeană, numai să scrii nu ştiu ce. Ziceţi voi!? Lui iar strica? I-am tot zis, da’ zice că n-are vreme de şcoală şi alte prostii. Şi mă gândeam că, acuma dacă tot a început masteru’ şi a pierdut vremea pe la Cluj vreo jumătate de an, nu s-ar putea să mă duc eu în locul lui la şcoală până vine el înapoi, sau până se gată masteru’? Poate până atunci îi vine mintea la cap şi apoi se înscrie la vreun doctorat din ăsta, că doară câţi nu sunt înscrişi numa’ de la noi din sat. Doară n’o fi el mai prost ca alţii, că dacă şi băiatu’ lu’ Gore miliţianu’ face din ăsta, şi să nu vă povestesc eu câtă şcoală ştie ăla.. Aşa că vă rog să vă interesaţi şi să îmi daţi un răspuns. Vă mulţumesc.”
„Bună! Suntem un grup de sportivi şi pasionaţi de sport (precum şi pensionari care au activat la cluburile judeţene) din Lechinţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, şi vrem să înfiinţăm o revistă de specialitate, riguros documentată, profesionist redactată şi adresată cu precădere iniţiaţilor. Ne-am gândit s-o botezăm „Observator Culturistic” şi să cooptăm în echipă specialişti în domeniu, cu patalama şi recunoaştere oficială cât mai internaţională, precum şi oameni cu pana ascuţită şi bine pusă la punct, în vederea trecerii cât mai rapide din categoria BDI în categoria ISI. Pe această cale vă propunem o colaborare pe termen nelimitat, bazată pe onestitate şi respect reciproc. Aşteptăm pretenţiile dumneavoastră în acest sens.”

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii