Expresia
e folosită adeseori cu referire la România, cu precădere cînd se dorește
sublinierea unui pericol grav, a unui mare pas înapoi sau a deraierii de pe
poteca modernizării și a statului de drept. În 2007, la cîteva luni după
aderarea la UE, datorită crizei politice interne care a dus la supendarea
președintelui, site-ul EuObserver vorbea de îngrijorarea Comisiei Europene și a
demnitarilor europeni, care doreau ca „România să nu se situeze la nivelul uneirepublici bananiere, ci să se ridice la standardele europene”.
În
vara anului trecut, pretinsul jurnalist Mălin Bot, nemulțumit de absența
autostrăzilor și de ne-continuarea de către guvernul Ponta a investițiilor demarate
de guvernele Boc, decreta că „suntem o republică bananieră europeană, care nici măcar nu produce banane.” Desigur, progresele sunt vizibile, pentru că în acest
caz măcar României i se recunoaște europenitatea, chiar dacă avem de-a face cu
același tip de judecată inferiorizantă, bazată pe utilizarea în deplină
necunoaștere a sensurilor originiale ale acestei sintagme.
Recent,
în contextul protestelor antiguvernamentale din săptămînile trecute,
radio-televiziunea elvețiană SRF se întreba dacă „România va deveni republica bananieră a Europei”. După care continua cu prezentarea principalelor modificări cuprinse în OUG dată pe înserate de guvern, concluzionîndu-se că „în România corupția are un mare viitor”. Media românească a preluat această
reflecție elvețiană, rostogolind-o în discursul despre flagelul corupției care
a infestat toate nivelele societății românești.
E
clar, românii nu prezintă prea multă încredere și oricît de albă le-ar fi
pielea și aspirațiile, oricît i-ar lega nobila descendență latină de însăși
coloana vertebrală a civilizației europene, ceva îi trage constant înapoi. Care
să fie păcatul originar al acestui neam cu potențial dovedit (avem mii de
olimpici internaționali și primul 10 la gimnastică!!!), nu știu, dar știu sigur
că un scurt excurs istoric pe marginea acestei sintagme ne poate ajuta să
înțelegem mai bine care e rolul lumii civilizate în apariția și perpetuarea în
timp a așa-ziselor „republici bananiere”.
