Treceți la conținutul principal

Bistriţa, un oraş asediat


Stimate domnule preşedinte, al redacţiei, vă mulţumesc că existaţi şi că aduceţi atât de multă bucurie în casele şi în sufletele românilor, de aici şi de pretutindeni. Mai ales că aşa de năpăstuiţi suntem şi cei de aici, şi cei de pretutindeni, că ne-am născut un popor fără noroc, fără bucurii, la mila popoarelor care doar au vrut să ne cucerească şi să îşi bată joc de frumuseţile noastre nepieritoare şi de sufletul nemuritor al românilor. Dar să revenim la subiectul scrisorii mele, către dumneavoastră domnule director-şef, şi va mulţumesc din nou că aţi fost ales în această poziţie de mare putere şi influenţă, că doar dumneavoastră şi harul ce-l aveţi mai puteţi schimba ceva în această ţară năpăstuită, la dumneavoastră se uită pruncul din leagăn, la dumneavoastră se uită tânărul înscris la masterate. Dar să revenim, cum spuneam, de fapt vă rugam să aplecaţi urechea la nenorocirea unei mame cu frica lui Dumnezeu din micul orăşel Bistriţa, din această perlă neşlefuită a provinciei. Mă consider o mamă normală, o mamă care încearcă să fie un cetăţean model în aceste vremuri de restrişte naţională, de debusolare şi mare mare necaz, şi care doreşte ca oraşul său să se bucure de un mare prestigiu între oraşele vecine şi în toate lumea. Dar oraşul Bistriţa, la fel ca şi ţara în care trăim, la fel ca şi lumea largă, se vede ameninţat de pericole ce pot dezorienta mersul bun al lucrurilor, pot deranja oamenii de bun simţ de la activităţile lor, pot umbri, viitorul, atât cât este el de negru, al copiilor noştri, singurii ce mai poartă stindardul speranţei.
Ca să ajungem în zona lucrurilor mai concrete, eu mărturisesc că locuiesc într-o zonă centrală a oraşului. Liniştita epocă medievală, ce a permis burgului să se dezvolte foarte tare, să prospere, să facă comerţ, a lăsat locul unei modernităţi pe care, sincer, nu o înţeleg. Şi ca să pun degetul pe rană, vă spun că eu consider că unele lucruri ar trebui făcute cu măsură şi mai multă răspundere de către autorităţi. Adică, domnule, chiar ne lipsea construcţia unui teatru în mijlocul oraşului nostru? Este nevoie absolut urgentă finanţarea unei filarmonici permanente? Bugetul nostru local, slab ca ogarul, chiar susţine informatizarea bibliotecii?? Domnul primar, care ştie că există strazi neiluminate, se găndeşte doar la turism cultural? Să va spun eu cum stă treaba, stimate domn, că ştiu că sunteţi cu scaun la cap, şi eu sunt o persoana informată. Am auzit că există un teatru foarte frumos la Cluj, aşa că orice tânăr se poate duce acolo la un spectacol, există televizor, te mai poţi uita la un spectacol, este Discovery sau Animal Planet. Dar chiar să arunci o căruţă de bani, aşa, hodoronc-tronc, că şi aşa, nu vă spun, când sunt spectacole la teatru sau filarmonică e aşa o găglăgie în zona, nu mai pun la socoteală că artiştii, care ştim cu toţii că nu refuză un pahar, se aciuiează în crâşme şi fac scandal toată seara. Ei nu sunt nişte modele pentru generaţia nouă. Nu înţeleg de ce nu se face ceva şi pentru cei care se mulţumesc şi cu muzică decentă, romantică, care te învaţă ceva util. Nu l-am auzit prea des pe dl. primar să pomenească, de exemplu de dl. Komornik, sau chiar de dl. cântăreţ Pepe. De ce nu se alocă mai multe fonduri pentru festivaluri populare, unde lumea se simte bine, cetăţenii oraşului se bucură de aer şi voie bună, îţi întâlneşti vecinii, cei mici văd şi altceva decât droguri şi violenţă. Nu mai vreau să menţionez că turiştii pe care îi aduce dl. primar la Bistriţa sunt doar nişte ignoranţi, care nu iubesc acest oraş şi fac doar mizerie pe străzi, privesc cetăţeanul de sus şi cred că fac orice cu banul lor occidental. Vă spun cu mâna pe inimă că îi doresc acestui oraş liniştea de altădată. Eu, şi vorbesc aici în numele tuturor vecinilor mei, eu nu am nimic cu cultura, dar există domnilor o limită, e prea mult, oraşul se sufocă de atâtea activităţi culturale, banul public este risipit, nimeni nu se mai uită la ce se petrece în jurul nostru, la câtă mizerie şi ticăloşie este.
Ca să sfârşesc într-o notă ironică, spun doar atât: dacă se poate Aida, de ce nu şi Scorpions sau Al Bano, dacă se poate Voltaire opera complete, de ce nu şi o Casă memorială a Festivalului Zilele Bistriţei?
Vă mulţumesc domnule redactor de faptul că aveţi darul răbdării faţă de om, şi că mi-a-ţi ascultat nenorocirile şi necazurile mele. Pun pariu că sunteţi înconjurat de oameni de ispravă, că nu aţi luat în viaţa dumneavoastră o şpagă, că puteţi să mă ajutaţi şi să interveniţi cumva, să punem lucrurile pe făgaşul normal.
Să trăiţi şi să o ţineţi tot aşa!
(scrisoare primită prin intermediul dlui Bogdan Butiulcă, preşedinte al filialei bistriţene a Ligii Oamenilor de Cultură Bonţideni)

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii