Treceți la conținutul principal

Ce ne spune Untold-ul despre societatea românească prezentă?

foto:ZiardeCluj

La prima vedere am putea constata care sunt gusturile muzicale ale actualei generații urbane și încontro bate euforicul vînt al coolness-ului. Dar Untold-ul, prin ambele sale ediții de pînă acum, e mai mult de atît, nu e doar despre muzici, tendințe vestimentare și entertainment pentru cei care-și permit. Pentru cei învîrtoșați de lupta anticorupție – și mulți dintre cei care au luat parte la festivalul mamut sau care se uită cu jind la un astfel de festival, visînd ceva similar pentru urbea lor „înapoiată” sunt dezgustați de amploarea corupției autohtone – Untold-ul este și despre corupție, despre îngăduința față de corupția bine îmbrăcată și bine branduită. După cum au arătat o serie de articole mai vechi sau mai noi, precum și recentele controale ale Curții de Conturi, festivalul s-a croit pe acte de corupție, pe deturnarea unor fonduri publice întru profitul și visele de mărire ale unor reprezentanți ai noii generații de „băieți deștepți” cuplați la bugetele publice. Dar în mintea larg deschisă a multor untoldiști astfel de tunuri sunt acceptabile, ba chiar semne ale calităților antreprenoriale ale inițiatorilor și organizatorilor. Chiar semne ale unui parteneriat public-privat reușit, cu rol benefic în sensul creșterii calității vieții și divertismentului pentru urbea clujeană și dovezi că administrația clujeană e mult mai deschisă față de nevoile culturale ale generațiilor recente. Corupția nocivă și demnă de dispreț e aia cu politicieni care-și iau comisioane și cu medici care-și revendică plicul, restul e o nespusă poveste despre succes și trai bun.
Untold-ul este și despre abuzul autorităților, despre încălcarea legilor și despre confiscarea spațiului public în interesul unui eveniment privat. S-a scris despre acest aspect, evidențiindu-se atît proporțiile abuzurilor, cît și despre modul în care au fost șmenărite o serie de prevederi legale. Din nou toleranță și chiar complicitate din partea multor tineri cărora în alte contexte le put ilegalitățile și abuzurile statului.
Untold-ul este și despre segregare, despre cum accesul în spațiul public se face în baza portofelului, pentru că nu avem de-a face cu un eveniment exclusivist organizat într-un spațiu privat.
Untold-ul e și despre deturnarea /aservirea infrastructurii publice în interesul unor privați și a unor categorii de cetățeni care-și permit să plătească. Cămine studențești și-au evacuat studenții pentru a putea deservi un eveniment, spitale au eliberat saloane și paturi pentru untoldiști, au amînat intervenții chirurgicale etc. Mă întreb, oare la urgențe aveai prioritate doar în funcție de gravitatea urgenței sau și în funcție de brățara de untoldist?
Untold-ul e și despre locuire și nu mă refer doar la creșterea prețurilor pentru chirii, pentru că aici alți factori au o contribuție semnificativ mai mare, ci despre faptul că au fost cazuri de chiriași (fără contracte de închiriere, evident) puși pe liber cîteva zile pentru ca proprietarii să valorifice această oportunitate, alternativa fiind pierderea chiriei (că la cîtă cerere există, se găsesc repede înlocuitori) sau creșterea acesteia pentru a compensa pierderile.
Untold-ul e și despre calitatea vieții în oraș, pentru că mii de clujeni au fost afectați atît de poluarea fonică specifică unui astfel de eveniment, cît și de paralizarea traficului sau de schimbarea unor trasee de transport public.
Untold-ul e și despre toleranța selectivă a autorităților față de consumul de droguri, autorități care în alte contexte nu ezită să înhațe și să pedepsească exemplar niște tineri teribiliști prinși cu cîteva grame de iarbă sau împărțind un pet de bere în public.
Untold-ul e și despre cum se imaginează o bună parte din untoldiști, ca întruchipare a ce are mai bun și mai emancipat o generație și societatea autohtonă în general, despre cum cei care se adună la un festival de muzică populară sau la o manifestare cu manele și mici sunt priviți și descriși ca rebuturi ale societății, semne ale înapoierii și factor major care împiedică dezvoltarea/civilizarea României și care afectează calitatea vieții ”lumii bune”.
Untold-ul (ca și alte festivaluri private finanțate baban din fonduri publice) e și despre prioritățile autorităților, atît în materie de cultură și educație, cît și în plan economic și social. E și despre așteptările celor care vor o țară ca afară și cam ce înțeleg ei prin asta și cum țara asta ca afară e menită în principal pentru anumite categorii de populație, restul fiind doar piedici și reziduri inestetice ale unei lumi care se încăpățînează să nu elibereze scena așa grabnic cum se dorește.
Untold-ul e și despre irelevanța vocilor care nu gustă/se revoltă față de maniera în care sunt construite și în care se desfășoară astfel de evenimente mamut. Vocea lor e privită ca ridicolă și isterică, exprimînd frustrări și/sau înapoieri mentale atît de către autorități, cît și de către publicul care participă sau ar participa la astfel de manifestări emancipatoare.
Puteți adăuga voi alte observații, că sigur mai sunt.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii