Treceți la conținutul principal

A SUPRAVEGHEA ŞI A CADORISI - de Ioana Manta Cosma


"Searching" de Raluca Iov http://ralucaiov.blogspot.de/ 
De când eram mică (e clar pentru cititori acum - cazul meu e psihanalizabil!), eram atenţionată de părinţi şi bunici, îngerii mei ocrotitori, să am grijă cum mă port în preajma sărbătorilor. Aceste sfaturi de precauţie îmi dădeau fiori pe şira spinării gândurilor mele: dacă făceam un pas greşit, Moşul vedea tot, consemna, ţinea minte. Erau consecinţe grave, cadourile mele diminuându-se substanţial. Aşadar, de câte ori acţionam contra canoanelor şi regulilor impuse de sus, Moşul nota şi mă sancţiona. Un fel de teamă de anii `80 punea stăpânire pe mine de la 1 decembrie până în dimineaţa de Crăciun, când verificam profitul cadourilor. Paranteză: scuzaţi cifra rotundă de 1 (decembrie), nu atac nimic din ce e Naţional, luaţi-o doar ca pe o lume de ficţiune.

Învăţasem chiar şi o poezie pe care o recitam în fiecare seară, în acelaşi interval de timp magic (1-25 decembrie). Împreună cu mamaia Nuţa şi tataie Nelu, cântam colinde în fiecare seară. Un fel de repetiţie sârguincioasă şi atent supravegheată (de Moşu`) dinainte de marea sărbătoare. Repetiţiile mă oboseau, erau de proporţii uriaşe pentru un copil fragil ca mine. Imaginaţi-vă o manifestaţie de la Cântarea României, în dormitorul bunicilor, într-un bloc din Dorobanţi II. Începeam cu „O, ce veste minunată”. Fiecare încerca să se impună: mamaia cânta piţigăiat, adică feminin, sopranic, tataia se exprima tare, bărbăteşte, iar eu discret, conştientă de locul meu în ierarhie. La finalul serii, era momentul meu: reciteam poezia. Atunci, o lume nouă mi se înfăţişa în cealaltă lume, a mea, personală. Versurile vorbeau despre un Moş Crăciun, un individ înţelept din cauza bărbii, care locuieşte în ceruri; el stă pe un nor, deasupra noastră (o altă ierarhie pe verticală) şi care notează tot ce facem noi. Revin: un individ înţelept datorită faptului că vedea ce fac alţii şi că nota despe alţii. Puterea văzului şi a cuvântului sunt destructive. Asta mă speria cel mai tare. Nu puteam să mă ascund de cetăţeanul-supra-om. Chiar dacă făceam ceva rău şi nimeni nu mă vedea, ei bine, el era acolo sus şi nota în Cartea Vieţii.
Aşa mi-am explicat cum mulţi oameni au ajuns în închisori în preajma sărbătorilor. Moşul notase tot, îi văzuse. Astfel se justificau pedepsele, blestemele, răzbunările destinului, hazardul, arestările, bătăile, chiar şi dictatura. Glumesc. Exagerez. În mintea mea de copil nu era dictatură. Era doar conştiinţa unei entităţi care mă supravehează şi notează ce fac eu, chiar şi atunci când mama nu mă vede, când tata nu e atent, când mamaia Nuţa a adormit, când tataie Nelu e cu spatele la mine.
Da, acum aţi zice cu toţii că îl acuz pe Moş Crăciun că a colaborat, că a dat cu semnătura. De unde să ştiu eu, în mintea mea de copil? Nu pot să garantez pentru nimeni. Eu ştiu doar să recit poezia. Şi îl văd din nou cum priveşte şi notează. Şi iar mă ia fiorul, ca un fir al Ariadnei prin gândurile mele. Şi iar mi-e frică din 1 decembrie până în 25 decembrie, dimineaţa, atunci când îmi reciclez cadourile şi dosarul de sub brad.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii