Dizidenţa buzoiană - Codul lui Jan BZ IV

Bună ziua!

Vă rog să treceţi prin filtrul critic al redacţiei acest articol şi să faceţi modificări, corecturi, adăugiri considerate necesare unei bune înţelegeri a textului. Oricum e plagiat după un cod doar de mine ştiut.

Vă mai aduc la cunoştinţă că la Buzău se munceşte. Membrii filialei, sub conducerea mea destoinică, au început o muncă de cercetare transdisciplinară pentru a identifica rolul pe care l-au avut buzoienii în realizarea statului unitar, multicultural şi supratolerant în care ne desfăşuram activitatea, atunci cand ne-o desfasuram.

Pentru a vă domoli curiozitatea, poate puţin invidioasă, pe care v-am stârnit-o, vă divulgăm câteva dintre coordonatele care au declanşat râvna noastră. Vom folosi metoda "prin descoperire" combinată cu metoda"brainstorming", apreciate, utilizate şi de Socrate, un filozof iubit la Buzău.

Aşadar,

- Aţi auzit de Milcov?

-Ce este?

- Când şi cine a făcut un apel ca Milcovul să fie secat?

-Ce interes avea?

-Cine ar fi putut să-l soarbă mai repede şi mai bine?

Iată câteva întrebări care ne-au stârnit pe noi buzoienii şi ne dau dreptul să credem, că mai devreme sau mai târziu, Buzăul va deveni un spaţiu cultural important, intens mediatizat.

Vom continua cercetările şi sperăm să găsim dovezi ale "Istoricului sorbit de Milcov"

Cam atat din viitoarea metropolă Buzău.

Şeful filialei buzoiene a LOCB - Jan Manta, prof din mediul rural.

Din nou :

"Mai târziu, aveam să aflu că scriitorii perioadei cuprinse între anii 70-80 poartă numele generic de optzecişti. Unii dintre ei au avut şi o aşa numită “literatură de sertar” pe care au publicat-o după anii 90 şi, prin care, spun ei, au făcut disidenţă în vechiul regim.

În lipsa unei instanţe obiective care să constate câtă disidenţă s-a prestat, să luăm ca bună ceea ce spune un vechi proverb lituanian : ”fesa bună găseşte întotdeauna scândura potrivită”, plagiat astăzi pe una din crucile Cimitirului Vesel de la Săpânţa, în forma necenzurată: “Ioane, gura ta / vorbă dulce mai grăia /dar cui folosea/”.

Un sofist grăbit, în pauza dintre două cafele tari, ar concluziona apodictic că eu şi văru Costel suntem optzecisti şi dintr-un anumit unghi,oricum obtuz, ne-am vedea şi disidenţi. Evident, păstrând proporţiile, aducând la acelasi numitor comun şi apoi rezolvând ecuaţia cu cele două necunoscute, mai exact cu cei doi necunoscuţi, eu şi văru Costel, s-ar găsi lesne soluţia ieşirii din criza economică în care ne zbatem."