Treceți la conținutul principal

Din bibliografia obligatorie a Ligii - Nicolae E. Bolea


Ştefan Lemny,
CANTEMIREŞTII, Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea.
Ed. Polirom, Iaşi, 2010.
Reprezentantul filialei judeţene Alba, a Ligii Oamenilor de cultură Bonţideni, adică subsemnatul, recomand spre lectură tuturor bonţidenilor, dar şi celor care încă mai sunt seduşi de lectură, cartea lui Ştefan Lemny, CANTEMIREŞTII, Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea. În spiritul ”Ligii”, vă propun să pornim în această lectură în ritmuri de tambură cu o scurtă audiţie muzicală: http://www.youtube.com/watch?v=0RKVk4-H-PA&feature=related.
Cu o prefaţă semnată de Emmanuel Le Roy Ladurie, lucrarea lui Ştefan Lemny urmăreşte destinul a doi actori ai Europei secolului al XVIII-lea: Dimitrie Cantemir şi fiul său Antioh, asumaţi de panteonul cultural românesc, respectiv cel rusesc. Autorul prezintă biografia celor două personaje, însă nu se opreşte doar aici ci supune atenţiei rolul pe care cei doi l-au avut într-o societate marcată de tradiţia bizantină, cultura otomană şi luminile europene.

Destinul celor doi este unul interesant, iar evoluţia lor, aşa cum şi autorul surprinde, reprezintă de fapt traseul unei singure conştiinţe. Traiectoria lui Dimitrie Cantemir este completată de cea a fiului său, dacă tatăl ajunge la Istanbul, Moscova şi apoi la Sankt Petersburg, Kantemir Antioh – fiul, porneşte din Rusia înspre capitalele europene: Paris şi Londra. Se configurează astfel scopul celor două personalităţi, şi anume acela de a stabili dialogul între două lumi: Europa Occidentului şi Europa Orientului, un Orient cu privirea aţintită înspre Occidentul luminat şi salvator.
Demersul declarat al autorului, are ca scop reîncadrarea Cantemireştilor în tabloul personalităţilor europene. Responsabili de restabilirea dialogul între două lumi cu identităţi culturale diferite, cei doi s-au remarcat ca fiind oameni de cultură aflaţi în serviciul mai bunei cunoaşteri a Europei Orientale.
Lectură plăcută...

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii