"Hai să-ţi arăt despre lemn" I - Descătuşare (Ion Bragă, însemnări din Şard)

Nervos , nerăbdător tot într-o fugă de la birou cu cafeaua în mână. să nu se verse. nu mai am monede. monedele sau cum li se spune pe aici "fise"; fie ele de 10 bani sau 50 de bani, sunt la mare căutare...adică...sunt oameni în stare să îţi poarte pică toată ziua, dacă zici că nu ai fise. oameni care ştiu una şi bună. " băh! eu muncesc ." pentru ei munca se măsoară cu muşchii, brandul face legea. Gheorghe Serdean zis Guţă , un personaj colorat şi la propriu şi la figurat...zâmbeşte măgulitor şi aşteaptă un periaj matinal, verbal : " neaţa bună , cel mai bun muncitor din curte!" zâmbeşte discret ...apreciindu-mi spusele. de unul am scăpat, îmi spun. nu cere fise azi sau chiar dacă cere îi spun că nu am şi efectul nu va fi atât de devastator, şi va fi încântat de circular. este responsabil de acel utilaj şi îl îngrijeşte cum se cuvine. îmi iau cafeaua şi alerg aproape cu riscul de a o vărsa din pahar. e o cafea bunicică. are gust de cafea , surprinzător pentru un agregat (termen folosit în fosta u.r.s.s. şi ulterior în c.s.i. pentru a desemna un aparat electronic...fie el şi de proastă calitate), care de ceva vreme nu îşi mai face datoria motiv pentru care încasează zilnic câteva picioare şi câţiva pumni, gesturi motivate prin afirmaţii de genu': "am avut şi io 2 fise şi le-o mâncat ! da cafeaua ????" se uită la mine acuzator , parcă, şi îmi zic în sinea mea ... "dacă ar avea un bici...e pe mine ...". tac şi-i spun din priviri că nu ştiu ce să fac.
pleacă ofticat. ... cafeaua mi se răceşte ...merg ...şi dau de "Lupu", un huskey siberian care rezistă la -50, -60 grade Celsius şi care abia aşteaptă zăpada, fără să o fi văzut vreodată, un câine de altfel, foarte inteligent şi pretenţios care necesită mult mai multă atentie decât i se acordă. mă urmează dând din coada -i plouată, plin de sânge pe botic ; e perioada în care îşi dă jos dinţii de lapte şi roade orice, mă urmează caţiva metri, vede că nu îi dau importanţă şi se retrage. câtă inspiraţie ! "Lupu"! mă feresc de buşteni, foastănă, margini , un banzic, îi salut pe Genu (?) şi Ghiţă(fost puşcăriaş, în prezent un om admirabil , cu familie şi un foarte bun gospodar(caz de reinserţie socială)) şi merg mai merg încă 20 de metri prin noroi. e placută senzaţia de dimineaţă friguroasă, cu ochii cârpiţi de somn, vânt şi stropi de ploaie pe obraji, noroi pe talpa bocancilor, rămas după o înverşunată luptă dintre modernismul materialist(contagrip)şi inevitabilul tradiţional al apusenilor (noroi), cât pe ce să alunec dar îmi revin şi echilibrez situaţia în favoarea mea. ţin neapărat să îmi beau cafeaua în linişte. ţin cu tot dinadinsul să o beau cât e caldă. ...şi ajung. un moment liniştitor . un interval de 2 minute. privesc . văd nori grei.î i a ploaie mocănească. crengile se apleacă uşor, atingând aproape paletul răzleţ de brad uitat cu intenţie sau fără ... sau poate marfă nevândută, dincolo se aud voci care înjură de parcă îl au în faţă pe cel mai mare duşman. ploaia se inteţeşte... norii fug repede ca în filmele unde apar fast motion-uri pentru efect . îmi aprind o ţigară. admir tabloul apăsător şi îmi place, e un fel de masochism vizual. îmi cade bine. arunc chiştocul. paharul ramâne. îmi pun nădragii pe mine şi mă îndrept spre curte descătuşat de responsabilitatea (a se citi povara) zilei de ieri şi aşteptând să vină primul client care mereu încearcă o negociere.