Literatură română în librăriile franceze. Inventar

Trudit, după câteva ore de lectură, m-am hotărât să părăsesc jilţul bibliotecii şi să dau o raită pe la tarabele anticariilor din Place Kleber. La tarabe n-am avut noroc şi cum pofta de cotrobăit printre cărţi mă tot rodea am hotărât să intru la Librăria Kleber, cea mai ambiţioasă librărie din Strasbourg, după cunoştiinţele şi aproximările mele. Uitându-mă la bestseller-urile ce se lăfăiau pe rafturile fruntaşe m-am gândit să caut să văd ce scriitori români sunt prezenţi în această librărie (în afară de Cioran, Ionescu şi Eliade, pe care-i găseşti pe toate gardurile). Aşa că am ajuns la raftul arondat literaturii române. Mai precis două treimi dintr-un raft pe care-l împărţim cu vecinii noştrii sârbi.

Cel mai vizibil e Panait Istrati prezent cu 4 titluri: Ouvres (3 vol), Nerrantsoula, Domnitza de Snagov, Kyra Kyralina şi Mon Oncle Anghel. Îl urmează, cu câte trei  titluri, Norman Manea (despre care ediţia franceză spune că este cel mai tradus scriitor român) cu La tanière, L'eveloppe noire şi Le retour du hooligan; şi

---

Mircea Eliade (prozatorul) cu La nuit bengali, La vieil homme et l'officier şi Le temps d'un centenaire. Mircea Cărtărescu este prezent şi el cu două titluri: Orbitor şi L’Aile tatouée. Tot cu două titluri este prezent şi prozatorul ieşean Dan Lungu, Comment oublier une femme şi Je suis une vieille coco!. Raftul este completat de către autori prezenţi cu câte un singur titlu. Astfel, La croisade des enfants a clujencei Florina Ilis, ediţia menţionând pe copertă premiul câştigat în Franţa în 2010, Prix Courrier International du meilleur livre étranger; Madam T. de Camil Petrescu; Depuis deux mille ans de Mihail Sebastian; L'effroyable suicide de la rue de la Fidélité de Ion Luca Caragiale; Les lapins ne meurent pas a părintelui Savatie Baştovoi (recunosc, am fost surprins) şi recent tradusa în franceză Mére-vieille racontait de Radu Ţuculescu.

Ridicând privirea spre raftul următor, am zărit alţi doi prozatori născuţi pe meleaguri autohtone, însă integraţi în literatura maghiară. Născut la Târgu Mureş în 1973 şi plecat în Budapesta din 1988, prozatorul maghiar György Dragoman (tradus şi în româneşte de Editura Polirom) e prezent cu Le roi blanc. Dar mai tare mi-a atras atenţia un scriitor bonţidean (de data asta în sens geografic), aproape necunoscut culturii române. Marea sa operă e tradusă în numeroase limbi, redescoperirea sa venind o dată cu traducerea engleză, însă în România nu ştiu să fie tradus. E vorba de contele Miklós Bánffy de Losoncz (Cluj 1873 - Budapesta 1950), ultimul stăpân al castelului de la Bonţida. Marea sa creaţie literară este Trilogia transilvană şi este prezentă la Strasbourg, volumele ce o compun purtând următoarele titluri: Vos jours sont comptes, Vous étiez trop légers şi Que le veut vous emporte.

Concluziile le trag cititorii. Au revoir!