Treceți la conținutul principal

Literatură română în librăriile franceze. Inventar

Trudit, după câteva ore de lectură, m-am hotărât să părăsesc jilţul bibliotecii şi să dau o raită pe la tarabele anticariilor din Place Kleber. La tarabe n-am avut noroc şi cum pofta de cotrobăit printre cărţi mă tot rodea am hotărât să intru la Librăria Kleber, cea mai ambiţioasă librărie din Strasbourg, după cunoştiinţele şi aproximările mele. Uitându-mă la bestseller-urile ce se lăfăiau pe rafturile fruntaşe m-am gândit să caut să văd ce scriitori români sunt prezenţi în această librărie (în afară de Cioran, Ionescu şi Eliade, pe care-i găseşti pe toate gardurile). Aşa că am ajuns la raftul arondat literaturii române. Mai precis două treimi dintr-un raft pe care-l împărţim cu vecinii noştrii sârbi.
Cel mai vizibil e Panait Istrati prezent cu 4 titluri: Ouvres (3 vol), Nerrantsoula, Domnitza de Snagov, Kyra Kyralina şi Mon Oncle Anghel. Îl urmează, cu câte trei  titluri, Norman Manea (despre care ediţia franceză spune că este cel mai tradus scriitor român) cu La tanière, L'eveloppe noire şi Le retour du hooligan; şi


Mircea Eliade (prozatorul) cu La nuit bengali, La vieil homme et l'officier şi Le temps d'un centenaire. Mircea Cărtărescu este prezent şi el cu două titluri: Orbitor şi L’Aile tatouée. Tot cu două titluri este prezent şi prozatorul ieşean Dan Lungu, Comment oublier une femme şi Je suis une vieille coco!. Raftul este completat de către autori prezenţi cu câte un singur titlu. Astfel, La croisade des enfants a clujencei Florina Ilis, ediţia menţionând pe copertă premiul câştigat în Franţa în 2010, Prix Courrier International du meilleur livre étranger; Madam T. de Camil Petrescu; Depuis deux mille ans de Mihail Sebastian; L'effroyable suicide de la rue de la Fidélité de Ion Luca Caragiale; Les lapins ne meurent pas a părintelui Savatie Baştovoi (recunosc, am fost surprins) şi recent tradusa în franceză Mére-vieille racontait de Radu Ţuculescu.
Ridicând privirea spre raftul următor, am zărit alţi doi prozatori născuţi pe meleaguri autohtone, însă integraţi în literatura maghiară. Născut la Târgu Mureş în 1973 şi plecat în Budapesta din 1988, prozatorul maghiar György Dragoman (tradus şi în româneşte de Editura Polirom) e prezent cu Le roi blanc. Dar mai tare mi-a atras atenţia un scriitor bonţidean (de data asta în sens geografic), aproape necunoscut culturii române. Marea sa operă e tradusă în numeroase limbi, redescoperirea sa venind o dată cu traducerea engleză, însă în România nu ştiu să fie tradus. E vorba de contele Miklós Bánffy de Losoncz (Cluj 1873 - Budapesta 1950), ultimul stăpân al castelului de la Bonţida. Marea sa creaţie literară este Trilogia transilvană şi este prezentă la Strasbourg, volumele ce o compun purtând următoarele titluri: Vos jours sont comptes, Vous étiez trop légers şi Que le veut vous emporte.
Concluziile le trag cititorii. Au revoir!


Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii