Treceți la conținutul principal

Propune şi votează viitorul ministru al Educaţiei! Sondaj bonţidean.

În aceste zile când flagelul plagiatului şi al imposturii îşi arată colţii rânjind şi mârâind pe toate canalele mass-media, când Educaţia pârâie din toate încheieturile iar cârpelile făcute se desfac scoţând la iveală lipsuri majore, oamenii de cultură bonţideni nu mai pot sta deoparte. Animaţi de cele mai înalte, sfinte şi rentabile idealuri paideice cărturarii bonţideni şi-au smuls din preţiosul timp câteva ore de reflecţie şi analiză pentru a oferi Educaţiei româneşti aflată din nou în chinurile facerii, câteva sugestii şi recomandări bine cumpănite. Uitându-ne în ograda partidului care a fost recompensat cu Ministerul Educaţiei, Învăţământului şi CERCETĂRII, conform calculelor din sânul alianţei de guvernământ, am căutat cei mai valoroşi, mai experimentaţi şi mai îndreptăţiţi oameni pentru a ocupa tronul învăţământului acum când apele tulburi ale şcolii româneşti pregătesc o viitură.  Cele două nominalizări de până acum au fost făcute din linia a doua a partidului, ba chiar din sfera privată a învăţământului (una), cum îi şade bine unui partid de stânga, au fost aspru combătute de societatea civilă (da, Societatea Civilă) şi au fost rapid debarcate din loja guvernamentală (folosesc acest termen - lojă - atât de drag celor bântuiţi de mania conspiraţiei). Aşa că noi considerăm că e nevoie de persoane din prima linie a politicii româneşti, persoane cu un grad ridicat de notorietate şi popularitate pentru a putea struni abatorul de la Educaţie. Totuşi, având în vedere tradiţia abstinenţei politice a blogului şi a aşezământului cultural aferent, ne-am permis să strecurăm printre propunerile de ministeriabili şi un tehnocrat. Mai precis un universitar care a muncit pe brânci ani de zile, în tăcere şi în tihnă pentru a-şi construi o carieră, dar a cărui faimă nu a mai putut fi ţinută în frâu prin 2010.
Aşadar propunerile noastre însoţite de un scurt dar consistent argument sunt:

Radu Mazăre -  fin cunoscător al atmosferei din liceele contemporane. La curent cu păsurile elevilor, cu preocupările lor, a sprijinit şi încurajat numeroase eleve talentate în sensul împlinirii vocaţiei. Experienţa administrativă, influenţa politică şi aerul non-conformist îl pot propulsa rapid drept "cel mai cool, mai şmecher şi mai de gaşcă"  ministru în topurile liceenilor.
Ion Iliescu - extrem de cunoscut în rândurile studenţiilor şi foştilor studenţi (în parte acum dascăli, dacă nu cumva au emigrat). Are experienţa dialogului cu studenţii, cadrele didactice şi intelectualii în general şi e singurul capabil să impună o viziune originală asupra învăţământului. Pentru a stăvilii risipa banului public cauzat de proictul de supraveghere video a Bacului, poate combate frauda (doar dacă crede că e necesar să fie combătută) punând minerii să păzească elevii pentru a fi familiarizaţi cu viitorii studenţi.
Marean Vanghelie - recunoaştem: această propunere ne-a fost inspirată de Revista Kamikaze. Este renumit pentru războiul  declarat limbii şi gramaticii române, pentru ostilitatea făţişă faţă de cultura scrisă, astfel că e puţin probabil să se descopere vreun plagiat şi să i se ceară rapid demisia. În plus, garanţia doamnei Ecaterina Andronescu ar trebui să fie un alt argument solid.
prof. univ. dr. Laura Stanciu - istoric de renume central-ardelean, cunoscătoare a Şcolii Ardelene şi a scrierilor despre aceasta. Recomandată de ex-ministrul prof. univ. dr. (?) Ioan Mang pentru a se asigura că ceea ce s-a dobândit în sistemul universitar în ultimii 60 de ani este păstrat.
Adaos: Am stat bine şi am cugetat că având în vedere nivelul ridicat al responsabilităţii, al inteligenţei şi al simţului umorului ce caracterizează cea mai mare parte a cititorilor acestui blog, ar fi înţelept să acceptăm şi alte propuneri de candidaţi. Aşa că, dacă ştiţi vreun ministeriabil mai pregătit, mai competent şi mai potrivit pentru această electrizantă funcţie, propuneţi-l. Noi îl vom adăuga rapid la sondaj!
Dragii noştri cititori, cântăriţi, evaluaţi şi daţi cu votul. Părerea voastră contează, că doar trăim într-un sistem democratic şi meritocratic, nu?. În dreapta, pe pagina de pornire a blogului aveţi posibilitatea să alegeţi.

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Comentarii