Treceți la conținutul principal

Recomandare jazzofilă: Ron Carter - Dear Miles

Ediția de anul acesta a festivalului de jazz de la Sibiu este în plină desfășurare. Dacă nu ați ajuns încă pe acolo, nu e prea târziu nici acum. Mâine seara îl veți putea asculta pe Ron Carter și al său quartet, plasat strategic spre sfârșitul festivalului pentru a marca probabil punctul culminant al acestuia.

Ron Carter și-a dobândit celebritatea în calitatea de contrabasist în quintetul lui Miles Davis din anii '60, unde, în afară de Miles, îi avea colegi pe Herbie Hancoock, Wayne Shorter și Tony Williams. În această perioadă sunt înregistrate albume precum Miles Smiles, Filles de Kilimanjaro, Seven steps to heaven, Miles in the sky, Nefertiti ș. a. Ron Carter este totodată și unul dintre cei mai înregistrați contrabasiști de jazz, cu apariții în peste 2500 de albume.
Pe site-ul festivalului de la Sibiu, Ron Carter este anunțat cu proiectul „Dear Miles”, iar partenerii săi sunt Donald Vega (pian), Rusell Malone (chitară) și Rolando Morales-Matos (percuție).
Cu acest titlu a apărut și un album sub conducerea lui Carter în 2007. Personal, trebuie să recunosc că nu mă așteptam de la prea multe de la acest album, și rău am făcut. În primul rând, Carter are inspirația de a include pe acest album tribut două piese originale plus una, As time goes by (cei care au văzut Casablanca probabil că și-o amintesc), care ar fi putut face parte foarte bine din repertoriul quintetului din anii '60. Așadar, un album cu piese interpretate de Miles Davis și grupul său, dar și cu piese inspirate de această muzică. Un al doilea mare atu al albumului este echilibrul dintre păstrarea formei originale a pieselor și contribuția originală a muzicienilor de pe acest album. Ron Carter dovedește suficientă subtilitate experiență pentru a nu monopoliza discursul, dar pentru a fi mereu prezent cu inspirate intervenții sau cu bine proporționate solouri. 

Mai multe nu vă mai spun, mergeți la Sibiu și veți vedea cu ochii voștri. Sau dacă totuși nu ajungeți, veți putea citi o cronică a trimisului special al Ligii la fața locului www.jazzdeadreptu.wordpress.com.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii