Treceți la conținutul principal

Roger Waters, "The Wall" şi Casa Poporului

               Au început să apară primele probleme pentru Roger Waters legate de show-ul "The Wall" programat pentru vara viitoare la Bucureşti în faţa Casei Poporului. Se zvoneşte că cei care s-au aciuiat sub acoperişul celui mai mare edificiu al neamului ar fi nemulţumiţi de locul ales pentru acest concert tendenţios şi plin de aluzii. "Sunt temeri că zidurile Casei Poporului ar ceda, s-ar fisura din cauza presiunii concentrate în acest show. Dumneavoastră aveţi habar ce costuri ar presupune cârpirea viitoarelor crăpături care cu siguranţă vor apărea în urma acestui spectacol?" a comentat Ion Golănescu, locatar al stabilimentului menţionat.
                Alte obiecţii şi comentarii au venit dinspre unii funcţionari şi locatari ai zidurilor ce se înalţă ferm în curtea Casei Poporului. Cităm din spusele unui formator de opinie care reprezintă instituţia care formează cele mai multe şi cele mai răspândite opinii în rândul poporului român." Nu putem trece cu vederea faptul că acest spectacol cuprinde o aluzie clară la pasajul biblic referitor la dărâmarea templului Ierusalimului. Prin analogie deducem că este un atac la adresa construcţiei pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu sprijinul poporului român donator şi dreptcredincios, ne străduim să o ridicăm. Practic, nu e vorba de un simplu precedent cu valoare simbolică şi arhetipală, e o pledoarie pentru dărâmarea acestor ziduri pe care încercăm să le ridicăm."
               Pe de altă parte, acestui cor atonal de critici şi vociferări s-au alăturat şi membrii ONG-ului "Floarea de Colţ Alb" care militează pentru păstrarea nealterată a tradiţiilor şi mitologiei strămoşeşti. Aceştia îl acuză pe Roger Waters şi colegii săi din trupa Pink Floyd de, cităm: "jaf neobrăzat! asemeni multor muzicieni şi muzicologi străini au furat folclor românesc şi miturile noastre. E mai rău ca Bartók! A răpit poporului român hălci întregi din mitul "Meşterului Manole", ne referim la partea cu prăbuşirea zidurilor. Acceptăm să vină cu spectacolul la noi cu condiţia să recunoască faptul că s-a inspirat din mitologia noastră şi cu condiţia să nu deformeze povestea adevărată. Adică să îngroape pe cineva în zid."
              Aşadar, suntem nerăbdători să vedem cum va descâlci Roger Waters şi organizatorii show-ului toată această încrengătură de nemulţumiri şi obiecţii. Până atunci să mai aruncăm o privire asupra showului.
                 

Comentarii

  1. O dați pe tema zidirii spirituale... cu Manole. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. nu puteam trece cu vederea incarcatura simbolica si, pot spune, chiar ironica a show-ului The Wall, mai ales prin locatie. sunt sigur ca Manole ar fi apreciat show-ul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu am şi eu sfat pentru domnu' Roger Waters. Să nu cumva să-l puie necuratu' să dureze un zid mai mândru ca precedentul că s-a trezi cu Negru Vodă mânios în prag că-i demontează scena şi că-i pleacă noroadele jignite de la cântare. Ş-apoi mai vedem noi cum a face dânsul stage diving fără să'abiă cine a-l prinde. Ş-apoi, contrar experienţei anterioare a lui Manole, a vedea dânsul cum sângele apă nu să face!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii