Treceți la conținutul principal

Roger Waters, "The Wall" şi Casa Poporului

               Au început să apară primele probleme pentru Roger Waters legate de show-ul "The Wall" programat pentru vara viitoare la Bucureşti în faţa Casei Poporului. Se zvoneşte că cei care s-au aciuiat sub acoperişul celui mai mare edificiu al neamului ar fi nemulţumiţi de locul ales pentru acest concert tendenţios şi plin de aluzii. "Sunt temeri că zidurile Casei Poporului ar ceda, s-ar fisura din cauza presiunii concentrate în acest show. Dumneavoastră aveţi habar ce costuri ar presupune cârpirea viitoarelor crăpături care cu siguranţă vor apărea în urma acestui spectacol?" a comentat Ion Golănescu, locatar al stabilimentului menţionat.
                Alte obiecţii şi comentarii au venit dinspre unii funcţionari şi locatari ai zidurilor ce se înalţă ferm în curtea Casei Poporului. Cităm din spusele unui formator de opinie care reprezintă instituţia care formează cele mai multe şi cele mai răspândite opinii în rândul poporului român." Nu putem trece cu vederea faptul că acest spectacol cuprinde o aluzie clară la pasajul biblic referitor la dărâmarea templului Ierusalimului. Prin analogie deducem că este un atac la adresa construcţiei pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu sprijinul poporului român donator şi dreptcredincios, ne străduim să o ridicăm. Practic, nu e vorba de un simplu precedent cu valoare simbolică şi arhetipală, e o pledoarie pentru dărâmarea acestor ziduri pe care încercăm să le ridicăm."
               Pe de altă parte, acestui cor atonal de critici şi vociferări s-au alăturat şi membrii ONG-ului "Floarea de Colţ Alb" care militează pentru păstrarea nealterată a tradiţiilor şi mitologiei strămoşeşti. Aceştia îl acuză pe Roger Waters şi colegii săi din trupa Pink Floyd de, cităm: "jaf neobrăzat! asemeni multor muzicieni şi muzicologi străini au furat folclor românesc şi miturile noastre. E mai rău ca Bartók! A răpit poporului român hălci întregi din mitul "Meşterului Manole", ne referim la partea cu prăbuşirea zidurilor. Acceptăm să vină cu spectacolul la noi cu condiţia să recunoască faptul că s-a inspirat din mitologia noastră şi cu condiţia să nu deformeze povestea adevărată. Adică să îngroape pe cineva în zid."
              Aşadar, suntem nerăbdători să vedem cum va descâlci Roger Waters şi organizatorii show-ului toată această încrengătură de nemulţumiri şi obiecţii. Până atunci să mai aruncăm o privire asupra showului.
                 

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Punk Was Not Dead: Aventuri de Coteț

Prin anii nouăzeci, cînd copilăream pe la Telciu și-mi plimbam cizmele prin slotăraia de pe Valea lui Stan și Zugău, nu prea aveam habar că sunt/urmează să devin un om recent, cu atît mai mult în momentele extrem de enervante cînd mă trezeau ai mei înainte de 8, ca să duc vacile pe imașul de deasupra gării. Mai grav, habar n-aveam că o să devin punk înainte de a avea buletin și că voi realiza contribuția pe care am adus-o eu muzicii, culturii și idealului punk, doar în anii facultății, cînd eram deja plecat de multă vreme dintre dealuri și balegi. Îmi plimbam prin colb și slotăraie nu doar cizmele sau bascheții, în funcție de sezon, ci și ignoranța și entuziasmul hrănit, în primul rînd de TV-ul nostru Olt, alb negru, de pe măsuța cu mileu. Și asta se întîmpla vara, cînd la ora aia abia începeau să se încingă corturile prin Vama Veche și prelatele teraselor de pe litoralul de unde ne transmiteau seara emisiuni despre cum se distrează lumea și cum se trăiește viața din plin. Uneori mă …

Comentarii