duminică, 25 noiembrie 2012

Voievodismul zaharat, boala secolului ? - fragment din Dicţionarul de boli istorice de-a gata




Ion Vodă cel Cumplit


Definiţie
Voievodismul zaharat este una dintre cele mai răspândite boli cronice transmisibile şi cea mai frecventă boală etnocritică. Se caracterizează prin tulburări ale discernământului, pierdera bunului simţ (asta în cazul în care pacientul l-a avut vreodată), complicaţii care afectează spiritul critic, orgoliul, nervii, vezica urinară şi orificiul buco-discursiv, în termeni populari numit plisc. În esenţă voievodismul zaharat este o boală în care organismul nu produce suficientă raţionare sau nu o foloseşte eficient.
Răspândire
Prin răspândirea sa, voievodismul zaharat intră în categoria aşa numitelor boli cronice ale lipsei de civilizaţie. Pe cât de simplă pare astăzi determinarea nivelului de cugetare, pe atât de dificilă este, totuşi, determinarea prevalenţei voievodismului zaharat la o anumită parte a populaţiei. Acest lucru se datorează  în mare măsură faptului că standardele de diagnosticare a bolii nu sunt încă uniform aplicate, putem spune că sunt chiar duble când e vorba de delimitare sau compararea cu alte boli precum pareza stângistă acută sau cancerul ceauşisto-gardist de colon vertebral.
Se estimează că 2-6 % din populaţia României Occidentale şi a Olteniei de Nord suferă de această boală (Noi considerăm că aceste procente sunt optimiste). Şi mai alarmant este că aproape o treime dintre aceşti oameni nu sunt conştienţi de existenţa bolii. Conform datelor statistice din 1981, peste 30% din populaţia R.S.R suferea de voievodism zaharat, începând chiar cu longevivul domnitor al acelor vremi. Boala este mai întâlnită la locuitorii din oraşe decât la cei de la sate. Statisticile centralizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că, în anul 2000, existau în România mai mult de un milion de voievodişti şi se estimează că până în 2030 numărul lor se va dubla.
Tipuri de voievodism
Voievodismul zaharat se grupează în mai multe forme de boală cu manifestări şi cauze distincte:
Voievodismul zaharat tip 1 – adică cei care se cred voievozi
Voievodismul zaharat tip 2 – nostalgicii după voievozi
Voievodismul situaţional/ocazional – impostorii care pozează în justiţiari, unificatori şi patrioţi lăcrămoşi.
Cauze:
Cauzele voievodismului zaharat sunt elucidate doar parţial. Pe de o parte, se ştie că apariţia ambelor tipuri de voievodism este legată într-o mare măsura de factori educaţionali şi genetici. Pe de altă parte, factorii de ev mediu joacă şi ei un rol important.
- Unul dintre factorii de mediu despre care se crede că determină în multe cazuri apariţia
Voievodismul zaharat tip 1 ar fi un virus ideologic care infectează celulele şi rotiţele beta, producatoare de cugetare, din intelect. Această ipoteză este susţinută de dovezi clinice şi experimentale. Infecţia vizuală (consumul excesiv de filme istorice nicolaesciene şi nu numai) poate induce voievodism fie prin distrugerea celulelor şi rotiţelor producătoare de judecată/cugetare, fie prin declanşarea unei reacţii imune la orice discurs critic.
- Un alt factor care pare să predispună la voievodism autoimun şi autosuficient (tip 1) ar fi consumul de materiale propagandistice, slogane şi mistificări deşănţate în şcoala primară. Cercetările sugerează că spiritul revanşard, complexele de inferioritate-superioritate şi ignoranţa întunecoasă din manualele şcolare ar duce la apariţia unor anticorpi care, prin reactivitate încrucişată, afectează în cele din urmă celulele şi rotiţele beta ale intelectului şi astfel contribuie la apariţia voievodismului zaharat.
- În apariţia
voievodismului de tip 2, cei mai importanţi factori modificabili sunt ignoranţa  excesivă şi lipsa de exerciţiu critic, adică sedentarismul intelectual (gândirea comodă prin clişee şi ideei gata făurite).
- Un alt factor notabil ar putea fi dependenţa psihică excesivă de tătucă. Imediat după cutremurul din 1977, voievodologii din Bucureşti au putut constata o incidenţă crescută a voievodismului zaharat. Astfel, unii autori menţionează ca posibil factor voievodogen dependenţa de un lider autoritar, în special cei care pozează în salvatori şi binefăcători.
- Printre factorii incriminaţi este şi abuzul îndoctrinar, respectiv excesul de produse ideologice zaharoase. Toti aceşti factori ar putea explica de ce
voievodismul zaharat este mai frecvent în mediul urban. În funcţie de cauze, voievodismul se împarte în voievodism zaharat primar şi voievodism zaharat intelectual. Atunci când nu există nicio altă lectură în afară de materialele propagandistice, vorbim de voievodism zaharat primar.

Când pot fi identificate tulburări sau condiţii patologico-intelectuale care cauzează sau favorizează dezvoltarea bolii voievodistice, vorbim de voievodism zaharat secundar. Printre cauzele care pot conduce la voievodismul zaharat secundar se numără: boli care afecteaza scrisul şi cititul (de exemplu semianalfabetismul cronic al unor miliardari  care sunt nevoiţi să-şi angajeze o unealtă umană pentru citit şi lămurit), tulburări hormonale, voievodismul indus de medicamente şi lecturi păguboase, diverse obsesii  genetico-istorice (reconstituiri fictive ale arborelui genetic, obsesia purităţii genetice a unui popor, voievod) etc.

Voievodismul zaharat de tip 1 apare mai ales la îmbogăţiţi semianalfabeţi şi la semioamenii politici şi necesită întotdeauna tratament cu Lucian Boia, deoarece intelectul lor nu o mai poate produce spirit critic. Voievodismul zaharat de tip 2 apare de obicei la tinerii dezorientaţi şi adulţii de vârstă mijlocie (40 de ani) sau mai târziu, mai cu seamă la persoane supraîndoctrinate. În acest caz, intelectul continuă să producă raţionamente (gândire/cugetare), dar aceasta nu îşi poate îndeplini rolul în mod normal. Acest al doilea tip de voievodism nu necesită de regulă tratament cu spirit critic, orice muncă de lămurire, orice terapie prin consultare de istoriografie străină, orice cură în marile biblioteci europene, fiind din start sortite eşecului.

Nostalgii voievodale

Simptome

Simptomele voievodismului zaharat variază de la caz la caz. În general, voievodismul se caracterizează prin creşterea peste normal a concentraţiei de fanatism, cu sau fără deversarea de toxine ideologice şi clişee în spaţiul public. Alte simptome care pot să apară sunt: setea excesivă de dreptate istorică, tendinţe ctitoriale (ctitorirea de sate, biserici etc.) pentru tipul 1, eliminarea de dejecţii şi resturi de discurs istoric ideologizat în cantităţi mari şi foamea excesivă cu ingestia de materiale propagandistice şi conspiraţioniste în cantităţi mari.

Aceste trei simptome, cunoscute în terminologia medicală ca
polidipsie, poliurie si respectiv polifagie, sunt în general cauzate de hiperîndoctrinare. La pacienţii care sunt bolnavi, dar care au ignorat semnele mai multă vreme, nefiind astfel diagnosticaţi, se poate întâmpla ca prima manifestare remarcată să fie coma ceauşistă.

Voievodismul de tip 1 îşi face simţită prezenţa de regulă înainte de 40 de ani, dar există şi pacienţi la care diabetul de tip 1 survine în mod atipic, târziu în viaţă, la vârsta de 50 de ani sau chiar mai târziu, în cazuri rare. De obicei, pacienţii cu diabet de tip 1 apărut la o vârstă mai înaintată nu mai apucă să candideze la alegeri parlamentare sau prezidenţiale, sau nu-i mai bagă niciun pacient de voievodism de tip 2 în seamă.
Voievodismul de tip 1 poate debuta brusc, cu sete de avuţie şi de dreptate, jigniri în exces, apetit crescut pentru scandal  şi pierdere accelerată a discernământului şi a bunului simţ (dacă le-a posedat cândva). Persoanele cu voievodism de tip 1 pot părea normale, chiar frecventabile, în funcţie de bugetul posedat  şi de conjunctura electorală. De regulă, în cazul voievodismului de tip 1, odată ce simptomele s-au dezvoltat, este necesară internarea şi trasarea unei linii roşii pe cartea de identitate, altfel pot apărea cazuri în care un astfel de suferind să devină acţionar al unui partid istoric din prima jumătate a Parlamentului, chiar dacă nu reuşeşte să preia pachetul majoritar.

Voievodismul de tip 2 debutează de obicei la vârsta pubertăţii  sau mai târziu. De regulă, pacientul cu voievodism zaharat de tip 2 este incult, frustrat şi înclinat spre fanatizare. De asemenea, la acesti voievodişti, simptomele apar şi se manifestă treptat. Dacă pacientul reuşeste să-şi controleze bezna ignoranţei prin măsuri bibliotetice, respectiv prin administrarea de lecturi critice, demistificatoare, fie şi pe cale orală, prin discuţii libere sau audiobook-uri cu Djuvara, nu este necesară administrarea unor şocuri istoriografice gen Hayden White sau Alun Munslow. Există destul de mulţi pacienţi cu diabet de tip 2 la care se aplică Boiaterapia cu rezultate semnificative.
Complicaţii acute şi tardive
Cele mai grave complicaţii, posibil letale, sunt cele acute şi electorale. Acestea apar prin creşterea nivelului de ignoranţă şi frustrare în societate şi prin accederea unor bolnavi de tip 1 la funcţii cheie într-un stat democratic şi care poate genera o epidemie de naţionalită bubonică cu traume nebănuite asupra fragilului şi insuficientului imunizat organism social.

La o mare parte dintre bolnavi, boala voievodistă duce în timp la aşa numitele complicaţii tardive. În timp ce unii voievodişti nu ajung niciodată la astfel de complicaţii, alţii le dezvoltă devreme. În medie,
complicaţiile tardive se manifestă agresiv la interval de 4  ani. Unii pacienţi pot prezenta mai multe complicaţii simultan, precum ceauşită, rinocerită, legionarită etc.  .

Voievodismul afectează întregul metabolism social şi, în lipsa tratamentului adecvat, duce în timp la apariţia unor complicaţii serioase din cauza afectării discursului public, pogromuri, creşterea nivelului de intoleranţă, îndobitocire în masă etc. Voievodismul netratat poate duce la orbire, suferinţe ale nervilor, masacre etc.




Definiţia face parte din Dicţionarul de boli istorice de-a gata aflat în lucru sub atenta şi înflăcărata coordonare a Profesorului Fellini (prof. univ. dr. Ab Nab Fellinakis) editat de Institutul Clinic Bouvard et Pécuchet”.





Comentarii

Translate this blog