Florina Ilis, „Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit”. Roman, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 2006, 210 p.
Instrucţiuni de folosire: A se citi acest roman cu privirea îndreptată spre cer, cu un ochean întors, numerotând norii de la răsărit. Culorile, contururile, imaginile, cuvintele, plânsetele, strigătele, copii nenăscuţi, roboţii, sufletele, toate acestea vor fi trasate de la sine, odată ce privirea umblă pe cer, pe pagină, în noi. Traseul turistic al romanului nu e mereu acelaşi - pentru fiecare cititor, la fiecare lectură este mereu altul. Aveţi grijă, pe parcursul călătoriei veţi fi uşor zdruncinaţi.
Cartea este împărţită în cinci capitole, reprezentând câte o partitură narativă pentru fiecare personaj. Tehnica este inovatoare – citim aceeaşi poveste din mai multe perspective. Personajele fac mărturisiri delirante despre propria viaţă, despre copilărie (da, situaţiile sunt psihanalizabile), traume şi alte amintiri. Sunt detalii pe care vocea unui autor nu le-ar fi putut surprinde în toată complexitatea (şi intimitatea!) lor.
Ken a început să o dorească pe mama lui din momentul în care a surpins-o în pat cu şeful tatălui său. De atunci se masturba triumfător privind poza ei. Când tatăl îl surprinde în baie, printr-o răzbunare ciudată sau doar printr-o explicaţie, Ken îi oferă pe tavă povestea de iubire a celorlalţi doi. Tatăl se sinucide după scurt timp, păstrând cu sine ruşinea nedeclarată, iar Ken se simte vinovat de această moarte pe care crede că a provocat-o.
Lili are şi ea o poveste ascunsă pe care nu a mai mărturisit-o. Părinţii ei mor când avea 6 ani. La înmormântare, este luată în braţe drept consolare de foarte multe persoane simţitoare, însă cel mai mult îi plăcea să stea în braţele unchiului, la care ajungea constant, fiind purtată pe braţe pe rând, de toţi. În aceste context, ea recunoaşte că a fost fericită la înmormântarea părinţilor.
Cititorii vor purta de acum povara acestor mărturisiri şi îi vor judeca altfel de cei ce s-au spovedit pe parcursul romanului. Povestea nu se rezumă, aşadar, la schimbul de parteneri între cei patru, la interesul pentru afaceri, statul social, bani, la modificările imprevizibile de situaţie, la iubirile pe cât de sigure pe atât de incerte uneori.
Într-o lume contemporană niponă, scriitoarea reuşeşte să ne strecoare firesc şi în anumite falii din lumea veche, tradiţională. Este o radiografie fidelă a Japoniei de astăzi, cu toate etichetele ei: tehnologie avansată, beţie cu sake, cumpărături în malluri, purtarea chimonoului, apartamentul luxos, dar şi casa tradiţională a bunicilor, moarte bunicului prin seppuku.
Lectura romanului este extrem de provocatoare; ritmul rapid, intrigile, tensiunea, realţiile ambigue dintre personaje stârnesc curiozitatea după fiecare pagină dată.
Aş mai da o ultimă instrucţiune, dacă faceţi cumva naveta între Cluj-Napoca şi Bonţida, puneţi-vă ceasul să sune ca să nu treceţi de staţia de destinaţie, lectura este garantat captivantă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu