Treceți la conținutul principal

Al treilea ochi al preşedintelui - Jan Manta - prof în mediul rural


Cum se preocupă cei puţini dar aleşi de problemele celor mulţi, naivi şi, uneori, alegători!
Buzoienii noştri de rând nu par să fie afectaţi de banalele probleme materiale, invocate zilnic de concetăţenii lor europeni. Nu pentru că acestea nu ar avea importanţa de care se vorbeşte într-o anume piramidă a nevoilor personale, ci, pentru că ei consideră prioritară desăvârşirea în plan spiritual şi atingerea unui nivel înalt al cunoaşterii, transcendent certitudinilor liniştitoare.
Un sondaj realizat de către membrii filialei Buzău a LOCB printre buzoienii sinceri care, în drum spre biserica parohială, au trecut prin faţa sediului nostru, duminica între orele 6.oo- 8.oo a.m., a arătat, în proporţie de 93,5% că marile probleme cu care ne confruntăm în eparhie acum sunt următoarele:
1. Lipsa iniţiativei personale în ceea ce priveşte atragerea corectă de fonduri europene;
2. Entuziasmul din ce în ce mai scăzut al membrilor noştri, legat de dorinţa aderării Buzăului la mult râvnitul Spaţiu Shenghen;
3. Producţia lirică buzoiană într-o îngrijorătoare scădere comparativ cu perioada interbelică, formulată de către unul dintre vicepreşedinţi destul de sonor, dar îndreptăţit, astfel: “Unde sunt, domle, poeţii noştri de altă dat” ?
Au mai fost enunţate, cu zâmbetul în colţul gurii şi fără mari reproşuri, probleme legate de mica şi inevitabila corupţie din filială, de deturnarea spre binele nostru comun a unor infime şi nedorite fonduri şi de obstrucţionarea involuntară a ascensiunii spre vârful ierarhiei a membrilor de rând. Totuşi, poziţia cea mai dură şi în acelaşi timp surprinzătoare a fost a electricianului nostru, care ne-a acuzat că ”sugrumăm etocraţia ligii şi că suntem părtaşii unei culpe metafizice, aşa cum o numea K. Jaspers”. Am apreciat opinia curajoasă a fostului nostru membru, important om de cultură buzoian care, din păcate, în acest moment, trebuie să-şi găsească un alt loc de muncă şi meditaţie (noi am trecut la iluminatul cu lampa de gaz ).
În temeiul celor prezentate şi spre buna rânduială a treburilor din filiala Buzău a LOCB, s-a purces la întocmirea unui plan de măsuri care să atenueze nemulţumirile membrilor de rând şi să întărească poziţia noastră, a celor ce ne-am dedicat desăvârşirii culturii naţionale în teritoriu, prin diverse tertipuri legale.
Aşadar :
Primele două probleme vor fi rezolvate la pachet prin iniţierea unui proiect de finanţare POSDRU pe axa B-B-B ( Bruxelles – Bonţida – Buzău) cu scopul:
-Implementarea dorinţei de aderare la spaţiul Shenghen în rândul buzoienilor cu un coeficient de naivitate ridicat prin utilizarea unor metode cu specific local, de persuasiune, mesaj subliminal şi mici donaţii.
Proiectul are ca activitate de bază formarea celor patru membri din conducerea filialei buzoiene ( Jan Manta – preşedinte definitiv, Văru Nae – vicepreş. interimar, Văru Costel – vicepreş. interimar, Nicu Buzatu – trezorier suplinitor) în domeniul comunicării şi public relation, timp de o săptămână, la sediul Ligii Oamenilor de Cultură Bonţideni, din localitatea Bonţida, jud. Cluj, str Mihai Eminescu, nr. pe cheltuiala ligii.
A treia problemă cu identitate buzoiană va avea o rezolvare în timp. Am început o campanie de căutare a talentelor literare ignorate şi iată că, surprinşi, am depistat chiar în curtea noastră o mică scurgere de har liric, produsă timid de unul dintre vicepreşedinţi, care este în acelaşi timp pe lângă om de cultură şi unul dintre cei mai mari producători de ceară depilatoare din Buzău şi Spaţiul Shenghen.
Cu nădejdea că vom da culturii universale ceea ce aşteaptă de la noi şi cu precizarea că titlul articolului de mai jos este unul deschis, vă prezentăm materialul:

Cu tot frigul de afară,
Înfundat complet pe-o nară,
Zgribulit, lângă o scară
Pentru fete, eu fac ceară!
Sunt fruntaş la mine-n ţară,
Meseria mi-e brăţară
Fiscul nu-mi este povară,
Dar mă rog, seară de seară,
Părul lor să nu dispară
Ca să vină-a mia oară
Ceara mea să o mai ceară!
BIS
.
Lie, Lie, Ciocârlie,
Am scris astă poezie
În frumoasa Românie
Ce-mi creează insomnie!
Sunt convins, că nu doar mie.
(de către Un Ionescu)


Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Comentarii