Treceți la conținutul principal

Acordeonul argentinian nu-i Baianul rusesc - de Ion Bragă



E frig. Ca peste tot. Se deschide poarta şi intră Guţă . Şi-a lăsat cioc. Toată lumea din curte îl huiduie şi-i strigă : băăăă cocalarule !!! nu-i bagă în seamă. – Bă! O să-mi iau tricou cu Tetro şi o să-mi tatuez pe ceafă Palookaville! Dă din mână a „voi nu stiti nimic!” Intră în birou, se aşează şi îmi zice: – Tre să asculţi ceva nemaipomenit ! – Ce anume ? – Gustavo Santaolalla. Creatorul coloanei sonore a filmului Motorcycle Diaries. M-am îndrăgostit de sud-americanii ăştia. Le au cu muzica. Nu-i aşa? Este exact acel gen de muzică greu de încadrat într-un stil anume, dar care e caracteristic oricărui film produs în America de Sud. Să-l încerci. E fabulos! Dar...! asta nu e tot! - Ai auzit de ruşi ? ... nu ştiu ce limbă vorbesc ăia, da au nişte filme de puşcă lemnu-n sobă de ciudă că nu le poate vedea !!! Uite ce îţi recomand în acest sens; un film de Pavel Lungin - Svadiba (Nunta). O producţie din anul 2000. La Noche, în franceză. Apreciat pe la Cannes,cică. Nu ai nevoie de subtitrări pentru acest film. Actorii sunt atât de expresivi încât îţi dai seama exact de cuvintele care urmează să le rostească. O adunatură pestriţă de nerealizaţi cu aspiraţii cât toată taigaua.
O mireasă venită de la Moscova, scârbită de superficialitatea post-uresesistă, cu un prunc în suflet, fugarită de raketul atotştiutor şi atotdeschizător de uşi,inteligentul care le stie pe toate şi nu crede nimic. Dornică însă, de acel sentiment pueril de iubire, profund, pur şi sincer. Mirele - un miner care iubeşte sincer şi naiv, nu mina. Nelipsitul prieten care vinde cuţite şi mereu gaseste motiv să-şi ungă gâtul cu o juma’ de litru de vodkă. Miliţianul (termen folosit inclusiv în zilele noastre,la modul oficial inclusiv de către autorităţi) provincial, un Colombo cu uniforma şi obez, ce crede că poate dezlega orice vrajă de natură criminală; de aceea privirea interioară e indreptata mereu spre capitala. Moscova mereu s-a construit însă chiar nu mai are loc. O bucatareasă cât o matrioshcă mereu gata să iasă bine nunta, da’ să-i ramână şi ei ceva. Profesorul care a ştiut mereu că poate mai mult decat pleata lui Sklifasovskii. Baianul (acordeon) coordonat de profesor şi mânuit de un lăutar. O „bisnitar” cu peruca mereu căutând un viol pe cinste. Nu-ţi trebuie popcorn...nu ai timp de aşa ceva. E ca şi cum ai savura o felie de pită cu gem de caise făcut acasă...doar că nu ai timp să muşti din ea. Merge şi o felie de pită unsă cu unsoare şi cu ceapă, da’ neapărat să fie prezent domnul castravete murat aşa ca să înmoaie niţel spiritul gălăgios al vodkăi, care apropo!, în film nu este iertat nici de către popa care, stai să vezi...în afară de faptul că oficiază slujba de cununie, invitat fiind de către meseni...oficiaza şi obiceiul clişeistic al rusnacului. Eh...toate astea îs filmate parcă dintr-o suflare. Ai vazut –A fost sau n-a fost -? - Da. Eh..cam aşa! – ştii că francezii se au bine cu ruşii, nu ? – da. Te pomenesti că producatorul care cică nu e rus, nu a uitat să intervină curajos în tradiţie, relaxând uşor la nivel auditiv cu un şir frumos de Ciastushca (mini cântec rusesc acompaniat de obicei, la acordeon şi balalaică,păstrând aceeaşi linie melodică, oferind spre audiţie mai multe strofe, cu rimă încrucişată, inspirat din cotidianul tragi-comic). Da ştii cum e... ca şi la holiud ... film cu hepiend.
Foaie verde de Baian
Eu mă duc să tai buştean,
Paletez din când în când
Cu ţigara fumegând.
Cu ceapica pe chelie
Tind să cred că-i comedie.
Şi astept să văd ce zici
Despre film, dacă e kitsch.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii