Al treilea ochi al preşedintelui - Jan Manta - prof în mediul rural

Cum se preocupă cei puţini dar aleşi de problemele celor mulţi, naivi şi, uneori, alegători!

Buzoienii noştri de rând nu par să fie afectaţi de banalele probleme materiale, invocate zilnic de concetăţenii lor europeni. Nu pentru că acestea nu ar avea importanţa de care se vorbeşte într-o anume piramidă a nevoilor personale, ci, pentru că ei consideră prioritară desăvârşirea în plan spiritual şi atingerea unui nivel înalt al cunoaşterii, transcendent certitudinilor liniştitoare.

Un sondaj realizat de către membrii filialei Buzău a LOCB printre buzoienii sinceri care, în drum spre biserica parohială, au trecut prin faţa sediului nostru, duminica între orele 6.oo- 8.oo a.m., a arătat, în proporţie de 93,5% că marile probleme cu care ne confruntăm în eparhie acum sunt următoarele:

1. Lipsa iniţiativei personale în ceea ce priveşte atragerea corectă de fonduri europene;

2. Entuziasmul din ce în ce mai scăzut al membrilor noştri, legat de dorinţa aderării Buzăului la mult râvnitul Spaţiu Shenghen;

3. Producţia lirică buzoiană într-o îngrijorătoare scădere comparativ cu perioada interbelică, formulată de către unul dintre vicepreşedinţi destul de sonor, dar îndreptăţit, astfel: “Unde sunt, domle, poeţii noştri de altă dat” ?

Au mai fost enunţate, cu zâmbetul în colţul gurii şi fără mari reproşuri, probleme legate de mica şi inevitabila corupţie din filială, de deturnarea spre binele nostru comun a unor infime şi nedorite fonduri şi de obstrucţionarea involuntară a ascensiunii spre vârful ierarhiei a membrilor de rând. Totuşi, poziţia cea mai dură şi în acelaşi timp surprinzătoare a fost a electricianului nostru, care ne-a acuzat că ”sugrumăm etocraţia ligii şi că suntem părtaşii unei culpe metafizice, aşa cum o numea K. Jaspers”. Am apreciat opinia curajoasă a fostului nostru membru, important om de cultură buzoian care, din păcate, în acest moment, trebuie să-şi găsească un alt loc de muncă şi meditaţie (noi am trecut la iluminatul cu lampa de gaz ).

În temeiul celor prezentate şi spre buna rânduială a treburilor din filiala Buzău a LOCB, s-a purces la întocmirea unui plan de măsuri care să atenueze nemulţumirile membrilor de rând şi să întărească poziţia noastră, a celor ce ne-am dedicat desăvârşirii culturii naţionale în teritoriu, prin diverse tertipuri legale.

Aşadar :

Primele două probleme vor fi rezolvate la pachet prin iniţierea unui proiect de finanţare POSDRU pe axa B-B-B ( Bruxelles – Bonţida – Buzău) cu scopul:

-Implementarea dorinţei de aderare la spaţiul Shenghen în rândul buzoienilor cu un coeficient de naivitate ridicat prin utilizarea unor metode cu specific local, de persuasiune, mesaj subliminal şi mici donaţii.

Proiectul are ca activitate de bază formarea celor patru membri din conducerea filialei buzoiene ( Jan Manta – preşedinte definitiv, Văru Nae – vicepreş. interimar, Văru Costel – vicepreş. interimar, Nicu Buzatu – trezorier suplinitor) în domeniul comunicării şi public relation, timp de o săptămână, la sediul Ligii Oamenilor de Cultură Bonţideni, din localitatea Bonţida, jud. Cluj, str Mihai Eminescu, nr. pe cheltuiala ligii.

A treia problemă cu identitate buzoiană va avea o rezolvare în timp. Am început o campanie de căutare a talentelor literare ignorate şi iată că, surprinşi, am depistat chiar în curtea noastră o mică scurgere de har liric, produsă timid de unul dintre vicepreşedinţi, care este în acelaşi timp pe lângă om de cultură şi unul dintre cei mai mari producători de ceară depilatoare din Buzău şi Spaţiul Shenghen.

Cu nădejdea că vom da culturii universale ceea ce aşteaptă de la noi şi cu precizarea că titlul articolului de mai jos este unul deschis, vă prezentăm materialul:

Cu tot frigul de afară,

Înfundat complet pe-o nară,

Zgribulit, lângă o scară

Pentru fete, eu fac ceară!

Sunt fruntaş la mine-n ţară,

Meseria mi-e brăţară

Fiscul nu-mi este povară,

Dar mă rog, seară de seară,

Părul lor să nu dispară

Ca să vină-a mia oară

Ceara mea să o mai ceară!

BIS

.

Lie, Lie, Ciocârlie,

Am scris astă poezie

În frumoasa Românie

Ce-mi creează insomnie!

Sunt convins, că nu doar mie.

(de către Un Ionescu)