Treceți la conținutul principal

Arheologie umoristică (partea a II-a a interviului cu dl. Karl Max)


Rep. – Şi ce alte proiecte mai derulaţi în cadrul Ligii Oamenilor de Cultură Bonţideni?
Karl Max – Împreună cu domnul Păstorel Tartuffeanu, preşedintele Institutului pentru Investigarea Crimelor Pesimismului, anchetăm o serie de cazuri de oameni îngropaţi de vii din cauza lipsei simţului umorului. Nu ştiu dacă e din naştere sau pur şi simplu, în timp din cauza grijii zilei de mâine şi a celei de poimâine, simţul umorului li s-a atrofiat până la dispariţie, cert e că întâlnim tot mai multe astfel de cazuri. Chiar acum, în cadrul Departamentului de Arheologie Umoristică şi Analiză a Dedesubturilor ne ocupăm de cazul unui individ strivit sub povara unui banc spus de unul dintre colegii de muncă.
Rep. – Şi cum se desfăşoară anchetele?
Anchetele decurg greu când e vorba de cei care nu ştiu de glumă, care se inflamează rapid la orice brumă de ironie şi au accese de panică în momentul în care sunt puşi faţă în faţă cu un pamflet. Am finalizat recent un proiect de explicare a bancurilor pentru cei care nu se prind, practic e vorba de un soft gratuit care poate fi accesat online şi se cheamă Glumă Translate. Pregătim şi un program de diluare în laude, scuze şi complimente a ironiilor şi înţepăturilor de orice fel pentru cei cărora ironiile le stau în gât sau le pică greu. Tot în cadrul Departamentului de Arheologie Umoristică şi Analiză a Dedesubturilor, împreună cu caricaturiştii de la Institutul de Tracomanie şi Parodie Preistorică analizăm vechimea unor bancuri descoperite prin zona Orăştiei. Săpăturile noastre par a confirma prejudecăţile de la care am pornit, adică faptul că primele forme umoristice şi parodice din istoria omenirii ar fi de provenienţă dacică.
Rep. – Cu asta chiar că mă surprindeţi. Puteţi să ne daţi un exemplu concret?

Karl Max - Desigur. S-au găsit urme de glume prin peşteri şi morminte din paleolitic. Să nu mai vorbim de celebrele „ţepe” ale dacilor, model clar al farselor de mai târziu. De asemenea se poate lesne observa că războiul daco-roman a fost o parodie reuşită a războiului persan şi contrar tututor celor spuse până acum despre dispariţia lor, e o certitudine tot mai evidentă că de fapt dacii s-au prăpădit de râs. Puteţi vedea mai multe în capitolul „ Glumit-au dacii?” din celebra lucrare „Ironii” a părintelui ironiei Irodot . Totuşi, marea victorie a arheologiei umoristice este descoperierea faptului că scrierea platoniciană „Banchetul” se inspiră dintr-o scriere daco-getică intitulată „Bancul”. Aceasta este o culegere bancuri cu geţi, carpi, besi, sciţi, sarmaţi şi cântece şovine, de o ironie usturătoare, la adresa celţilor şi ionienilor, din folclorul geto-dac. Preluată de greci, scrierea a suferit numeroase transformări, pierzându-şi caracterul umoristic iniţial.
Rep. – Interesante îndeletniciri şi descoperiri. Acum în final de interviu, ne puteţi spune câteva cuvinte despre cariera dumneavoastră, scriitoricească?
Karl Max – Din păcate scriitor e mult spus, sunt un fel de muncitor, de vagonetar al Umorului. Asta mi se trage din perioada în care lucram la C.U.G. (Combinatul de Umor Greu). Atunci am scris prima carte, cu o tentă vădit ideologică, care se numeşte: „Gluma de clasă” şi analizează relaţia dintre umor şi lupta de clasă. E vorba de o antologie de bancuri organizate în capitole după principiul luptei de clasă: Bancuri Sclavagiste, Bancuri Feudale, Bancuri Burghezo-Moşiereşti, Bancuri Muncitoreşti şi Bancuri de spus la Răscoale şi Revolte Populare. Din păcate n-a putut fi publicată integral, capitolul teoretic „Dimensiunea parodică a luptei de clasă” şi capitolul profetic „Revoluţia ca Pamflet” fiind cenzurate. O altă carte, poate mai cunoscută publicului lat şi larg este romanul „De ce glumesc femeile?”. În prezent lucrez la un volum autobiografic şi autoironic întitulat „Glumeţ fără pauză” pe care sper să-l finalizez până la sfârşitul anului.
Rep. – Vă mulţumesc mult pentru acest interviu şi mă bucur că am avut plăcerea să conversez cu un specialist al râsului.
Karl Max - Specialist, da! După cum aţi putut observa, în cadrul Ligii Oamenilor de Cultură Bonţideni este inflaţie de specialişti. Ca să dau cărţile pe faţă vă spun că practic în cadrul Ligii au găsit pârtie spre reciclare o parte din cei 30 000 de specialişti promişi la alegerile din 1996. A fost mai greu până i-am smuls din îmbrăţişarea rece a pesimismului, practic pe ei am experimentat tehnicile. Aşa se explică bunul mers al blogului.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii