Arheologie umoristică (partea a II-a a interviului cu dl. Karl Max)

Rep. – Şi ce alte proiecte mai derulaţi în cadrul Ligii Oamenilor de Cultură Bonţideni?

Karl Max – Împreună cu domnul Păstorel Tartuffeanu, preşedintele Institutului pentru Investigarea Crimelor Pesimismului, anchetăm o serie de cazuri de oameni îngropaţi de vii din cauza lipsei simţului umorului. Nu ştiu dacă e din naştere sau pur şi simplu, în timp din cauza grijii zilei de mâine şi a celei de poimâine, simţul umorului li s-a atrofiat până la dispariţie, cert e că întâlnim tot mai multe astfel de cazuri. Chiar acum, în cadrul Departamentului de Arheologie Umoristică şi Analiză a Dedesubturilor ne ocupăm de cazul unui individ strivit sub povara unui banc spus de unul dintre colegii de muncă.

Rep. – Şi cum se desfăşoară anchetele?

Anchetele decurg greu când e vorba de cei care nu ştiu de glumă, care se inflamează rapid la orice brumă de ironie şi au accese de panică în momentul în care sunt puşi faţă în faţă cu un pamflet. Am finalizat recent un proiect de explicare a bancurilor pentru cei care nu se prind, practic e vorba de un soft gratuit care poate fi accesat online şi se cheamă Glumă Translate. Pregătim şi un program de diluare în laude, scuze şi complimente a ironiilor şi înţepăturilor de orice fel pentru cei cărora ironiile le stau în gât sau le pică greu. Tot în cadrul Departamentului de Arheologie Umoristică şi Analiză a Dedesubturilor, împreună cu caricaturiştii de la Institutul de Tracomanie şi Parodie Preistorică analizăm vechimea unor bancuri descoperite prin zona Orăştiei. Săpăturile noastre par a confirma prejudecăţile de la care am pornit, adică faptul că primele forme umoristice şi parodice din istoria omenirii ar fi de provenienţă dacică.

Rep. – Cu asta chiar că mă surprindeţi. Puteţi să ne daţi un exemplu concret?

Karl Max - Desigur. S-au găsit urme de glume prin peşteri şi morminte din paleolitic. Să nu mai vorbim de celebrele „ţepe” ale dacilor, model clar al farselor de mai târziu. De asemenea se poate lesne observa că războiul daco-roman a fost o parodie reuşită a războiului persan şi contrar tututor celor spuse până acum despre dispariţia lor, e o certitudine tot mai evidentă că de fapt dacii s-au prăpădit de râs. Puteţi vedea mai multe în capitolul „ Glumit-au dacii?” din celebra lucrare „Ironii” a părintelui ironiei Irodot . Totuşi, marea victorie a arheologiei umoristice este descoperierea faptului că scrierea platoniciană „Banchetul” se inspiră dintr-o scriere daco-getică intitulată „Bancul”. Aceasta este o culegere bancuri cu geţi, carpi, besi, sciţi, sarmaţi şi cântece şovine, de o ironie usturătoare, la adresa celţilor şi ionienilor, din folclorul geto-dac. Preluată de greci, scrierea a suferit numeroase transformări, pierzându-şi caracterul umoristic iniţial.

Rep. – Interesante îndeletniciri şi descoperiri. Acum în final de interviu, ne puteţi spune câteva cuvinte despre cariera dumneavoastră, scriitoricească?

Karl Max – Din păcate scriitor e mult spus, sunt un fel de muncitor, de vagonetar al Umorului. Asta mi se trage din perioada în care lucram la C.U.G. (Combinatul de Umor Greu). Atunci am scris prima carte, cu o tentă vădit ideologică, care se numeşte: „Gluma de clasă” şi analizează relaţia dintre umor şi lupta de clasă. E vorba de o antologie de bancuri organizate în capitole după principiul luptei de clasă: Bancuri Sclavagiste, Bancuri Feudale, Bancuri Burghezo-Moşiereşti, Bancuri Muncitoreşti şi Bancuri de spus la Răscoale şi Revolte Populare. Din păcate n-a putut fi publicată integral, capitolul teoretic „Dimensiunea parodică a luptei de clasă” şi capitolul profetic „Revoluţia ca Pamflet” fiind cenzurate. O altă carte, poate mai cunoscută publicului lat şi larg este romanul „De ce glumesc femeile?”. În prezent lucrez la un volum autobiografic şi autoironic întitulat „Glumeţ fără pauză” pe care sper să-l finalizez până la sfârşitul anului.

Rep. – Vă mulţumesc mult pentru acest interviu şi mă bucur că am avut plăcerea să conversez cu un specialist al râsului.

Karl Max - Specialist, da! După cum aţi putut observa, în cadrul Ligii Oamenilor de Cultură Bonţideni este inflaţie de specialişti. Ca să dau cărţile pe faţă vă spun că practic în cadrul Ligii au găsit pârtie spre reciclare o parte din cei 30 000 de specialişti promişi la alegerile din 1996. A fost mai greu până i-am smuls din îmbrăţişarea rece a pesimismului, practic pe ei am experimentat tehnicile. Aşa se explică bunul mers al blogului.