Treceți la conținutul principal

Ştiinţa astăzi. Primul număr Acta Musei Plagiensis a apărut


     După cum v-am promis la începutul săptămânii în curs, primul număr al publicaţiei ştiinţifice Acta Musei Plagiensis a apărut şi-şi croieşte încet drum către calculatoarele dumneavoastră. În curând va apărea şi primul supliment al respectabilei publicaţii. În cele ce urmează redăm nota editorilor şi cuvântul înainte, convinşi fiind că aşa o să reuşim să atragem atenţia asupra unui complex fenomen socio-cultural reprezentativ pentru lumea academică autohtonă. Nu ezitaţi să descărcaţi, lecturaţi şi plagiaţi materialele cuprinse în revista noastră. De asemenea, aşteptăm în continuare contribuţiile dumneavoastră, pentru că aşa cum specifică şi revista, Acta Musei Plagiensis apare ori de câte ori este nevoie! Revista circulă pe facebook în format pdf, poate fi descărcată de aici şi începând de săptămâna viitoare o puteţi consulta şi în format paperback.

 

NOTA EDITORILOR



          Pornind de la premisa democratică, gracchus-babeufiană, că orice cetăţean are obligaţia morală să publice în decursul vieţii sale măcar un articol ISI, am lansat această revistă prin intermediul căreia ne propunem să venim în ajutorul atât tinerilor cercetători vânători-culegători de punctaje, cât şi universitarilor consacraţi, care încălzesc cu ale lor commpetente fese cel puţin două scaune academice.
          Această iniţiativă a răsărit din frustrarea, disperarea, invidia şi lenea funciară a unui comitet de redacţie improvizat şi coagualat de incapacitatea de a răzbate pe cont propriu în această veritabilă şerpărie academică autohtonă. Fiind încurajaţi de către magiştrii noştri că munca cinstită, efortul intelectual dezinteresat, pasiunea pentru adevăr, dedicaţia şi abnegaţia depuse în slujba Adevărului, constituie premisele şi temelia de nezdruncinat a unei cariere profesionale oneste, am urmat cu stricteţe, pe parcursul ultimilor ani, povaţa lor. Frecventând şi acomodându-ne cu operele unor remarcabili teoreticieni ai discursului precum F. De Saussure, M. Foucault, R. Barthes, H. White, Fr. Ankersmit, A. Munslow şi D. Roxin, am realizat că sfaturile părinţilor noştri spirituali nu sunt decât metafore, construcţii discursive menite a ascunde adevăruri mult mai profunde pe care nu le vom deconspira aici; îi invităm pe cititori să le dibuie prin intermediul propriului lor filtru critic – sau pe propria piele.



Cu vânt, înainte!



dr. Victor-Viorel Ponta

          Aşa cum generosul meu magistru, prof. univ. dr. (şi vânător de marcă) Adrian Năstase – care în clipa de faţă îşi rotunjeşte cariera la o prestigioasă Universitate de lângă Bucureşti – m-a remarcat şi m-a susţinut fără rezerve în anii de început ai carierei mele ştiinţifice, şi eu la rândul meu nu pot fi indiferent faţă de problemele şi greutăţile cercetării şi culturii autohtone. Prin urmare, în calitatea mea de prim reprezentant al puterii executive în stat, îmi arog postura de Mecena atât de adecvată mai ales acum, în contextul reprezentat de desfăşurarea campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare. Astfel, salut călduros şi sprijin material (evident, nu doar din excedentul bugetar, ci şi din acciza recent percepută pe carburanţi) excelenta iniţiativă a tinerilor outsideri neamploaiaţi universitari din Cluj, un demers menit să rezolve definitiv absolut toate problemele, dilemele, neajunsurile şi sovăielile Ştiinţei româneşti contemporane – mai pe scurt, să îngroape ştiinţa în ştiinţă.
            Personal, consider că această inițiativă încununează un lung șir de măsuri de redresare a stării jalnice a cercetării romîneşti pe care Guvernele Ponta I, Ponta II şi Ponta III, etc. le-au adoptat și implementat pe parcursul ultimilor doi ani:
1. Numirea unor miniştri performanţi în domeniile Educaţie, Cultură şi Cercetare – Ştefania Duminică, Ioan Mang, Corina Dumitrescu, Liviu Pop, Andrei Marga, Daniel Barbu, Gigel Ştirbu, Mihnea Costoiu și Remus Pricopie;
2. Reorganizarea Institutului Cultural Român şi stoparea scurgerii de bani către festivaluri lipsite de relevanţă culturală – gen TIFF, ASTRA, etc.;
3. Redistribuirea fondurilor în domeniul cercetării;
4. Aşezarea pe baze eficiente a comisiilor de anchetare a plagiatului şi a CNATDCU;
5. Reorganizarea UEFSCDI;
6. Depolitizarea şi repoziţionarea ideologică (şi partinică) a IICCMER (urmând principiul sănătos „ai noştri sunt cel puţin la fel de buni ca ai lor”).
Sunt convins că această nouă publicaţie va reuşi să coaguleze nume consacrate sau în curs de consacrare din variate domenii ştiinţifice şi că va insufla un spirit inovator şi renovator, pragmatism şi oportunism în rândul oamenilor de cultură autohtoni. De asemenea, sunt convins că din rândul celor care vor profita de şansa pe care această revistă ştiinţifică le-o oferă se va recruta viitoarea elită politică şi culturală a României.
           Mărturisesc că nu m-aş fi căcat pe mine de atâta entuziasm în faţa acestui demers, dacă naşul meu, ambasador George-Cristian Maior, director al Serviciului Romîn de Informaţii, nu mi-ar fi dat asigurări concrete, în baza unor informări doar de el cunoscute, că aceşti tineri sunt pe deplin îndreptăţiţi să-şi revedice şi ei, la rândul lor, partea lor de ciolan academic.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii