Treceți la conținutul principal

Ştiinţa astăzi. Primul număr Acta Musei Plagiensis a apărut


     După cum v-am promis la începutul săptămânii în curs, primul număr al publicaţiei ştiinţifice Acta Musei Plagiensis a apărut şi-şi croieşte încet drum către calculatoarele dumneavoastră. În curând va apărea şi primul supliment al respectabilei publicaţii. În cele ce urmează redăm nota editorilor şi cuvântul înainte, convinşi fiind că aşa o să reuşim să atragem atenţia asupra unui complex fenomen socio-cultural reprezentativ pentru lumea academică autohtonă. Nu ezitaţi să descărcaţi, lecturaţi şi plagiaţi materialele cuprinse în revista noastră. De asemenea, aşteptăm în continuare contribuţiile dumneavoastră, pentru că aşa cum specifică şi revista, Acta Musei Plagiensis apare ori de câte ori este nevoie! Revista circulă pe facebook în format pdf, poate fi descărcată de aici şi începând de săptămâna viitoare o puteţi consulta şi în format paperback.

 

NOTA EDITORILOR



          Pornind de la premisa democratică, gracchus-babeufiană, că orice cetăţean are obligaţia morală să publice în decursul vieţii sale măcar un articol ISI, am lansat această revistă prin intermediul căreia ne propunem să venim în ajutorul atât tinerilor cercetători vânători-culegători de punctaje, cât şi universitarilor consacraţi, care încălzesc cu ale lor commpetente fese cel puţin două scaune academice.
          Această iniţiativă a răsărit din frustrarea, disperarea, invidia şi lenea funciară a unui comitet de redacţie improvizat şi coagualat de incapacitatea de a răzbate pe cont propriu în această veritabilă şerpărie academică autohtonă. Fiind încurajaţi de către magiştrii noştri că munca cinstită, efortul intelectual dezinteresat, pasiunea pentru adevăr, dedicaţia şi abnegaţia depuse în slujba Adevărului, constituie premisele şi temelia de nezdruncinat a unei cariere profesionale oneste, am urmat cu stricteţe, pe parcursul ultimilor ani, povaţa lor. Frecventând şi acomodându-ne cu operele unor remarcabili teoreticieni ai discursului precum F. De Saussure, M. Foucault, R. Barthes, H. White, Fr. Ankersmit, A. Munslow şi D. Roxin, am realizat că sfaturile părinţilor noştri spirituali nu sunt decât metafore, construcţii discursive menite a ascunde adevăruri mult mai profunde pe care nu le vom deconspira aici; îi invităm pe cititori să le dibuie prin intermediul propriului lor filtru critic – sau pe propria piele.



Cu vânt, înainte!



dr. Victor-Viorel Ponta

          Aşa cum generosul meu magistru, prof. univ. dr. (şi vânător de marcă) Adrian Năstase – care în clipa de faţă îşi rotunjeşte cariera la o prestigioasă Universitate de lângă Bucureşti – m-a remarcat şi m-a susţinut fără rezerve în anii de început ai carierei mele ştiinţifice, şi eu la rândul meu nu pot fi indiferent faţă de problemele şi greutăţile cercetării şi culturii autohtone. Prin urmare, în calitatea mea de prim reprezentant al puterii executive în stat, îmi arog postura de Mecena atât de adecvată mai ales acum, în contextul reprezentat de desfăşurarea campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare. Astfel, salut călduros şi sprijin material (evident, nu doar din excedentul bugetar, ci şi din acciza recent percepută pe carburanţi) excelenta iniţiativă a tinerilor outsideri neamploaiaţi universitari din Cluj, un demers menit să rezolve definitiv absolut toate problemele, dilemele, neajunsurile şi sovăielile Ştiinţei româneşti contemporane – mai pe scurt, să îngroape ştiinţa în ştiinţă.
            Personal, consider că această inițiativă încununează un lung șir de măsuri de redresare a stării jalnice a cercetării romîneşti pe care Guvernele Ponta I, Ponta II şi Ponta III, etc. le-au adoptat și implementat pe parcursul ultimilor doi ani:
1. Numirea unor miniştri performanţi în domeniile Educaţie, Cultură şi Cercetare – Ştefania Duminică, Ioan Mang, Corina Dumitrescu, Liviu Pop, Andrei Marga, Daniel Barbu, Gigel Ştirbu, Mihnea Costoiu și Remus Pricopie;
2. Reorganizarea Institutului Cultural Român şi stoparea scurgerii de bani către festivaluri lipsite de relevanţă culturală – gen TIFF, ASTRA, etc.;
3. Redistribuirea fondurilor în domeniul cercetării;
4. Aşezarea pe baze eficiente a comisiilor de anchetare a plagiatului şi a CNATDCU;
5. Reorganizarea UEFSCDI;
6. Depolitizarea şi repoziţionarea ideologică (şi partinică) a IICCMER (urmând principiul sănătos „ai noştri sunt cel puţin la fel de buni ca ai lor”).
Sunt convins că această nouă publicaţie va reuşi să coaguleze nume consacrate sau în curs de consacrare din variate domenii ştiinţifice şi că va insufla un spirit inovator şi renovator, pragmatism şi oportunism în rândul oamenilor de cultură autohtoni. De asemenea, sunt convins că din rândul celor care vor profita de şansa pe care această revistă ştiinţifică le-o oferă se va recruta viitoarea elită politică şi culturală a României.
           Mărturisesc că nu m-aş fi căcat pe mine de atâta entuziasm în faţa acestui demers, dacă naşul meu, ambasador George-Cristian Maior, director al Serviciului Romîn de Informaţii, nu mi-ar fi dat asigurări concrete, în baza unor informări doar de el cunoscute, că aceşti tineri sunt pe deplin îndreptăţiţi să-şi revedice şi ei, la rândul lor, partea lor de ciolan academic.

Comentarii

  1. Interesant, cel putin...O sa va ocupati si de cazul Bolea?
    http://www.medievistica.ro/texte/tribuna/recenzii/bolea%20biserica%20ortodoxa_Dumitran.htm

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum adică să ne ocupăm de cazul Bolea? Ce-i aici? Procuratura? Sau ne credeţi ceva racheţi? Dacă domnu' Bolea vrea să publice la noi şi plăteşte, n-are decît!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii