Treceți la conținutul principal

Ştiinţa astăzi. Primul număr Acta Musei Plagiensis a apărut


     După cum v-am promis la începutul săptămânii în curs, primul număr al publicaţiei ştiinţifice Acta Musei Plagiensis a apărut şi-şi croieşte încet drum către calculatoarele dumneavoastră. În curând va apărea şi primul supliment al respectabilei publicaţii. În cele ce urmează redăm nota editorilor şi cuvântul înainte, convinşi fiind că aşa o să reuşim să atragem atenţia asupra unui complex fenomen socio-cultural reprezentativ pentru lumea academică autohtonă. Nu ezitaţi să descărcaţi, lecturaţi şi plagiaţi materialele cuprinse în revista noastră. De asemenea, aşteptăm în continuare contribuţiile dumneavoastră, pentru că aşa cum specifică şi revista, Acta Musei Plagiensis apare ori de câte ori este nevoie! Revista circulă pe facebook în format pdf, poate fi descărcată de aici şi începând de săptămâna viitoare o puteţi consulta şi în format paperback.

 

NOTA EDITORILOR



          Pornind de la premisa democratică, gracchus-babeufiană, că orice cetăţean are obligaţia morală să publice în decursul vieţii sale măcar un articol ISI, am lansat această revistă prin intermediul căreia ne propunem să venim în ajutorul atât tinerilor cercetători vânători-culegători de punctaje, cât şi universitarilor consacraţi, care încălzesc cu ale lor commpetente fese cel puţin două scaune academice.
          Această iniţiativă a răsărit din frustrarea, disperarea, invidia şi lenea funciară a unui comitet de redacţie improvizat şi coagualat de incapacitatea de a răzbate pe cont propriu în această veritabilă şerpărie academică autohtonă. Fiind încurajaţi de către magiştrii noştri că munca cinstită, efortul intelectual dezinteresat, pasiunea pentru adevăr, dedicaţia şi abnegaţia depuse în slujba Adevărului, constituie premisele şi temelia de nezdruncinat a unei cariere profesionale oneste, am urmat cu stricteţe, pe parcursul ultimilor ani, povaţa lor. Frecventând şi acomodându-ne cu operele unor remarcabili teoreticieni ai discursului precum F. De Saussure, M. Foucault, R. Barthes, H. White, Fr. Ankersmit, A. Munslow şi D. Roxin, am realizat că sfaturile părinţilor noştri spirituali nu sunt decât metafore, construcţii discursive menite a ascunde adevăruri mult mai profunde pe care nu le vom deconspira aici; îi invităm pe cititori să le dibuie prin intermediul propriului lor filtru critic – sau pe propria piele.



Cu vânt, înainte!



dr. Victor-Viorel Ponta

          Aşa cum generosul meu magistru, prof. univ. dr. (şi vânător de marcă) Adrian Năstase – care în clipa de faţă îşi rotunjeşte cariera la o prestigioasă Universitate de lângă Bucureşti – m-a remarcat şi m-a susţinut fără rezerve în anii de început ai carierei mele ştiinţifice, şi eu la rândul meu nu pot fi indiferent faţă de problemele şi greutăţile cercetării şi culturii autohtone. Prin urmare, în calitatea mea de prim reprezentant al puterii executive în stat, îmi arog postura de Mecena atât de adecvată mai ales acum, în contextul reprezentat de desfăşurarea campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare. Astfel, salut călduros şi sprijin material (evident, nu doar din excedentul bugetar, ci şi din acciza recent percepută pe carburanţi) excelenta iniţiativă a tinerilor outsideri neamploaiaţi universitari din Cluj, un demers menit să rezolve definitiv absolut toate problemele, dilemele, neajunsurile şi sovăielile Ştiinţei româneşti contemporane – mai pe scurt, să îngroape ştiinţa în ştiinţă.
            Personal, consider că această inițiativă încununează un lung șir de măsuri de redresare a stării jalnice a cercetării romîneşti pe care Guvernele Ponta I, Ponta II şi Ponta III, etc. le-au adoptat și implementat pe parcursul ultimilor doi ani:
1. Numirea unor miniştri performanţi în domeniile Educaţie, Cultură şi Cercetare – Ştefania Duminică, Ioan Mang, Corina Dumitrescu, Liviu Pop, Andrei Marga, Daniel Barbu, Gigel Ştirbu, Mihnea Costoiu și Remus Pricopie;
2. Reorganizarea Institutului Cultural Român şi stoparea scurgerii de bani către festivaluri lipsite de relevanţă culturală – gen TIFF, ASTRA, etc.;
3. Redistribuirea fondurilor în domeniul cercetării;
4. Aşezarea pe baze eficiente a comisiilor de anchetare a plagiatului şi a CNATDCU;
5. Reorganizarea UEFSCDI;
6. Depolitizarea şi repoziţionarea ideologică (şi partinică) a IICCMER (urmând principiul sănătos „ai noştri sunt cel puţin la fel de buni ca ai lor”).
Sunt convins că această nouă publicaţie va reuşi să coaguleze nume consacrate sau în curs de consacrare din variate domenii ştiinţifice şi că va insufla un spirit inovator şi renovator, pragmatism şi oportunism în rândul oamenilor de cultură autohtoni. De asemenea, sunt convins că din rândul celor care vor profita de şansa pe care această revistă ştiinţifică le-o oferă se va recruta viitoarea elită politică şi culturală a României.
           Mărturisesc că nu m-aş fi căcat pe mine de atâta entuziasm în faţa acestui demers, dacă naşul meu, ambasador George-Cristian Maior, director al Serviciului Romîn de Informaţii, nu mi-ar fi dat asigurări concrete, în baza unor informări doar de el cunoscute, că aceşti tineri sunt pe deplin îndreptăţiţi să-şi revedice şi ei, la rândul lor, partea lor de ciolan academic.

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Punk Was Not Dead: Aventuri de Coteț

Prin anii nouăzeci, cînd copilăream pe la Telciu și-mi plimbam cizmele prin slotăraia de pe Valea lui Stan și Zugău, nu prea aveam habar că sunt/urmează să devin un om recent, cu atît mai mult în momentele extrem de enervante cînd mă trezeau ai mei înainte de 8, ca să duc vacile pe imașul de deasupra gării. Mai grav, habar n-aveam că o să devin punk înainte de a avea buletin și că voi realiza contribuția pe care am adus-o eu muzicii, culturii și idealului punk, doar în anii facultății, cînd eram deja plecat de multă vreme dintre dealuri și balegi. Îmi plimbam prin colb și slotăraie nu doar cizmele sau bascheții, în funcție de sezon, ci și ignoranța și entuziasmul hrănit, în primul rînd de TV-ul nostru Olt, alb negru, de pe măsuța cu mileu. Și asta se întîmpla vara, cînd la ora aia abia începeau să se încingă corturile prin Vama Veche și prelatele teraselor de pe litoralul de unde ne transmiteau seara emisiuni despre cum se distrează lumea și cum se trăiește viața din plin. Uneori mă …

Comentarii