Treceți la conținutul principal

Facebook Story 4

În timp ce Mimi, pisicuța Ecaterinei, se odihnește confortabil lângă laptop, stăpâna deschide computerul și își continuă viața pe facebook:
*Ioana Manta Cosma shared Rezistenta Pungesti's status update:                 

 Comuna Pungeşti din judeţul Vaslui este astăzi un colţ de lume aproape închis şi izolat de restul României. Nimeni nu poate intra aici fără a fi controlat sau vigilent supravegheat de camerele de filmat ale patrulelor de jandarmi care mişună neîntrerupt pe străzile din comună. Cum arată astăzi locul "revoluției" de toamna trecută împotriva gzelor de șist vă arătăm miercuri, 19 martie, la TVR1 și TVR+.


            *Mircea Tibetan shared Centrul de Ajutor Spiritual's photo:

           


          
  Microcipul: implantarea obligatorie pentru nou-născuți, în Europa, din 2014
Implantarea Microcipului va fi obligatorie pentru to
ți bebelușii care se vor naște în Europa, începând din luna Mai a acestui an, sub forma unui circuit integrat...Citiți mai multe...http://www.paginauniversala.ro/microcipul-implantarea-obligatorie/






            *Eu David shared Valhalla's photo.


                                                        Like ·Comment · Share

            Mimi, din cealaltă viață, dă semne de oboseală și își întinde lăbuța cenușie peste tastatură. Atunci Ecaterina face un salt între universuri și revine trup și suflet în apartamentul ei. Astfel de momente minunate nu trebuie ratate. Aparatul foto stă la pândă pe birou, gata să intre în luptă cu timpul și uitarea, pentru a câștiga eternitatea clipei, așa cum îi place personajului nostru să exprime. Ritualul continuă ca de obicei: Ecaterina privește prin obiectivul aparatului și vede deja exact ceea ce vizitatorii profilului ei vor contempla, o pisicuță simpatică stând în fața laptopului. Ea empatizează cu prietenii și preia perspectiva fiecăruia, știe deja cine va da like la o astfel de poză. Spre exemplu, Alina Florescu nu va da like, așa cum nu o mai face de la ultimul lor conflict. E un fel de a-i transmite că încă e supărată pe ea. Pentru că facebook-ul nu are opțiunea „unlike”, un „nonlike” este și mai dureros, și mai expresiv, și mai grăitor, și mai ofensator; el marchează o totală dezaprobare, e ca și cum ar da „ignore”. Simbol al indiferenței, tăcerea prin „nonlike” e un semn al rupturii între doi prieteni, așa cum se întâmplă în cazul celor două fete.
            În timp ce meditează la conceptul de „nonlike” și forța comunicării prin tăcere, Ecaterina face deja poza cu Mimi și, cu multă dibăcie obținută prin postarea a zeci de fotografii, uploadează imaginea și o sharuiește, alături de o descriere sumară, însă inspirată, în opinia ei:
           
            Mimi, navigând somnolent pe valurile internetului
           









           Like Comment Share

            În câteva minute primește trei like-uri. Satisfăcută de efectul postării, verifică să vadă cine a apreciat fotografia. Alina, evident, nu a dat niciun semn. Între timp, primește o cerere de prietenie de sex masculin. Să fie efectul pozei? Oare îi plac și lui pisicile ca și ei? Asta ar fi o primă potrivire și un subiect de conversație. Verifică întâi profilul celui ce o curtează în calitate de prieten. Imaginea îi pare cunoscută, însă nu poate încă asocia chipul cu persoana. Trece repede cu cursorul mouse-ului peste datele de contact, apoi peste albumele personale, peste pozele în care a fost tag-uit și, în final, peste postările viitorului său amic. Află că îl cheamă, Luca Săpunaru, și că a absolvit Useless University din Cluj. Îi plac jocurile pe calculator, Federico Fellini, Tristan Tzara, Picasso, îi place să gătească, să citească și să iasă cu prietenii, în martie a fost la Praga, iar sâmbătă seară a ieșit în My Way. Atunci își dă seama că probabil acolo s-au cunoscut. Au doi prieteni în comun. Aham. Ecaterina se teme ca nu cumva Luca să fie genul de tip care stă toată noaptea în fața laptopului, hipnotizat de câte un joc pe calculator. Are câteva postări făcute de pe iPhone, ceea ce spune că e perfect conectat la tehnologia actuală, iar condiția sa materială este suficientă pentru a-i permite achiziționarea unui astfel de aparat costisitor. Probabil merge des la cinema, de vreme ce are atâtea like-uri la filme. Și e posibil să frecventeze Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj, pentru că a fost tag-uit la o expoziție de carte de acolo. Și-a spus ea că, până la urmă, își va găsi un iubit în Cluj și nu în Gherla, oraș prea provincial pentru gusturile ei rafinate. S-ar putea muta la Cluj, în caz că relația va merge. Vai, dar cât de departe a ajuns cu scenariul amoros! Se vedea deja locuind cu el într-o garsonieră de 24mp² în mirificul cartier Grigorescu. Poate tipul nu vrea nicio relație. Dar, atunci, de ce a căutat-o și i-a cerut prietenia pe facebook? Nu scrie nimic la status-ul lui, dacă este într-o relație sau nu. Toate gândurile astea se îngrămădesc în căpușorul activ al Ecaterinei, fără să stea disciplinate la rând, spre a fi interogate sistematic.
            Acceptă cererea de prietenie și lasă deoparte interpretările și speranțele. Va aștepta un semn de la el, un like din partea lui ar fi suficient ca să înceapă o conversație și să îi ghicească intențiile. O să îl descoasă ea apoi, instinctul și capacitățile ei hermeneutice nu au înșelat-o niciodată.

            Va urma. În care a fi sau a nu fi.


Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii