Treceți la conținutul principal

Cum votăm! Studii de caz și modele de urmat

       

Fideli obsesiilor noastre apolitice am decis ca Liga să nu se implice fățiș în această campanie electorală, dar nu ne-am putut abține de la sondarea opiniei publice. Fără a încerca să sugerăm vreo direcție concretă în care trebuie musai să-ți direcționeze votul cititorii și alegătorii blogului nostru, am încropit un modest material de teren, chestionând câțiva din alegătorii cu care ne-am intersectat în timp ce mergeam la magazin în centru să luăm pâine și țigări. Considerăm materialul nostru nu doar elocvent pentru starea de spirit a electoratului autohton, ci și instructiv pentru cei tentați să intre în cabina de vot. În spiritul implicării civice în rândurile următoare cititorii pot găsi mai multe variante prin care-și pot exercita acest drept fundamental, urmând modelele de votanți pe care le consideră cele mai adecvate profilului lor.

          Încă de la primele ore ale dimineții la noi se ștampilează în draci. Oamenii votează cu o furie fără precedent tot ce apucă, tot ce le iese în cale, conștienți fiind că interlopii și asistații sociali de pe listele electorale au nevoie de ștampile ca Someșul de ecologizare. Spre exemplu, domnul I.S. întrebat de către noi de ce a ținut neapărat să-și exercite acest drept democratic ne-a răspuns:
          - În primul rând am votat pentru stagnare! Sunt adeptul bătutului pasului pe loc, dar nu oricum, ci cu un ritm bine ales și sincron. Nu mi-a fost deloc greu să aleg pentru că în afară de culori și sigle electorale toate partidele sunt același căcat, iar candidații slugăresc pe tarlaua acelorași corporații. Deși trebuie să recunosc că inițial mă gândeam să votez pentru un partid nou, sau mai multe. Totuși, de dragul consecvenței le-am votat pe cele cu care m-am obișnuit deja.
          Savurându-și deți-ul electoral la tejgheaua unui făgădău central, R.P. ne explică pe treabă bună cum stă treaba cu pasiunea lui pentru ștampile și chenare:
           - Întotdeauna am votat. Pe unde am apucat, de câte ori am apucat, dar măcar am fost un om corect, cinstit! Recunosc, am băut de pe toți, fără nicio urmă de discriminare, dar i-am și ștampilat pe toți. Mi se pare cea mai de bun-simț soluție la această dilemă morală. Așa m-am lipsit de coșmaruri post-electorale, de frământări și spasme morale. Recomand tuturor celor care vor să-și împace atât mațul cât și simțul civic sau conștiința politică să facă același lucru.
         Aproape de centrul satului, dintr-un banner premonitoriu spânzurat la o înălțime eficientă, un candidat cu dinții recent puși zâmbește generos maselor populare, jinduind libidinos după ștampila acestora. La câțiva metrii distanță, între un stâlp electric și un gard metalic, G.M. se străduie de ceva vreme să nimerească mutra photoshopată a unei doamne din lumea bună a marilor partide autohtone, cu un jet de urină de culoarea unei vechi alianțe politice de succes. Într-un final, în urma multor strădanii reușește să înmoaie cât de cât posterul electoral și ne spune apoi, zâmbind satisfăcut și încheindu-și resturile de șliț:
        - E exact ca-n cabina de vot! Nu nimeresc din prima moaca pe care vreau să o ștampilez și trebe să dau de mai multe ori. Ori sunt eu sub ceva blestem electoral, ori mi-am pierdut puterea de concentrare. Dar nu-i bai, până la urmă tot mi-am făcut datoria și mi-am satisfăcut și nevoile post-electorale.
          Ultima persoană care a acceptat să stea de vorbă cu noi în această zi însorită care te îmbie să lenevești la o terasă sau să ieși la un grătar, a fost o doamnă bine din protipendada locală, veritabil stâlp al societății de consum, purtătoare a unui zâmbet galeș, poate ușor învechit și cu opțiuni politice și ideologice cel puțin la fel de bine conturate precum anumite protuberanțe ale corpului.
       - Eu, vă spun de la început, am vrut neapărat să votez ceva verde, partid, independent sau alianță electorală. Cum legionarii n-au candidat cu partidul lor iar mesajul UDMR-ului n-am reușit nicicum să-l înțeleg, m-am reorientat către dacologiști. Mi se par cei mai potriviți, au de toate. Însă, trebuie să recunosc, nu m-am putut abține să nu-l ventuzez măcar cu o ștampilă și pe domnul ăla cu familia cu barbă. Și când l-am zărit și pe domnul actor Diaconu, pe care am avut ocazia să-l țuc când era ministrul culturii, l-am votat și pe el. Personal consider că spre deosebire de alte alegeri, locale, parlamentare sau prezidențiale, de data asta oameni chiar au avut ce alege. A fost un număr mare de candidați, care de care mai pestriți sau mai reciclați, dar au fost. Eu una sunt mulțumită și împăcată. Mi-am făcut datoria și sunt convinsă că toți cei pe care i-am votat merită votul meu și ne vor prezenta cu cinste în Parlamentul European.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii