Treceți la conținutul principal

Efectul Electric Castle



A trecut aproape un an de la marea grozăvie de la Castel, iar de atunci sound-ul electro a devenit tot mai familiar în casele şi cîrciumile bonţidenilor.Generaţia tânără s-a afiliat din mers noilor direcţii muzicale promovate şi girate de Electric Castle, făcând loc în playlistul lor unor nume care până mai ieri nu le spuneau nimic. Festivalul e aşteptat cu nerăbdare, mai ceva ca o sărbătoare sau ca târgul lunar, de toată suflarea din sat, din motive cât se poate de variate. S-a trecut destul de repede peste şocul provocat de venirea hoardelor alternative, cu tatuaje şi frizuri de văzut doar în reclame şi veşnic căutând surse de hidratare. Hipsterii sunt de multă vreme reprezentanţii unui curent mainstream, cu un look şi straie care plac până şi bunicilor din mediile rurale, favorizate sau defavorizate, aşa că sunt priviţi cu înduioşare de localnicii care deprind din mers know-how-ul agro şi eco-turismului.
Dacă s-ar putea tăia vreo panglică la inaugurarea celei de-a doua ediţie, sunt sigur că s-ar găsi câţiva oficiali care să o facă, de la judeţ sau de la centru, ca mai apoi să prezinte festivalul drept o mare ispravă rezultată din politicile lor înţelepte, menită să aducă un suflu nou asupra lumii satului şi mai ales să pună Bonţida şi Castelul Bánffy pe harta turismului. Dar meritele sunt ale altora şi nu despre asta vreau să vorbesc în rândurile de faţă, ci despre impactul şi efectul produs de Electric Castle asupra satului.
Dacă la începutul primei ediţii un vecin mai în vârstă, derutat de terminologia folosită pentru a circusmcrie o mare plajă muzicală, m-a întrebat discret, în faţa porţii: „Măi vecine, că tu eşti mai tânăr şi mai şcolit, îmi spui şi mie cum mai e şi muzica asta electrică? E cu curent?” „Da!, i-am răspuns, e cu foarte mult curent şi zgomot”, „Adică, cam ca o ţîrculă, nu?”, „Cam aşa ceva!”; de data asta oamenii sunt „la curent” cu sonorităţile actuale, nu că s-ar fi pus pe ascultat sau că şi-ar fi luat toţi ţîrcule, ci pentru că au tras cu urechea la prima ediţie şi, mai ales, pentru că o dată cu încheierea festivalului muzica electro (în sens larg) n-a plecat din sat. Anul trecut, în plin festival, mufele USB ale calculatoarelor din crâşmele satului s-au deschis larg pentru a primi cum se cuvine folderele cu muzici exotice purtate de stick-urile pelerinilor veniţi să celebreze muzica şi binefacerile tehnologiei de ultimă oră. Acolo a rămas, aşteptând noi prilejuri pentru a-şi croi drum spre difuzoare.
            Cifrele de participanţi anunţate anul trecut au fost privite cu suspiciune de către localnici, asta până să înceapă marea invazie. Unii au făcut bani frumoşi, din cazare, din mâncare şi, mai ales, din comerţ, astfel că dacă în primă fază mai şi strâmbau din nas la dezmăţul văzut prin sat, la chipurile ciuruite de pierce-uri sau la beat-urile intense care provocau tulburări stomacale, galbenii revărsaţi în vistierii au scos la iveală o mare calitate umană: toleranţa sau îngăduinţa. Până la urmă, aşa ciudaţi şi neserioşi cum par mulţi dintre cei veniţi la festival, le-au fost simpatici, mai ales că erau amabili şi lipsiţi de apetit pentru violenţă. Prin urmare, anul acesta s-au făcut pregătiri temeinice din timp. S-au făcut calcule, s-a cântărit şi s-a investit. Pensiuni închise s-au redeschis, camere noi s-au alipit clădirilor, caselor, case cu camere neterminate s-au trezit într-o formă aproape fianlă. La astea se adaugă locuri pentru corturi şi maşini. Cu o lună şi ceva înainte de a se dezlănţui nebunia şi consumerismul celor 4 zile de festival, majoritatea localnicilor au rezervate camerele disponibile, iar cei care se îndeletnicesc cu comerţul pregătesc magaziile şi rafturile pentru rualaje înspăimântătoare, aducătoare de oboseală, transpiraţie şi profit. Se poate spune că Bonţida e pusă pe jar.
Un alt aspect sesizabil în urma primei ediţii Electric Castle este creşterea semnificativă a numărului de turişti. Zilele însorite, sărbătorile şi mai ales week-end-urile  adună tot mai mulţi curioşi dornici să viziteze cel mai mare castel din Transilvania şi meleagurile aferente. O fi fost cunoscută Bonţida şi înainte, pentru unii datorită fostei ferme de porci sau datorită tîrgului lunar şi fabricilor de utilaje agricole, pentru alţii datorită castelului şi a şcolii de restaurare organizată în fiecare vară, însă după festival notorietatea şi vizibilitatea comunei au crescut considerabil.
Anul acesta în 19-22 iunie vor fi 4 zile de festival, 4 zile în care Bonţida se va transfigura într-un centru cosmopolit al muzicii electro, adunând în vatra sa o mulţime pestriţă din cele mai neaşteptate colţuri ale ţării şi ale lumii. Cred că în afară de conflictul din Ucraina şi avioanele de antrenament canadiene de la Câmpia Turzii, care mai zburdă pe cer din când în când, doar pregătirile pentru cea de-a doaua ediţie mai suscită interes şi discuţii aprige prin sat. Am senzaţia că oamenii au mai multe aşteptări de la acest festival decât de la alegerile europarlamentare. În fond, sunt realişti.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii