Treceți la conținutul principal

Efectul Electric Castle



A trecut aproape un an de la marea grozăvie de la Castel, iar de atunci sound-ul electro a devenit tot mai familiar în casele şi cîrciumile bonţidenilor.Generaţia tânără s-a afiliat din mers noilor direcţii muzicale promovate şi girate de Electric Castle, făcând loc în playlistul lor unor nume care până mai ieri nu le spuneau nimic. Festivalul e aşteptat cu nerăbdare, mai ceva ca o sărbătoare sau ca târgul lunar, de toată suflarea din sat, din motive cât se poate de variate. S-a trecut destul de repede peste şocul provocat de venirea hoardelor alternative, cu tatuaje şi frizuri de văzut doar în reclame şi veşnic căutând surse de hidratare. Hipsterii sunt de multă vreme reprezentanţii unui curent mainstream, cu un look şi straie care plac până şi bunicilor din mediile rurale, favorizate sau defavorizate, aşa că sunt priviţi cu înduioşare de localnicii care deprind din mers know-how-ul agro şi eco-turismului.
Dacă s-ar putea tăia vreo panglică la inaugurarea celei de-a doua ediţie, sunt sigur că s-ar găsi câţiva oficiali care să o facă, de la judeţ sau de la centru, ca mai apoi să prezinte festivalul drept o mare ispravă rezultată din politicile lor înţelepte, menită să aducă un suflu nou asupra lumii satului şi mai ales să pună Bonţida şi Castelul Bánffy pe harta turismului. Dar meritele sunt ale altora şi nu despre asta vreau să vorbesc în rândurile de faţă, ci despre impactul şi efectul produs de Electric Castle asupra satului.
Dacă la începutul primei ediţii un vecin mai în vârstă, derutat de terminologia folosită pentru a circusmcrie o mare plajă muzicală, m-a întrebat discret, în faţa porţii: „Măi vecine, că tu eşti mai tânăr şi mai şcolit, îmi spui şi mie cum mai e şi muzica asta electrică? E cu curent?” „Da!, i-am răspuns, e cu foarte mult curent şi zgomot”, „Adică, cam ca o ţîrculă, nu?”, „Cam aşa ceva!”; de data asta oamenii sunt „la curent” cu sonorităţile actuale, nu că s-ar fi pus pe ascultat sau că şi-ar fi luat toţi ţîrcule, ci pentru că au tras cu urechea la prima ediţie şi, mai ales, pentru că o dată cu încheierea festivalului muzica electro (în sens larg) n-a plecat din sat. Anul trecut, în plin festival, mufele USB ale calculatoarelor din crâşmele satului s-au deschis larg pentru a primi cum se cuvine folderele cu muzici exotice purtate de stick-urile pelerinilor veniţi să celebreze muzica şi binefacerile tehnologiei de ultimă oră. Acolo a rămas, aşteptând noi prilejuri pentru a-şi croi drum spre difuzoare.
            Cifrele de participanţi anunţate anul trecut au fost privite cu suspiciune de către localnici, asta până să înceapă marea invazie. Unii au făcut bani frumoşi, din cazare, din mâncare şi, mai ales, din comerţ, astfel că dacă în primă fază mai şi strâmbau din nas la dezmăţul văzut prin sat, la chipurile ciuruite de pierce-uri sau la beat-urile intense care provocau tulburări stomacale, galbenii revărsaţi în vistierii au scos la iveală o mare calitate umană: toleranţa sau îngăduinţa. Până la urmă, aşa ciudaţi şi neserioşi cum par mulţi dintre cei veniţi la festival, le-au fost simpatici, mai ales că erau amabili şi lipsiţi de apetit pentru violenţă. Prin urmare, anul acesta s-au făcut pregătiri temeinice din timp. S-au făcut calcule, s-a cântărit şi s-a investit. Pensiuni închise s-au redeschis, camere noi s-au alipit clădirilor, caselor, case cu camere neterminate s-au trezit într-o formă aproape fianlă. La astea se adaugă locuri pentru corturi şi maşini. Cu o lună şi ceva înainte de a se dezlănţui nebunia şi consumerismul celor 4 zile de festival, majoritatea localnicilor au rezervate camerele disponibile, iar cei care se îndeletnicesc cu comerţul pregătesc magaziile şi rafturile pentru rualaje înspăimântătoare, aducătoare de oboseală, transpiraţie şi profit. Se poate spune că Bonţida e pusă pe jar.
Un alt aspect sesizabil în urma primei ediţii Electric Castle este creşterea semnificativă a numărului de turişti. Zilele însorite, sărbătorile şi mai ales week-end-urile  adună tot mai mulţi curioşi dornici să viziteze cel mai mare castel din Transilvania şi meleagurile aferente. O fi fost cunoscută Bonţida şi înainte, pentru unii datorită fostei ferme de porci sau datorită tîrgului lunar şi fabricilor de utilaje agricole, pentru alţii datorită castelului şi a şcolii de restaurare organizată în fiecare vară, însă după festival notorietatea şi vizibilitatea comunei au crescut considerabil.
Anul acesta în 19-22 iunie vor fi 4 zile de festival, 4 zile în care Bonţida se va transfigura într-un centru cosmopolit al muzicii electro, adunând în vatra sa o mulţime pestriţă din cele mai neaşteptate colţuri ale ţării şi ale lumii. Cred că în afară de conflictul din Ucraina şi avioanele de antrenament canadiene de la Câmpia Turzii, care mai zburdă pe cer din când în când, doar pregătirile pentru cea de-a doaua ediţie mai suscită interes şi discuţii aprige prin sat. Am senzaţia că oamenii au mai multe aşteptări de la acest festival decât de la alegerile europarlamentare. În fond, sunt realişti.

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Comentarii