Treceți la conținutul principal

Victor Neumann, Tentația lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală și de Sud-Est, Polirom, 2006 - de Otilia Constantiniu



Distinsă cu premiul ,,A. D. Xenopol” al Academiei Române, cartea lui Victor Neumann este varianta comprimată a tezei sale de doctorat ce scrutează atent fizionomia plurală a culturilor și ideilor politice din Europa Centrală și de Sud-Est în trecerea dinspre evul mijlociu spre modernitate. Pornind cu intenția de a găsi structurile culturale dominante, coordonata constantă pe care Neumann o schițează este cea a interferențelor, a comunicării, a schimburilor dintre cele două arii culturale la est de Viena. Firul roșu ce străbate de la bun început lucrarea urmărește ideea unității culturale europene ce iradiază din centrele culturale care aparțin zonelor geografice amintite, unitate ce corespunde continentului văzut ca un singur organism spiritual. O istorie a culturii, a mentalităților și ideilor politice într-o epocă de transformare, de modernizare, cartea se intenționează a fi ,,o replică indirectă la tendințele de interpretare monoculturalistă, respectiv etno-diferențialistă profesate de istoricii-ideologi ai secolului al XIX-lea și XX.” Fără a-i estompa specificul fiecărei națiuni, devenirea spirituală a omului european în viziunea lui Neumann este plasată în traiectoria unui ideal universalist și extratemporal.

Lucrarea este structurată pe șase capitole ce delimitează factorii ce au contribuit la transformarea culturală, cum s-au întrepătruns și amalgamat ideile, curentele; cum au generat ele crize ale conștiinței în etapa de tranziție spre modernitate și cum au fost emise – receptate acestea în jumătatea de răsărit a Europei. Este parcursul devenirii lui homo europaeus în plin secol al Luminilor. De altfel, autorul pornește într-o reevaluare a dimensiunilor gândirii moderne având o viziune clară asupra devenirii istorice, căutând să traseze coordonate de comunicare între Orient și Occident.
Perspectiva universalistă a lui Neumann îi determină o atentă și detaliată cercetare a relațiilor culturale și politice ale Europei Centrale și de Sud-Est, scopul fiind acela de a dezvălui imaginea clară a umanității în divesele etape ale existenței sale. Pe urmele adânc imprimate în istoriografia europeană lăsate de Fernand Braudel, Paul Zumthor, Jakob Burckhardt ș. a. dar și cu consistente contribuții din sfera românească prin P. P. Negulescu, N. Iorga sau V. Papacostea, Victor Neumann invită la analiza diverselor caractere culturale ce iradiază din cele două arii de civilizație, apelând la utile analogii și paralelisme ce converg toate spre o istorie a ideilor moderne în Europa Centrală și de Sud-Est.

O influență puternică în etapa de tranziție de la medieval la modern l-a avut ecoul Renașterii în cele două spații europene. Repunerea în discuție a simbolurilor creștine și iudaice, a ideilor platonice și aristotelice, a problemelor ce frământă religia și filosofia al căror reprezentatnt a fost Toma d’Aquino, a însemnat aprinderea unor fitile ce aveau să declanșeze o schimbare de perspectivă a societății secolelor XIV-XVI, umanismul renascentist având să provoace saltul spre evul modern. Cultura Renascentistă, ce a transformat Antichitatea în conformitate cu gândurile și sentimentele omului în plină criză a conștiinței, îmbrățișa arta, metoda științifică, critică, opunându-se clerului și vechilor precepte dogmatice, restabilind textul original al Bibliei pe care predicatorii Reformei urmau să îl slujească. Studiul asupra transformărilor survenite în Secolul Luminilor relevă mișcarea de idei a cărei geneză și amploare observabilă la scara Europei e inițiată de un grup de intelectuali raționali ce provin în mare parte din ambientul religios, fie că sunt ei pastori protestanți, episcopi anglicani, profesori lutherani sau laici. Noile valori culturale europene aveau să circule prin intermediul cărții, Europa Centro-Răsăriteană și cea Sud-Orientală putând dialoga întâi de toate prin prisma lui homo religiosus.
Mutațiile ideilor pornesc din interiorul religiei, în acest sens autorul face apel la exemple din literatura mistică ce au determinat o viață intens religioasă în Evul Mediu, amintind contribuția mișcării religioase creștino-ebraice din spațiul sud-estic european. Trecerea spre modernitate sub influența Iluminismului va desprinde lumea ortodoxă de misticismul european, dar tot o gândire religioasă, însă rațională, stă sub semnul comunicării între Orient și Occident. Contactele și dialogurile Orient-Occident oferă o imagine a geografiei culturale europene în care aspirațiile occidentalilor spre modernitate se regăseau și la greci, sârbi, bulgari, croați, români, slovaci, cehi, polonezi, maghiari, sloveni. În procesul renașterii Sud-Est europene, filosofia politică a Europei renascentist-iluministe, neavând multe în comun cu o cultură bizantină de tip tradițional, de cele mai multe ori cărturarii care înfuntau mediile conservatoare și îndrăzneau să își exprime opiniile raționale cu privire la societate, cădeau victime numeroaselor conflicte de idei. Prin intermediul epistolelor unui Nicolaus Olahus gândirea marelui erudit parcurge un lung traseu purtat între Bruxelles, Louvain, Besasnçon, Madrid, Milano, Vatican, Bratislava, Tîrnava, Viena, Buda. Croația își face cunoscute în Occident ideile majore de reformă prin stăruința lui Matija Vlaćić Ilirik iar grecii au și ei un cuvânt de spus în geneza Iluminismului atît în centrul cît și în sud-estul Europei. ,,Zona” de graniță, precum o numește V. Neumann, străbate regiunile Ungariei, Transilvaniei, Dalmația și Banatul putând fi considerate punctele cele mai acute de convergentă ale gândirii central-răsăritene.
Modificările religioase datorate Reformei și apoi Contrareformei au declanșat o adevărată criză, un aport în aceasta constituindu-l și unirea Greco-Catolică. Însă nu doar crize surprinde Neumann în valurile culturale ce interferează, ci și lumini, precum efectele modernizatoare ale sistemului de învățământ și tendințele cărturarilor acestor ținuturi de autodepășire a limitelor și de integrare în circuitul cultural al continentului. Țările din sfera sud-estică europeană sunt surprinse într-o nouă direcție de afirmare a personalității popoarelor odată cu unirea bisericilor. De altfel, calvinismului îi sunt datorate ideile moderne vehiculate în colegii, guvernare și legislație, idei ce declanșează și nemulțumiri în rândul ortodocșilor (din Transilvania de exemplu). În demersul său, Neumann își susține viziunea asupra omului european făcându-le radiografia culturală câtorva personalități de anvergură europeană, cum sunt Teofil Corydaleu, Dimitrie Cantemir sau Constantin Cantacuzino, figuri care au dat greutate polului oriental al Europei secolelor XVII-XVIII. În personalitățile celor trei se găsesc atât trăsături orientale (filosofia grecească și civilizația turcă) cât și apusene, prin care contribuie la emanciparea Moldovei, Valahiei și a zonei Balcanice, fie în chip pedagogic, cum se întâmpla la Corydaleu, fie politic la Cantemir și Cantacuzino. Prin pledoaria spre un dialog Est-Vest, demersurile modernizatoare înfăptuite de capetele luminate determină omul din centrul și sud-estul Europei să se elibereze parțial de sub tutela marelui imperiu al religiei, făcând loc culturii.

O altă coordonată pe care autorul își construiește perspectiva istorică este redată prin prisma influenței unei „diaspore generatoare de convergențe” în cultura europeană, și anume iudaismul (comunitatea iudaică). Contribuția comunităților evreiești în marile discontinuități ale istoriei europene este semnalată ca fiind una de mare importanță. Procesul dezvoltării sistemului economic de tip capitalist nu poate fi conceput excluzând comercianții și bancherii evrei, iar aceștia, la rândul lor, aflați într-o neîntreruptă conviețuire cu popoarele balcanice, au ajutat la deschiderea căilor de comunicare materială și spirituală între vestul și estul europen. Evreii din Est contribuie la crearea unor culoáre de transmitere a informațiilor, a ideilor și experimentelor științifice, cartea ebraică și limba ebraică (cultura, religia și istoria lui Israel) fiind obiect de studiu pentru mulți intelectuali ai timpului. Pe seama evreilor se pune nu doar comunicarea ideilor ci și generearea lor, fiind atât un purtător cât și un emițător al perceptelor fundamentale ale gândirii universale la întretăierea valurilor culturale. Prin ochii unui Moses Mendelssohn se evidențiază singularitatea poporului evreu ca fiind cel care rezumă intrarea în alteritate spre a o înțelege și a o recupera pentru sine, caracteristică a mentalității religioase iudaice.

V. Neumann aprofundează situația politică și aceea a mentalităților, insistând asupra capitalelor culturale din Europa Centrală ( Viena, Roma, Göttingen sau Lwow) precum și a celor din Boemia, Serbia, Bulgaria, Transilvania, Banat, Slovacia și Ungaria, și conturează mediul ce a stimulat gândirea Luminilor și cum a evoluat ideea de națiune sau transformările conștiinței imediat după reforma religioasă din secolul XVII. Printr-o abordare comparativă a regiunilor ce conțin atît valori central europene cât și sud-est europene, volumul urmărește să redea contextul istoric în care marile concepte iluministe manifestate în planul ideilor politice se datorează atât sistemelor politice regionale cât și nivelului cultural de înțelegere a lucrurilor.  Autorul sesizează, prin abordarea numeroaselor scrieri create sub influența evenimentelor care străbat secolele XVII-XVIII, impulsul european resimțit la români ca și la celelate comunități din sud-estul Europei, sârbi, greci, bulgari, macedoneni, impuls ce a generat o tendință de atașare a culturii sud-estice la cea a Occidentului. Un alt palier pe care fucționează comunicarea Vest-Est este evidențiat ca fiind unul orientat spre cultură, în care reforma filosofică în educație stabilește noi forme sociale și politice ale umanității. În receptarea ideilor iluministe, vocea lui Herder se face simțită în cercurile intelectualității croate, sârbe sau grecești, în contextul „Risorgimento”-ului din spațiul românesc, unde asistăm la momentul nașterii unui limbaj politic.

Ceea ce constituie un centru de greutate al ideii de europenitate pe care o analizează Neumann în acest studiu, este o masă de date bibliotematice pe care atât de sugestiv le numește ,,coridoare culturale”. Cele mai insemnate biblioteci publice și particulare ale Transilvaniei, Banatului, Ungariei și Serbiei sunt privite ca o componentă majoră a culturii popoarelor, prin intermediul cărora se poate identifica sistemul de legături cu Europa Centrală și interferențele datorate cărții. Bibliotecile sunt capsulele noastre de teleportare în timp pentru a revedea istoria unui secol sau momentul nașterii unor idei, iar Neumann alocă un spațiu considerabil pentru cărțile și oamenii de cultură din zona est-centrală europeană ca participante la viața culturală și la mișcarea ideilor politice de pe continent. Colecțiile de carte precum cea a nobilului Teleki Sámuel la Târgu-Mureș, a fondului de carte de la Sibiu aflat în posesia lui Sámuel von Brukenthal sau colecția episcopului romano-catolic Batthyány Ignác din Alba-Iulia, sunt semnalate ca adevărate lăcașuri de efervescență spirituală unde apar noi posibilități de schimbare a structurilor mentale, apreciate de intelectualul secolului XVIII. El este acel homo novus prins în procesul emancipării, cel care se implică în viața culturală și politică, cel căruia soluțiile, semnele și reprezentările devin europene, iar în împlinirea acestui ideal cel mai important factor rămâne cartea. Cartea este cea care schimbă direcția și luminează pașii tânărului homo novus educat la colegiile Transilvaniei, cel care devine conștient de utilitatea contactului cu universitățile Europei și pornește pe coridoarele bibliotecilor din Occident.
            Trăim într-o lume care nu poate fi înțeleasă fără comunicare, fără un continuu dialog, o lume a schimbului de opinii cu privire la tot ce ne înconjoară și ne frământă. Cartea lui Victor Neumann surprinde momentul unei nașteri, a nașterii omului modern, a noului om european care vede lumina la răscrucea vremurilor, între Renaștere și Iluminism. Cunoașterea acestui om nou o face prin înțelegera orizontului său transcontinental, a drumurilor parcurse de-a lungul și de-a latul acestui organism unitar și a punților de înțelegere pe care le deschide între Vest și Est. Viziunea universalistă este intenționată întocmai astfel pentru cunoașterea și înțelegerea lui homo europaeus, punctul de observare al lui Victor Neumann nefiind localizat la un pol sau altul, ci unul în permanentă mișcare, interacționând, purtând un dialog prin intermediul cărții, putînd fi găsit pe unul din culoarele culturii europene.  
            Pe aceste culoáre ale culturii pornim și noi, tentați, purtați de aroma timpurilor și conduși de aceeași poftă de cunoaștere cu care este îmbrăcat căutătorul. Închei în aceeași notă a autorului, undeva dintr-un raft al culoarului al cărui capăt nu îl zăresc și nu știu unde se termină dar în căutarea căruia nu mă opresc. 

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii