Treceți la conținutul principal

drd. Stelian Gomboş şi a VIII-a poruncă! - de prof. univ. drd. Ab Nam Fellinakis


În seria de smerite însemnări şi începuturi într-ale lăudatului condeierilor contemporani misterios de prolifici şi mânuitori feroce ai limbii de lemn pios-patriotarde, ne aplecăm plini de veneraţie şi invidie asupra voluminoasei opere a publicistului Stelian Gomboş, consilier de stat la ministerul Culturii si Cultelor.
Pe căldura asta daimonul aducător de inspiraţie m-a cam lăsat baltă aşa că m-am văzut nevoit să improvizez pentru a putea ridica nişte osanale cât de cât apropiate de înalta ţinută  şi notorietate a personalităţii vizate. Pentru a avea un început viguros şi plin de miez am împrumutat primul fragment dintr-o recenzie a multilateralului autor, pe care l-am adaptat.
“Iată că de doi ani încoace, adică de la întemeierea acestui blog cultural, ne străduim să ne cinstim şi să ne omagiem eroii istoriei sau martirii condeiului precum şi personalităţile marcante, universale şi naţionale, care au amprentat istoria, veacurile şi locurile cu activitatea, cu viaţa şi cu învăţăturile ori scrierile lor mult folositoare!…"(domnul Gomboş foloseşte aceeaşi introducere în 9 texte - atât am inventariat eu pe net - fapt ce m-a determinat să o copiez, cât de cât). Am parcurs zilele acestea, ca într-un itinerar şi pelerinaj vânătoresc, o serie de recenzii şi articole semnate de domnul drd. Stelian Gomboş, tânăr teolog şi publicist constant a numeroase publicaţii online şi un numai. Recunoaştem, cu obrazul gros şi roşu de ruşine, că până mai ieri nu aveam habar de existenţa acestui sclipitor mesager în cârca căruia s-au bulucit talanţii (despre inflaţia talanţilor am aflat de la un predecesor al meu într-ale lăudatului şi ridicatului de osanale vezi aici!). Am aflat despre vârtoasa sa activitate online prin intermediului Facebook-ului, creaţie inginerească occidentală atât de dragă Neamului Românesc. Din cont în cont circula o postare (http://paulsiladi.wordpress.com/2012/05/27/smerite-incercari-si-inceputuri-intr-ale-plagiatului/)cu iz defăimător la adresa dlui drd.Stelian Gomboş, ce susţinea fără neruşinare că preacuviosul utilizator de internet ar fi încălcat a 8-a poruncă.

 Profund tulburat de această veste, am pus îndoiala carteziană la lucru şi ca un biet necredincios, asemeni apostolului Toma, mi-am zis : « Nu cred până nu văd ». Acest mare iubitor, căutător şi apărător al adevărului, promotor vehement al lucrului bine făcut, profund înrădăcinat în glia strămoşească în slujba căreia sloboade râuri de cerneală şi tastează cu zel, nu putea avea o astfel de preaomeneasă cădere. Am refuzat să cred minciunile sfruntate şi argumentate ale unor tineri invidioşi pe talentul, reuşita şi popularitatea maestrului drd. Gomboş. Dar ce m-a deranjat mai tare a fost cantitatea imensă de like-uri pe care o aduna acest material păgubos, de parcă se dorea echivalarea numărului de scrieri a domnului drd. Cum adică să acuzi pe cel care este în relaţii cordiale cu spectaculosul Dan Puric ? Sau să te bucuri, să apreciezi că e demascat cel care ne lămureşte cel mai clar că zidirea Catedralei Mântuirii Neamului « se constituie într-un simbol al permanenței sintezei dintre Biserică și Neam, precum și într-o afirmare dinamică a valorilor spirituale și culturale ale poporului român. În imaginea ei se vor regăsi tradiția și modernitatea, universalul și particularul, amprenta inconfundabilă a devenirii istoric-religioase și culturale a poporului român și amprenta năzuințelor spirituale ale acestui popor pentru veacurile ce vor veni. » (http://www.condeiulardelean.ro/articol/cateva-ganduri-impresii-si-idei-despre-catedrala-mantuirii-neamului-romanesc) Aceşti tineri inconştienţi nu-şi dau seama că fac un mare deserviciu culturii Neamului Românesc întinând una dintre puţinele conştiinţe curăţite ale « acestor vremuri de restrişte şi grele încercări ». Lovind în el, ei lovesc în spiritualitatea adâncă şi înaltă a Poporului Român, atât de subtil întruchipată de dumnealului, colborator de seamă al  blogului « Condeiul Ardelean » care, să luăm aminte, are următorul moto : Cuvânt către Neamul Românesc :" Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!". Cum să dau crezare acuzaţiilor venite dinspre nişte individualişti care, orbiţi de spirit critic, pun citarea şi proprietatea intelectuală deasupra Icoanei Neamului Românesc care se hrăneşte din slujirea devotată şi plină de cinste a unor oameni precum publicistul drd. Stelian Gomboş. Extrapolând moto-ul :  « Părinţii, Ţara şi drd. Stelian Gomboş nu se vorbesc de rău ! » Să le intre bine în cap acestor vânduţi şi trădători ai idealului naţional de veacuri : cum să lăţeşti şi să îngroşi cultura şi spiritualitatea Neamului Românesc când ceea ce se nevoieşte să construiască, cu trudă şi sârguinţă, unul dintre puţinii condeieri nealteraţi de globalizare, este dărâmat cu seninătate şi neruşinare de nişte cârtitori ? Adică, în loc să fim uniţi şi să-i ajutăm pe cei mai capabili şi mai vizibili dintre noi, cum e Drd. Stelian Gmboş, să emită bibliografie pentru instruirea şi spiritualizarea Poporului Românesc pelerin pe internet în aceste veacuri de intensă şi dramatică informatizare, criticăm şi acuzăm, slujind intereselor ştim noi cui.
Aceste mofturi şi atitudini intelectualiste, probabil împrumutate din Occidentul desfrânat şi aplatizat, nu fac bine Sufletului Românesc deprins de veacuri să trăiască într-o organicitate şi complicitate mistică cu corifeii care-l teoretizezază, îl politizează şi-l reambalează constant, în funcţie de spiritul veacului. Înţeleg să-l mustri şi să-l urechezi pe Cărtărăscu că foloseşte des cuvântul « puţă » în Orbitor, pe Tudor Giurgiu că n-a făcut un festival de film care să se cheme Ţara Românească Film Festival, dar să te legi de un autor mistuit de dorinţa de propăşire a culturii Neamului Românesc mi se pare că e un adevărat « răutăcism » (expresia îi aparţine Regelui fotbalului românesc).


Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii