drd. Stelian Gomboş şi a VIII-a poruncă! - de prof. univ. drd. Ab Nam Fellinakis


În seria de smerite însemnări şi începuturi într-ale lăudatului condeierilor contemporani misterios de prolifici şi mânuitori feroce ai limbii de lemn pios-patriotarde, ne aplecăm plini de veneraţie şi invidie asupra voluminoasei opere a publicistului Stelian Gomboş, consilier de stat la ministerul Culturii si Cultelor.
Pe căldura asta daimonul aducător de inspiraţie m-a cam lăsat baltă aşa că m-am văzut nevoit să improvizez pentru a putea ridica nişte osanale cât de cât apropiate de înalta ţinută  şi notorietate a personalităţii vizate. Pentru a avea un început viguros şi plin de miez am împrumutat primul fragment dintr-o recenzie a multilateralului autor, pe care l-am adaptat.
“Iată că de doi ani încoace, adică de la întemeierea acestui blog cultural, ne străduim să ne cinstim şi să ne omagiem eroii istoriei sau martirii condeiului precum şi personalităţile marcante, universale şi naţionale, care au amprentat istoria, veacurile şi locurile cu activitatea, cu viaţa şi cu învăţăturile ori scrierile lor mult folositoare!…"(domnul Gomboş foloseşte aceeaşi introducere în 9 texte - atât am inventariat eu pe net - fapt ce m-a determinat să o copiez, cât de cât). Am parcurs zilele acestea, ca într-un itinerar şi pelerinaj vânătoresc, o serie de recenzii şi articole semnate de domnul drd. Stelian Gomboş, tânăr teolog şi publicist constant a numeroase publicaţii online şi un numai. Recunoaştem, cu obrazul gros şi roşu de ruşine, că până mai ieri nu aveam habar de existenţa acestui sclipitor mesager în cârca căruia s-au bulucit talanţii (despre inflaţia talanţilor am aflat de la un predecesor al meu într-ale lăudatului şi ridicatului de osanale vezi aici!). Am aflat despre vârtoasa sa activitate online prin intermediului Facebook-ului, creaţie inginerească occidentală atât de dragă Neamului Românesc. Din cont în cont circula o postare (http://paulsiladi.wordpress.com/2012/05/27/smerite-incercari-si-inceputuri-intr-ale-plagiatului/)cu iz defăimător la adresa dlui drd.Stelian Gomboş, ce susţinea fără neruşinare că preacuviosul utilizator de internet ar fi încălcat a 8-a poruncă.

 Profund tulburat de această veste, am pus îndoiala carteziană la lucru şi ca un biet necredincios, asemeni apostolului Toma, mi-am zis : « Nu cred până nu văd ». Acest mare iubitor, căutător şi apărător al adevărului, promotor vehement al lucrului bine făcut, profund înrădăcinat în glia strămoşească în slujba căreia sloboade râuri de cerneală şi tastează cu zel, nu putea avea o astfel de preaomeneasă cădere. Am refuzat să cred minciunile sfruntate şi argumentate ale unor tineri invidioşi pe talentul, reuşita şi popularitatea maestrului drd. Gomboş. Dar ce m-a deranjat mai tare a fost cantitatea imensă de like-uri pe care o aduna acest material păgubos, de parcă se dorea echivalarea numărului de scrieri a domnului drd. Cum adică să acuzi pe cel care este în relaţii cordiale cu spectaculosul Dan Puric ? Sau să te bucuri, să apreciezi că e demascat cel care ne lămureşte cel mai clar că zidirea Catedralei Mântuirii Neamului « se constituie într-un simbol al permanenței sintezei dintre Biserică și Neam, precum și într-o afirmare dinamică a valorilor spirituale și culturale ale poporului român. În imaginea ei se vor regăsi tradiția și modernitatea, universalul și particularul, amprenta inconfundabilă a devenirii istoric-religioase și culturale a poporului român și amprenta năzuințelor spirituale ale acestui popor pentru veacurile ce vor veni. » (http://www.condeiulardelean.ro/articol/cateva-ganduri-impresii-si-idei-despre-catedrala-mantuirii-neamului-romanesc) Aceşti tineri inconştienţi nu-şi dau seama că fac un mare deserviciu culturii Neamului Românesc întinând una dintre puţinele conştiinţe curăţite ale « acestor vremuri de restrişte şi grele încercări ». Lovind în el, ei lovesc în spiritualitatea adâncă şi înaltă a Poporului Român, atât de subtil întruchipată de dumnealului, colborator de seamă al  blogului « Condeiul Ardelean » care, să luăm aminte, are următorul moto : Cuvânt către Neamul Românesc :" Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!". Cum să dau crezare acuzaţiilor venite dinspre nişte individualişti care, orbiţi de spirit critic, pun citarea şi proprietatea intelectuală deasupra Icoanei Neamului Românesc care se hrăneşte din slujirea devotată şi plină de cinste a unor oameni precum publicistul drd. Stelian Gomboş. Extrapolând moto-ul :  « Părinţii, Ţara şi drd. Stelian Gomboş nu se vorbesc de rău ! » Să le intre bine în cap acestor vânduţi şi trădători ai idealului naţional de veacuri : cum să lăţeşti şi să îngroşi cultura şi spiritualitatea Neamului Românesc când ceea ce se nevoieşte să construiască, cu trudă şi sârguinţă, unul dintre puţinii condeieri nealteraţi de globalizare, este dărâmat cu seninătate şi neruşinare de nişte cârtitori ? Adică, în loc să fim uniţi şi să-i ajutăm pe cei mai capabili şi mai vizibili dintre noi, cum e Drd. Stelian Gmboş, să emită bibliografie pentru instruirea şi spiritualizarea Poporului Românesc pelerin pe internet în aceste veacuri de intensă şi dramatică informatizare, criticăm şi acuzăm, slujind intereselor ştim noi cui.
Aceste mofturi şi atitudini intelectualiste, probabil împrumutate din Occidentul desfrânat şi aplatizat, nu fac bine Sufletului Românesc deprins de veacuri să trăiască într-o organicitate şi complicitate mistică cu corifeii care-l teoretizezază, îl politizează şi-l reambalează constant, în funcţie de spiritul veacului. Înţeleg să-l mustri şi să-l urechezi pe Cărtărăscu că foloseşte des cuvântul « puţă » în Orbitor, pe Tudor Giurgiu că n-a făcut un festival de film care să se cheme Ţara Românească Film Festival, dar să te legi de un autor mistuit de dorinţa de propăşire a culturii Neamului Românesc mi se pare că e un adevărat « răutăcism » (expresia îi aparţine Regelui fotbalului românesc).


10 comentarii:

  1. Va multumesc ca ati citat din mine.
    Gheorge Hagi nr.10

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt sigur ca domnul Gombos avea dezlegare..

    RăspundețiȘtergere
  3. daca aruncati o privire pe google puteti observa ca Stelian Gombos e acuzat de mai multe ori de plagiat. si inca de acum 2-3 ani. sunteti in urma rau cu informatiile despre bravii nostrii tineri teologi..

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna ziua,

    Va aduc la cunostinta ultimul plagiat al "smeritului" individ. Iata un articol publicat de mine pe 12 Ianuarie 2012 pe site-ul constiinte.ro, intitulat "Gandirea populara si critica modernitatii la Ernest Bernea":
    http://constiinte.ro/gandirea-populara-si-critica-modernitatii-la-ernest-bernea-i

    Si iata-mi articolul plagiat in intregime, cu motto si bibliografie, de distinsul drd., pe Foaie nationala.ro, dar cu intertitlurile schimbate, publicat in iulie 2012:
    http://foaienationala.ro/ernest-bernea-gnditor-cretin-promotor-filozof-al-culturii-romneti-autentice.html

    Acelasi articol mi-a fost plagiat la fel si pe site-ul CrestinOrtodox.ro, insa domnii de acolo au fost de bun-simt si i-au retras articolul la solicitarea mea.

    Asadar, Stelica al nostru are potential de prim-ministru!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce e fascinant e ca nu se lasa. a fost prins, dovedit, dar persevereaza. cu adevarat e vrednic de ministeriat!

      Ștergere
    2. Stelică al nostru are stil şi curaj. El nu se ia după amărâţii care-i pun la îndoială potenţialul de afirmare şi propăşire. aşa că lăsaţi-o mai moale cu comentariile...

      Ștergere
  5. Stelu plagiaza si se autoplagiaza pana si in negrologuri. (Asta-i omul dracului.) Iata doar 3 exemple din vreo 5-6 identice:

    Despre Bartolomeu Anania: "Iată că anul acesta, din ziua de 31 ianuarie ne facem părtaşi la naşterea în viaţa cea veşnică a Împărăţiei Cerurilor a unui mare cărturar, scriitor, teolog, iararh, cunoscător şi mărturisitor al istoriei bimilenare româneşti, totodată şi apologet al dreptei credinţe creştine – Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, după ce şi-a purtat cu toată demnitatea şi încrederea în Dumnezeu crucea vieţii şi a suferinţei, vreme de mai mulţi ani!…"

    Despre Ioan Mihaltan: "Anul acesta, la data de 17 martie anul 2010, se implinesc doi ani de cand ne facem partasi la nasterea in viata cea vesnica a Imparatiei Cerurilor a unui mare cunoscator si marturisitor al istoriei bimilenare romanesti, totodata si apologet al dreptei credinte crestine – Episcopul Ioan Mihaltan al Oradiei, Bihorului si Salajului, dupa ce si-a purtat cu toata demnitatea si increderea in Dumnezeu crucea vietii si a suferintei, vreme de mai multi ani!…"

    Despre Damaschin Coravu: "Iata ca din urma cu doi ani, din ziua de 23 Aprilie anul 2009 ne facem partasi la nasterea in viata cea vesnica a Imparatiei Cerurilor a unui mare cunoscator si marturisitor al istoriei bimilenare romanesti, totodata si apologet al dreptei credinte crestine – Episcopul Damaschin Coravu al Sloboziei si Calarasilor, dupa ce si-a purtat cu toata demnitatea si increderea in Dumnezeu crucea vietii, a slujirii si a pastoratiei vreme de multi ani!…"

    RăspundețiȘtergere
  6. Trecând la un fapt concret, în ceea ce mă priveşte pe mine, în mod direct şi personal, m-au tot acuzat, unii şi alţii, ba că am scris foarte mult şi foarte repede, adică într-o perioadă foarte scurtă de timp, ba că nu am scris bine, ba că am preluat fără să citez corect, ba că am plagiat de-a dreptul; fiecăruia dintre cei care m-au acuzat de aşa ceva, le-am explicat exact şi precis cum stau lucrurile în realitate, demonstrând cu probe şi dovezi, le-am explicat că, într-adevăr, într-o vreme am scris şi publicat mult şi, bineînţeles, mai mult ca sigur, că am şi greşit, însă nu am făcut-o într-un mod intenţionat, că, între timp, m-am retras, spre a nu deranja şi incomoda pe nimeni, cu atât mai mult a tulbura sau sminti pe cineva…
    Căci am observat că am destul de mulţi „admiratori”, preocupaţi foarte mult de soarta mea, de ceea ce citesc, de ceea ce scriu, mai mult, au implicat şi instituţia în care lucrez, pentru a vădi o frustrare şi o răutate în plus, fiindcă toţi cei care au făcut acest lucru sunt mari promotori ai eticii şi onestităţii, intelectuale, culturale şi sociale…
    Toţi aceşti distinşi oameni de cultură şi spirit s-au grăbit să facă publică toată această poveste, fără să mă contacteze, întâi de toate, pe mine – împricinatul şi acuzatul, în mod direct şi personal, aşa cum ar fi fost corect şi firesc!... Tuturor acestora le-am răspuns, am (re)corectat textele sesizate/reclamate, unde a fost cazul am dat erată precum şi explicaţiile de rigoare, totodată am precizat faptul că au fost foarte multe situaţii în care au fost preluate diferite texte de pe diferite pagini web, fără a mi se aduce la cunoştinţă, fără a mi se cere acordul sau a fi menţionată sursa de unde au fost preluate; da, recunosc faptul, că s-au făcut şi lucruri cu adevărat neprofesioniste, am încercat să repar situaţiile în cauză, atât cât mi-a stat în putinţă, dar nimic, zadarnic totul, căci dumnealor au rămas, neclintiţi şi reci, în convingerea şi atitudinea lor, căci, cum poate un funcţionar public al Statului să scrie şi să publice atât de mult, cum ar îndrăzni unul ca acesta, să aibă (şi) asemenea preocupări, culturale, spirituale!...
    Prin urmare, au postat, au lăsat şi chiar au înmulţit sau cultivat acuzele de acest fel, în mediul virtual, pentru a vedea toată lumea ce mare lucru au descoperit ei şi câtă dreptate şi reparaţie au făcut domniile lor prin aceasta; au venit cu informaţii incorecte şi incomplete, cu injurii şi calomnii, pentru a fi cât mai convingători în demersul lor; nu a mai contat dacă am făcut şi ceva bun pe lumea aceasta, nu, tot ce contează sunt aceste derapaje şi incidente, pentru care nu mai există iertare, redresare şi remediere!...
    Şi totuşi, nu aş vrea, aici şi acum, să-i nominalizez pe toţi aceşti observatori, fini, competenţi şi eficienţi, ai scrisului românesc, postcomunist şi contemporan, cu toate că dumnealor au făcut-o cu foarte multă râvnă şi zel. În sfârşit, ne ştie Dumnezeu pe toţi, cu toate ale noastre, bune şi rele!... Ceea ce vreau să le precizez însă, este faptul, că acolo unde şi când am greşit, am recunoscut şi mi-am cerut iertare de la persoanele respective – stau în acest sens, mărturie, toate e-mailurile primite pe această temă!... Totodată, mai vreau să precizez faptul că eu nu am fost niciodată retribuit pentru ceea ce am scris şi publicat, că tot acest demers publicistic al meu l-am făcut pur şi simplu, că nu a avut un alt rost şi scop, decât acela spiritual – misionar şi apologetic – mărturisitor, în virtutea calităţii de fiu al Bisericii. Atât şi nimic mai mult!...
    P.S. Şi mai am o singură rugăminte, apelând la onestitatea dumneavoastră, ce vă caracterizează: Dacă tot aţi publicat tot felul de acuze la adresa mea, postându-le pe tot felul de pagini web şi blogg-uri, fiţi amabili sau corecţi şi publicaţi, vă rog, şi acest drept la replică!... Vă mulţumesc anticipat!



    Stelian Gomboş


    http://steliangombos.wordpress.com/author/steliangombos/

    RăspundețiȘtergere
  7. Drept la replică. Ce avem noi a pierde sau ce avem a câştiga?!...

    Trecând la un fapt concret, în ceea ce mă priveşte pe mine, în mod direct şi personal, m-au tot acuzat, unii şi alţii, ba că am scris foarte mult şi foarte repede, adică într-o perioadă foarte scurtă de timp, ba că nu am scris bine, ba că am preluat fără să citez corect, ba că am plagiat de-a dreptul; fiecăruia dintre cei care m-au acuzat de aşa ceva, le-am explicat exact şi precis cum stau lucrurile în realitate, demonstrând cu probe şi dovezi, le-am explicat că, într-adevăr, într-o vreme am scris şi publicat mult şi, bineînţeles, mai mult ca sigur, că am şi greşit, însă nu am făcut-o într-un mod intenţionat, că, între timp, m-am retras, spre a nu deranja şi incomoda pe nimeni, cu atât mai mult a tulbura sau sminti pe cineva…
    Căci am observat că am destul de mulţi „admiratori”, preocupaţi foarte mult de soarta mea, de ceea ce citesc, de ceea ce scriu, mai mult, au implicat şi instituţia în care lucrez, pentru a vădi o frustrare şi o răutate în plus, fiindcă toţi cei care au făcut acest lucru sunt mari promotori ai eticii şi onestităţii, intelectuale, culturale şi sociale…
    Toţi aceşti distinşi oameni de cultură şi spirit s-au grăbit să facă publică toată această poveste, fără să mă contacteze, întâi de toate, pe mine – împricinatul şi acuzatul, în mod direct şi personal, aşa cum ar fi fost corect şi firesc!... Tuturor acestora le-am răspuns, am (re)corectat textele sesizate/reclamate, unde a fost cazul am dat erată precum şi explicaţiile de rigoare, totodată am precizat faptul că au fost foarte multe situaţii în care au fost preluate diferite texte de pe diferite pagini web, fără a mi se aduce la cunoştinţă, fără a mi se cere acordul sau a fi menţionată sursa de unde au fost preluate; da, recunosc faptul, că s-au făcut şi lucruri cu adevărat neprofesioniste, am încercat să repar situaţiile în cauză, atât cât mi-a stat în putinţă, dar nimic, zadarnic totul, căci dumnealor au rămas, neclintiţi şi reci, în convingerea şi atitudinea lor, căci, cum poate un funcţionar public al Statului să scrie şi să publice atât de mult, cum ar îndrăzni unul ca acesta, să aibă (şi) asemenea preocupări, culturale, spirituale!...
    Prin urmare, au postat, au lăsat şi chiar au înmulţit sau cultivat acuzele de acest fel, în mediul virtual, pentru a vedea toată lumea ce mare lucru au descoperit ei şi câtă dreptate şi reparaţie au făcut domniile lor prin aceasta; au venit cu informaţii incorecte şi incomplete, cu injurii şi calomnii, pentru a fi cât mai convingători în demersul lor; nu a mai contat dacă am făcut şi ceva bun pe lumea aceasta, nu, tot ce contează sunt aceste derapaje şi incidente, pentru care nu mai există iertare, redresare şi remediere!...
    Şi totuşi, nu aş vrea, aici şi acum, să-i nominalizez pe toţi aceşti observatori, fini, competenţi şi eficienţi, ai scrisului românesc, postcomunist şi contemporan, cu toate că dumnealor au făcut-o cu foarte multă râvnă şi zel. În sfârşit, ne ştie Dumnezeu pe toţi, cu toate ale noastre, bune şi rele!... Ceea ce vreau să le precizez însă, este faptul, că acolo unde şi când am greşit, am recunoscut şi mi-am cerut iertare de la persoanele respective – stau în acest sens, mărturie, toate e-mailurile primite pe această temă!... Totodată, mai vreau să precizez faptul că eu nu am fost niciodată retribuit pentru ceea ce am scris şi publicat, că tot acest demers publicistic al meu l-am făcut pur şi simplu, că nu a avut un alt rost şi scop, decât acela spiritual – misionar şi apologetic – mărturisitor, în virtutea calităţii de fiu al Bisericii. Atât şi nimic mai mult!...
    În concluzie şi încheiere, acum în Sfântul Post al Crăciunului, acolo şi atunci unde am greşit regret foarte mult şi îmi cer sincer iertare, pentru restul însă, vă rog respectuos, să fiu lăsat în pace, pentru care fapt v-aş fi profund recunoscător!...





    Stelian Gomboş


    http://steliangombos.wordpress.com/author/steliangombos/

    RăspundețiȘtergere

Balast social și oameni problemă. Reflecții pe marginea unui experiment educațional

Ieri am strâns expoziția Știință și etnicitate. Cercetarea antropologică în România anilor ’30 , curatoriată de Marius Turda și expusă...

Comentarii

Translate this blog