Treceți la conținutul principal

Recomandare jazzofilă: Wayne Shorter Quartet - Beyond the Sound Barrier

Nu știu câți dintre voi sunt la curent cu activitatea recentă a lui Wayne Shorter. Eu unul trebuie să recunosc că, până nu demult, nu prea știam nimic. După productiva perioadă a anilor '60, în care este membru al celui de-al doilea quintet al lui Miles Davis, sau în care cariera solo are rezultate notabile precum Speak No Evil, sau cea a anilor '70 - '80, în care pune bazele formației Weather Report, Wayne Shorter dispare, cu unele excepții, din prim planul scenei de jazz. Însă, la începutul anilor 2000, reușește să strângă în jurul său un grup de muzicieni tineri cu care formează Wayne Shorter Quartet: pe Danilo Perez la pian, John Patitucci la bas și Brian Blade la tobe. În această, componență grupul activează și astăzi, iar Beyond the Sound Barrier este al treilea album al grupului, înregistrat în anul 2005.

Alt lucru pe care nu îl știam este că Wayne Shorter are deja o vârstă înaintată (79 de ani), la care nu cred că se mai așteaptă cineva să-l vadă înregistrând sau mergând în turnee. În orice caz, la vârsta asta, conform unei prejudecăți de-a mele, cel mai bun lucru pe care îl poate face e să susțină concerte cu repertoriul care l-a consacrat în anii '60-'80. Și nici măcar nu e condamnabil lucrul acesta. La 70 de ani trecuți, nimeni nu mai așteaptă de la tine aceeași energie și efervescență creatoare ca în tinerețe. Se pare însă că Wayne Shorter mai are încă resurse (și încă ce resurse!) pentru a a face lumină pe cărări prea puțin bătătorite. Apogeul anilor trecuți nu este muzeificat, ci sintetizat și pus la baza extinderii limbajului său muzical.

Pentru că deja m-am întins cam mult, am să încerc să fiu scurt și concis: inter-relaționarea celor patru muzicieni aproape că este dubios de bine pusă la punct; contribuția individuală în alcătuirea muzicii depășește modelul obișnuit de evoluție solistică, aici fiind vorba mai mult de o continuă colaborare de pe poziții de egalitate a celor patru muzicieni; compozițiile sunt foarte complexe, cu extrem de subtile tehnici ritmice sau de orchestrație, ce trimit ascultătorul cu gândul la nivelul de elaborare a muzicii unui cvartet clasic. Se pare deci că gândirea muzicală a lui Wayne Shorter a cunoscut o evoluție bine proporționată de-a lungul anilor, Beyond the Sound Barrier fiind rezultatul firesc, matur și extrem de inovativ al acestui punct din cariera sa.

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Comentarii