Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2013

Cum au luat-o unii pe arătură la Electric Castle

N-am habar câtă lume știa de Bonțida și de castelul Bánffy înainte de organizarea  festivalului Electric Castle, dar cu siguranță numărul a sporit considerabil. Și nu doar numărul celor care au aflat sau au vizitat castelul și satul a crescut, ci și numărul celor care au început să îndrăgească acest sat someșan. Și când afirm acestea mă bazez în primul rând pe reacțiile și mărturiile câtorva oaspeți cu care am avut plăcerea să  tăifăsuiesc în zilele festivalului. Corturile înălțate în ograda-mi au adăpostit oameni din toate colțurile Uniunii Europene, mânați de pasiunea pentru muzica electronică și de dorința de a explora noi meleaguri. Evenimentul în sine a stârnit un șir întreg de impresii pozitive legate de locația inspirată, organizarea impecabilă, calitatea trupelor invitate și maniera de desfășurare a concertelor și celorlalte activități cuprinse în cadrul festivalului. Din comparațiile cu alte festivaluri, din țară sau din străinătate, de anvergură mai mare și unele cu tradiție…

Electric Castle - Electric Bonţida

La Bonţida a început invazia! Autocarele transportă constant dinspre Cluj pâlcuri de melomani, curioşi şi neo-hippioţi şi-i depun undeva în apropierea castelului. Dinspre scenele instalate în ultimele zile în curtea castelului se aud sound-uri excentrice pentru o lume sătească adâncită în reverii muzicale preponderent etno. Micii întreprinzători locali (şi nu numai), căliţi într-ale comerţului capitalist, concretizează din plin această şansă de a creşte PIB-ul local, bucurându-se de orice gheşeft. Nici la târgul lunar nu s-a mai pomenit atât de multă lume (şi e doar prima zi, clasa muncitoare încă trudeşte prin corporaţiile de pe cuprinsul patriei) şi atât de diversă. Secole de interculturalism şi multiconfesionalism asumat şi practicat la firul ierbii sunt încununate în acest sfârşit de săptămână prin această electrizantă clelebrare a nuanţelor şi sunetelor.
                   Dar să revenim la ograda noastră.

A funcţionat vreodată socialismul? (Şi de ce s-a prăbuşit el) – Felician Velimirovici

Un răspuns de bun-simţ al întrebării formulate în titlu ar fi că nu. Evident, dacă ar fi funcţionat vreodată cu adevărat atunci nu s-ar mai fi prăbuşit. Niciodată, sau măcar nu atât de repede – cel mai longeviv regim (autodeclarat) socialist, cel sovietic, a funcţionat puţin peste 70 de ani, o nimica toată dacă îi judecăm existenţa raportându-ne la o scară a timpului istoric. Sau la durata principalului său duşman, „orânduirea capitalistă”. Înseamnă că, din start, el nu a fost unul viabil. A fost un sistem construit ca la carte (principala carte fiind aici Capitalul părintelui său fondator), dar totuşi neviabil. Neputând funcţiona niciodată în realitate, utopia s-a prăbuşit în cele din urmă. Logica eşecului său, în primul rând economic, dar în egală măsură politic, social, cultural ori moral, a fost înscrisă în înseşi datele ei fundamentale. Un sistem falimentar al cărui sfârşit trebuia, în cele din urmă, să survină. Şi totuşi...

Festivalul de Carte Transilvania

Cărturarii bonțideni salută inițiativa organizării acestui festival de carte și invită cititorii blogului, iubitori de carte (nu numai de scriitură online) să ia pulsul acestui eveniment și să experimenteze pe viu bucuria contactului cu cărțile și oamenii din spatele lor. Pe lîngă asta, după cum puteți constata și din programul prezentat mai jos, muzica de soi face încă o dată casă bună cu cartea. Prin urmare, ne vedem la tîrg! Programul oficial al Festivalului MIERCURI, 19 IUNIE 2013
12.00Deschiderea oficială a Festivalului Recital de muzică tradiţională Nucu Pandrea 12.30Lansare de carte „Mihai Eminescu. Dicționar enciclopedic” de Academician Mihai Cimpoi, Editura Gunivas. Prezintă: Irina Petraș, Sorina Stanca, Constantin Cubleșan. Eveniment realizat în colaborare cu Biblioteca Judeţeană Octavian Goga, Cluj-Napoca 13.00 Lansare de carte „Vieţile paralele” de Florina Ilis, Editura Cartea Românească. Prezintă: Irina Petraş, Adriana Stan 13.30Vernisaj Octavian Bour. Expoziţie de desene p…

Dacia romană. Oameni și povestiri II. Celerinus, tălmaciul dacilor – de Dan A. Deac

Aparent, povestea asta nu are neapărat legătură cu Dacia romană ci mai degrabă cu nordul „barbar”. Este povestea singurului personaj atestat până acum în izvoarele romane care cunoaște limba dacică. În 1943 în anticul Brigetio din Pannonia Superior (acum Szöny, județul Komarom, pe Dunăre, la vreo 30 km vest de Budapesta, puternică așezare romană pe frontiera Imperiului și locul unde era campată legiunea I Adiutrix într-un imens castru), în plină dominație maghiară a Ardealului de nord, ieșea de sub pământ unguresc dovada de netăgăduit a „continuității dacilor în vatra străbună, strămoșească” așa cum unora le place să menționeze. Un remarcabil om de știință maghiar, Lazslo Barkoczi, descoperea un extraordinar sarcofag, datat la vreo 100 de ani după războaiele dacice, pus de Marcus Ulpius Celerinus, traducător de limbă dacă, fiului său Marcus Ulpius Romanus, înregimentat în garda pretoriană la Roma, a împăratului Septimius Severus (un fel de SPP al nostru). Povestea sa, e drept, în rând…

Antologia ruşinii – Scrisoare de felicitare adresată de Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viaţă şi 45 de ani de activitate revoluţionară

Începând de astăzi, blogul nostru găzduieşte o nouă rubrică. Publicând, sau mai bine spus re-publicând în cadrul ei materiale, poezii, omagii, scrisori, în genere linguşiri semnate de intelectuali români în anii 1970-1980, am decis să o botezăm Antologiaruşinii, în memoria marelui intelectual anticomunist Virgil Ierunca. Considerăm că autorii textelor publicate aici, prin simplul fapt că le-au scris deşi ar fi putut alege la fel de bine sa nu o facă, au contribuit la construirea cultului lui Nicolae Ceauşescu şi au sprijinit, astfel, megalomania şi paranoia sa. Fără niciun fel de încărcătură patetică, ei au făcut cu putinţă răul. Chiar dacă, în arhitectura sistemului comunist, ei nu au reprezentat altceva decât nişte mici „şuruburi”, considerăm că Stalin a avut dreptate în mai 1946 când a subliniat, în faţa reprezentanţilor Armatei URSS, că marii generali şi comandanţii militari nu înseamnă nimic fără soldaţii obişnuiţi. Considerăm că autorii textelor ruşinoase ce vor fi reproduse aic…

Fragmente inedite din jurnalul filozofic becalian de călătorie dus-întors al lui Szakáts István

Vineri, 7 iunie 2013 Viață monotonă. Nu mi se întâmplă nimic. Aș vrea să provoc divinitatea.
Sâmbătă, 8 iunie 2013 A plouat toată ziua. Mă preocupă ideea unei călătorii. Totul a început de la o idee cu sâmbure filozofic, pe care mi-a declanșat-o proverbul: Cel ce călătorește departe, multe știe. Am găsit fraza asta când citeam invers psaltirea. Revelație.
Duminică, 9 iunie 2013 M-am hotărât să plec. Călătorie Păltiniș-Rahova. Meditat toată ziua la potențialitatea inițiatică a călătoriei mele. Cavalerească decizie. Apoi, o mică dispută ideologică cu S. B. pe tema unui proverb bolivarez.
Luni, 10 iunie 2013 Nu am inspirație.
Marți, 11 iunie 2013 Pregătit toată ziua bagajele.
Miercuri, 12 iunie 2013 K. M. nu a vrut să vină cu mine. Mi-am zis cu ghilimele nu lăsa pe mâine ce poți face azi, am închis ghilimelele, am luat-o pe Java cu mine, o tânără de 25 de ani și 152 de cm. Cu ea plimbările sunt eficiente ca după o rugăciune-plecăciune spre Mecca. O părăsesc mereu în gară, la intrar…

Cei dintâi vor fi cei din urmă. România și sfârșitul Războiului Rece - de Felician Velimirovici

Larry L. Watts, Cei dintâi vor fi cei din urmă. România şi sfârşitul Războiului Rece, (traducerea din limba engleză – Adriana Bădescu), Editura Rao, Bucureşti, 2013.

Cel de-al doilea volum al proiectatei trilogii dedicate „adevăratului” loc şi rol al statului român comunist în cadrul sistemului de relaţii internaţionale din timpul Războiului Rece de către istoricul american Larry L. Watts (istoric şi simultan specialist în reformarea serviciilor de informaţii româneşti în perioada Radu Timofte) impresionează, la fel ca şi primul, atât prin proporţii, cât şi prin imensul volum de documente pe care autorul îşi întemeiază naraţiunea şi concluziile. Însă numai dimensiunile volumului şi acribia documentară a autorului impresionează şi sunt demne de admirat. Tendinţele de aducere în prim-planul discursului istoriografic contemporan a principalelor teme predilecte, a clişeelor şi stereotipiilor născute în proximitatea Centrului de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară a generalul…

Ce-am văzut la TIFF 2013: "Domnişoara Christina" sau ţăruşul care străpunge strigoiul "minimalist"

Într-un interviu oferit la începutul acestui an revistei „Dilema Veche” Călin Peter Netzer termina apoteotic cu: „Eu cred că trebuie să ieşim din zona acestui impas minimalist.” Culmea face că el tocmai se întorcea de la Berlin cu o statuetă de aur în braţe pe care tocmai o primise ca premiu pentru un film... minimalist. „Încerc să merg mai departe,” spunea el în acelaşi loc „să depăşesc momentul. Majoritatea colegilor mei de generaţie fac acest pas pentru că s-a ajuns la o anumită saturaţie a filmului minimalist. Parcă am face acelaşi film, în care scenele seamănă teribil. Dacă s-ar scoate semnătura de pe generic, am putea vorbi – sigur, cu diferenţe mai mici sau mai mari – de acelaşi film.” Nu ştiu ce ar zice Netzer şi colegii săi de generaţie despre cel mai recent film al lui Alexandru Maftei, „Domnişoara Christina”, dar cu siguranţă „minimalist” nu ar intra între epitete şi nici nu ar îndrăzni să-l compare cu producţiile lor. Cum aşa? Pentru că „Domnişoara Christina” nu este u…

Masacrul de la Odessa și falsul prin omisiune

ÎÎn Cuvânt înainte la cartea A fost un ştetl în Carpaţi (despre care puteţi afla mai multe aici), Claus Stephani se întreba retoric: „Ce contează numele nesemnificative ale evreilor muncitori, ţărani, meşteşugari sau comercianţi în «marile întâmplări ale lumii», atunci când se vorbeşte de milioane de oameni ucişi?”. Aseară (6 iunie 2013), la dezbaterea de după proiecţia filmului documentar Odessa din cadrul TIFF-ului, al regizorului timişorean, Florin Iepan, am avut ocazia să văd un alt mod de a pune problema: minimalizarea radicală a numărului de evrei ucişi cu scopul de a păstra nepătată imaginea glorioasei armate române şi, implicit, a naţiunii române. În economia luărilor de poziţie această teză a fost marginală, discursul critic, promotor al unei asumări oneste a acestui episod ruşinos din istoria modernă a României, fiind mult mai consistent reprezentat. N-a surprins pe nimeni poziţionările negaţioniste ale unor spectatori, internetul găzduind numeroase site-uri antisemite, de o…

Armanita muscalia. Despre pacientul de la Tribuna

Cu toţii ştim că modernitatea şi progresul ştiinţific au produs o serie de descoperiri în lumea medicală care a făcut uitate boli de tristă amintire precum ciuma, holera, lepra, tuberculoza etc. Descoperirea antibioticelor a fost o mare izbândă a umanităţii în lupta cu teribilele maladii care au marcat evoluţia demografică a îmbătrânitului continent (şi nu numai). Totuşi, antibioticele sunt neputincioase în faţa maladiei de care vă vom vorbi în cele ce urmează.
                Armanita muscalia reprezintă o groaznică afecţiune de tip filosofico-judiciar care se răspândeşte într-un ritm alarmant prin numire politică sau/şi concursuri trucate. După cum puteţi observa şi din denumirea latinească a bolii, halucinaţiile puternice sunt o componentă fundamentală a acesteia. Organismul atins de morbul armanitei ajunge să secrete spontan substanţe generatoare de halucinaţii intense cu grave consecinţe asupra colectivului în care pacientul este înfipt. În continuarea scurtei prezentări etimolo…

Secția de tricotaj și manufactură în manuscrise. Anunț important!

Confecționăm jurnale adevărate care conțin istorii personale. Creăm trecuturi credibile, povești de viață senzaționale, spargem monotonia zilelor dvs. Redactăm mărturii explozive în genul Annei Frank (pentru adolescente), Mihail Sebastian (pentru celibatari), Lev Tolstoi (dacă sunteți căsătorit). Oferim garanția spectaculozității și ineditului documentar al manuscrisului. Facem din fiecare zi a dvs. o istorie demnă de povestit. Veți avea șansa să intrați în manualele de limba și literatura română la capitolul „literatura de frontieră de prim plan” sau în manualele de istorie la capitolul „istoria cotidiană, istoria personală, istoria trăită”. Redactăm mărturii șocante cu potențial de știre de tip „breaking news”. Vă promovăm propria imagine prin cel mai nou sistem de marketing. 100 ron – jurnalul cu 10 zile de însemnări a zece fragmente fiecare. Ofertă la jurnale de adolescență: 200 ron – jurnalul din perioada pubertății. Vă lăsăm să alegeți stilul (liric, telegrafic, filozofico-mist…

Ce-am văzut la TIFF 2013: Blancanieves, însemnări despre filmul mut.

Faptul că „Artistul” a câştigat numeroase premii, atât la Cannes cât şi la Academia Americană de Film, a fost pentru unii o adevărată surpriză. Într-adevăr, Michel Hazanavicius a avut mult curaj să scoată pe piaţa cinematografică a anului 2011 un film mut, başca să mai aibă şi succes de critică şi de public. Era, şi este cumva de aşteptat, ca şi alţii asemenea lui să-şi încerce arta pe acest teren „nou”. Aşa pare să fi gândit şi Pablo Berger când s-a hotărât să pună în scenă interpretarea sa putrenic etnicizată a basmului „Alba ca zăpada”. Doar că lucrurile nu sunt aşa de simple. Asemenea „ghinionistului” Nicolae Paulescu (care ştim bine cu toţii că este adevăratul şi singurul inventator al insulinei!), Berger s-a trezit prea târziu să-şi „patenteze invenţia”. Banting şi Macleod au luat Nobelul în cele din urmă iar Hazanavicius Oscarul pentru cel mai bun film al anului 2012, la care, în paranteză fiind spus, se adaugă cele pentru cel mai bun actor, cel mai bun regizor, cele mai bune…

Comentarii