Treceți la conținutul principal

Electric Castle - Electric Bonţida


            
                La Bonţida a început invazia! Autocarele transportă constant dinspre Cluj pâlcuri de melomani, curioşi şi neo-hippioţi şi-i depun undeva în apropierea castelului. Dinspre scenele instalate în ultimele zile în curtea castelului se aud sound-uri excentrice pentru o lume sătească adâncită în reverii muzicale preponderent etno. Micii întreprinzători locali (şi nu numai), căliţi într-ale comerţului capitalist, concretizează din plin această şansă de a creşte PIB-ul local, bucurându-se de orice gheşeft. Nici la târgul lunar nu s-a mai pomenit atât de multă lume (şi e doar prima zi, clasa muncitoare încă trudeşte prin corporaţiile de pe cuprinsul patriei) şi atât de diversă. Secole de interculturalism şi multiconfesionalism asumat şi practicat la firul ierbii sunt încununate în acest sfârşit de săptămână prin această electrizantă clelebrare a nuanţelor şi sunetelor.
                   Dar să revenim la ograda noastră.
Ad litteram vorbind, în ogradă se înalţă timid vreo 2 corturi, iar prin ungherele răcoroase ale conacului intercultural şi ale gospodăriei aferente au găsit sălaş câţiva habotnici ai festivalurilor electro şi consumatori de aer rural. Chiar ieri dimineaţă, împinşi de la spate de fiorul curăţeniei şi dereticării care cuprinde satul în preajma marilor praznice şi sărbători, am spălat geamurile dinspre stradă, să fim şi noi în rând cu lumea. Într-o atmosferă tipic presărbătorească, mulţi săteni şi-au primenit locuinţele, au pregătit camera dinainte şi, în general, camerele „de ţinut” pentru a putea primi oaspeţi cu ocazia festivalului. Ce se va întâmpla nu era foarte clar, dar se vorbea de multă lume, mult zgomot şi nimic care să aibă legătură cu „artiştii” de muzică populară familiari satului ardelenesc sau cu orice sărbătoare cu iz de împăiere etno. S-a dat anunţ şi la biserică în legătură cu posibilitatea de cazare a oaspeţilor şi s-au făcut liste, într-un cuvânt, s-a probat încă o dată faptul că în lumea ţărănească sunt mai eficiente mijloacele tradiţionale de informare în masă, adică citirea de la amvon.
             Dacă în cazul TIFF-ului şi a evenimentelor culturale organizate în cadrul „Week-end-ului la Castel” (în special cele legate de Ziua Copilului) am avut ocazia să aud nemulţumirea unor sătence faţă de faptul că n-a fost promovare la nivel local, de această dată lumea a fost pusă în temă din timp. Dovada sunt gospodinele ospitaliere care şed în poartă oferind cazare turiştilor toropiţi de căldură şi de praf, şi sfârlaiţurile încinse pe marginea străzii principale, reprezentând, printre altele, aportul local la atmosfera psihedelică specifică unui astfel de festival. Aşa că puteţi pofti la Bonţida pentru a savura un sfârşit de săptămână electric şi energizant.

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Punk Was Not Dead: Aventuri de Coteț

Prin anii nouăzeci, cînd copilăream pe la Telciu și-mi plimbam cizmele prin slotăraia de pe Valea lui Stan și Zugău, nu prea aveam habar că sunt/urmează să devin un om recent, cu atît mai mult în momentele extrem de enervante cînd mă trezeau ai mei înainte de 8, ca să duc vacile pe imașul de deasupra gării. Mai grav, habar n-aveam că o să devin punk înainte de a avea buletin și că voi realiza contribuția pe care am adus-o eu muzicii, culturii și idealului punk, doar în anii facultății, cînd eram deja plecat de multă vreme dintre dealuri și balegi. Îmi plimbam prin colb și slotăraie nu doar cizmele sau bascheții, în funcție de sezon, ci și ignoranța și entuziasmul hrănit, în primul rînd de TV-ul nostru Olt, alb negru, de pe măsuța cu mileu. Și asta se întîmpla vara, cînd la ora aia abia începeau să se încingă corturile prin Vama Veche și prelatele teraselor de pe litoralul de unde ne transmiteau seara emisiuni despre cum se distrează lumea și cum se trăiește viața din plin. Uneori mă …

Comentarii