Treceți la conținutul principal

Electric Castle - Electric Bonţida


            
                La Bonţida a început invazia! Autocarele transportă constant dinspre Cluj pâlcuri de melomani, curioşi şi neo-hippioţi şi-i depun undeva în apropierea castelului. Dinspre scenele instalate în ultimele zile în curtea castelului se aud sound-uri excentrice pentru o lume sătească adâncită în reverii muzicale preponderent etno. Micii întreprinzători locali (şi nu numai), căliţi într-ale comerţului capitalist, concretizează din plin această şansă de a creşte PIB-ul local, bucurându-se de orice gheşeft. Nici la târgul lunar nu s-a mai pomenit atât de multă lume (şi e doar prima zi, clasa muncitoare încă trudeşte prin corporaţiile de pe cuprinsul patriei) şi atât de diversă. Secole de interculturalism şi multiconfesionalism asumat şi practicat la firul ierbii sunt încununate în acest sfârşit de săptămână prin această electrizantă clelebrare a nuanţelor şi sunetelor.
                   Dar să revenim la ograda noastră.
Ad litteram vorbind, în ogradă se înalţă timid vreo 2 corturi, iar prin ungherele răcoroase ale conacului intercultural şi ale gospodăriei aferente au găsit sălaş câţiva habotnici ai festivalurilor electro şi consumatori de aer rural. Chiar ieri dimineaţă, împinşi de la spate de fiorul curăţeniei şi dereticării care cuprinde satul în preajma marilor praznice şi sărbători, am spălat geamurile dinspre stradă, să fim şi noi în rând cu lumea. Într-o atmosferă tipic presărbătorească, mulţi săteni şi-au primenit locuinţele, au pregătit camera dinainte şi, în general, camerele „de ţinut” pentru a putea primi oaspeţi cu ocazia festivalului. Ce se va întâmpla nu era foarte clar, dar se vorbea de multă lume, mult zgomot şi nimic care să aibă legătură cu „artiştii” de muzică populară familiari satului ardelenesc sau cu orice sărbătoare cu iz de împăiere etno. S-a dat anunţ şi la biserică în legătură cu posibilitatea de cazare a oaspeţilor şi s-au făcut liste, într-un cuvânt, s-a probat încă o dată faptul că în lumea ţărănească sunt mai eficiente mijloacele tradiţionale de informare în masă, adică citirea de la amvon.
             Dacă în cazul TIFF-ului şi a evenimentelor culturale organizate în cadrul „Week-end-ului la Castel” (în special cele legate de Ziua Copilului) am avut ocazia să aud nemulţumirea unor sătence faţă de faptul că n-a fost promovare la nivel local, de această dată lumea a fost pusă în temă din timp. Dovada sunt gospodinele ospitaliere care şed în poartă oferind cazare turiştilor toropiţi de căldură şi de praf, şi sfârlaiţurile încinse pe marginea străzii principale, reprezentând, printre altele, aportul local la atmosfera psihedelică specifică unui astfel de festival. Aşa că puteţi pofti la Bonţida pentru a savura un sfârşit de săptămână electric şi energizant.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii