Treceți la conținutul principal

Fragmente inedite din jurnalul filozofic becalian de călătorie dus-întors al lui Szakáts István


Vineri, 7 iunie 2013
Viață monotonă. Nu mi se întâmplă nimic. Aș vrea să provoc divinitatea.

Sâmbătă, 8 iunie 2013
A plouat toată ziua. Mă preocupă ideea unei călătorii. Totul a început de la o idee cu sâmbure filozofic, pe care mi-a declanșat-o proverbul: Cel ce călătorește departe, multe știe. Am găsit fraza asta când citeam invers psaltirea. Revelație.

Duminică, 9 iunie 2013
M-am hotărât să plec. Călătorie Păltiniș-Rahova. Meditat toată ziua la potențialitatea inițiatică a călătoriei mele. Cavalerească decizie. Apoi, o mică dispută ideologică cu S. B. pe tema unui proverb bolivarez.

Luni, 10 iunie 2013
Nu am inspirație.

Marți, 11 iunie 2013
Pregătit toată ziua bagajele.

Miercuri, 12 iunie 2013
K. M. nu a vrut să vină cu mine. Mi-am zis cu ghilimele nu lăsa pe mâine ce poți face azi, am închis ghilimelele, am luat-o pe Java cu mine, o tânără de 25 de ani și 152 de cm. Cu ea plimbările sunt eficiente ca după o rugăciune-plecăciune spre Mecca. O părăsesc mereu în gară, la intrarea în părculeț, pentru că e obositor să merg cu ea atâta drum și, vorba aia, ghilimele, buturuga mică răstoarnă carul mare. Așa că, pe tren, din Miercurea-Ciuc, m-am afundat în locul 54, vagon 2, clasa cu soț, fără cușetă, fără cușer, fără cusur. Singurătatea mea e brățară de aur, declanșatoare de mici meditații filozofice.
Sunt un om profund. Sunt un om profund, credincios, Sunt un om profund, credincios, călător dus-întors. Prefer să călătoresc cu trenul, neînsoțit. Ca de fiecare dată, îmi iau agenda în rucsac și, când încep să văd ascuțimile munților, îmi vin idei filozofice în minte pe care pot să le exprim doar prin proverbe. Spațiul mioritic mă inspiră. După mine, zicătorile sunt cea mai valoroasă moștenire de la strămoșii noștri, dacii și hunii. Ele esențializează informația filozofică și fac un fel de rezumat al ideilor tari din istoria lumii. În plus, au o mare aplicabilitate. Păi, când mă gândesc că cine se scoală de dimineață departe ajunge, eu rostesc chiar o profeție: m-am trezit de foarte de dimineață și voi ajunge departe, la Rahova, via București Nord. Proverbele sunt abstracte și practice în același timp. Ele sunt esența românismului. Ne arată finețea gândirii românești, genialitatea și credința poporului nostru. Cine se grăbeşte, curând osteneşte, sună un proverb desprins parcă dintr-o baladă populară, anonimă și rimată, ca un cântec de mioară care își elogiază baciul, blândul ei păstor.
S-a făcut întuneric în compartiment, iar cucoana din stânga mea vrea să doarmă, așa că a închis lumina. Scriu acum la lumina de veghe din plafon, ochii mi se fac de felină, dar miopia îmi trage jaluzelele, îmi frec privirea de palmele murdare, pagina din agendă se înverzește, trebuie să închei. Mâine am să scriu mai devreme, să nu mă mai prindă noaptea. Până atunci am să îmi odihnesc ochii, scriitura și mintea. Nu poți fi filozof toată ziua, cum nici nu poți călători o viață întreagă, îmi spune adesea K. M.

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Comentarii