Treceți la conținutul principal

Armanita muscalia. Despre pacientul de la Tribuna

             

  Cu toţii ştim că modernitatea şi progresul ştiinţific au produs o serie de descoperiri în lumea medicală care a făcut uitate boli de tristă amintire precum ciuma, holera, lepra, tuberculoza etc. Descoperirea antibioticelor a fost o mare izbândă a umanităţii în lupta cu teribilele maladii care au marcat evoluţia demografică a îmbătrânitului continent (şi nu numai). Totuşi, antibioticele sunt neputincioase în faţa maladiei de care vă vom vorbi în cele ce urmează.

                Armanita muscalia reprezintă o groaznică afecţiune de tip filosofico-judiciar care se răspândeşte într-un ritm alarmant prin numire politică sau/şi concursuri trucate. După cum puteţi observa şi din denumirea latinească a bolii, halucinaţiile puternice sunt o componentă fundamentală a acesteia. Organismul atins de morbul armanitei ajunge să secrete spontan substanţe generatoare de halucinaţii intense cu grave consecinţe asupra colectivului în care pacientul este înfipt. În continuarea scurtei prezentări etimologice, menţionăm că termenul muscalia face referire directă la acea insectă ghidată în sumara-i existenţă de atracţia viscerală faţă de mirosurile tari şi locurile lipicioase, uleioase.

                    Pentru a muta discuţia în domeniul concretului vom prezenta, pe scurt, cazul pacientului nostru, dl. Mircea Arman, fost director al revistei clujene Tribuna, internat în stabilimentul nostru zilele trecute în urma unei crize de dictatorită combinată cu accese de justiţiarism cultural-patriotic. Fiinţa sa îngustă nu a mai asigura arena necesară confruntării cosmice dintre un ego hipergonflat şi submediocritatea ce transpira intensiv prin toţi porii contribuţiilor sale semi-filosofice. Numit, asemeni unor pacienţi înanintaşi din insectarul politicii culturale a defunctului regim, la cârma unei reviste culturale, pacientul în cauză a descoperit în urma unui control medical de rutină că suferă de o formă galopantă de Armanita muscalia. Se pare că încă din fragedă pruncie era predispus la astfel de beteşuguri, pentru el bolile copilăriei (şoimita, pionierita sau utecita) fiind afecţiuni ce ţin mai mult de caracter şi mai puţin de vârstă. Jinduind de ani buni la un loc în stupul culturii clujene, printre albine şi trântori de notorietate, pacientul nostru, prăbuşit sub povara lipsei de relevanţă a aşa-ziselor sale contribuţii filsofice, s-a resemnat şi s-a retras, ambiţios şi dornic de răzbunare ca orice găinar al vieţii culturale de partid, înspre haznaua politicii judeţene, cu mirosuri tari de amoniac şi rămăşiţe (alimentare) ale zilei. În cazul său, prima manifestare a bolii a putut fi observată în dorinţele sale pătimaşe de a regula viaţa culturală clujeană şi de a-i impune cu totul alte orientări. Atunci au început să vorbească halucinaţiile în locul onorabilului (probabil) cetăţean, şuvoaie de transpiraţii şi invective ieşind la iveală. Una dintre caracteristicile acestei boli, dincolo de ochii injectaţi (de altfel, specifici multor altor afecţiuni) ţine de puternica contradicţie internă dintre halucinaţiile intense, simplitatea tiparului urmat şi dificultatea unui limbaj atrofiat de a transpune proporţiile trăirilor pseudo-dictatoriale. Asemeni înspăimântorilor piraţi care-şi rotesc ameninţător ciotul ce ţine loc de picior şi cîrligul ce ţine loc de braţ, pacientul nostru cuprins de vîrtejul poftelor de regulare a programului de muncă al subalternilor şi al activităţii creatoare, flutură tremurând o limbă de lemn grosolană dospită la umbra propriei mediocrităţi intelectuale şi cîrligul ameninţător al normelor judiciare, răstălmăcite.
Ne amintim din paginile romanului Adio, Europa! de astfel de pacienţi, mari beglerbei ai culturii din Isarlîk, cărora pacientul de faţă le calcă cu mândrie urmele, dovedind că bolile şi afecţiunile de tip istoric nu ţin doar de un regim alimentar sau politic. Problema unor astfel de afecţiuni nu ţine de faptul că nişte fiinţe umane s-au îmbolnăvit, căci boala lor o percepem noi, cei din jur. Bizareria acestei malformaţii e că pacienţii sunt relativ fericiţi şi confortabil instalaţi în hamacul propriei imposturi, toxinele manifestându-se în spaţiul cultural şi consecinţele negative răsfrângîndu-se asupra altora.

Ca să încheiem într-o notă optimistă, în momentul de faţă pacientul se află la tratament, într-un spaţiu izolat şi trăieşte fericit cu impresia că este director, redactor-şef, editorialist, reporter şi femeie de serviciu al unei Reviste Internaţionale de Cultură, numită Tribunul.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii