Treceți la conținutul principal

Antologia ruşinii – Scrisoare de felicitare adresată de Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viaţă şi 45 de ani de activitate revoluţionară



Începând de astăzi, blogul nostru găzduieşte o nouă rubrică. Publicând, sau mai bine spus re-publicând în cadrul ei materiale, poezii, omagii, scrisori, în genere linguşiri semnate de intelectuali români în anii 1970-1980, am decis să o botezăm Antologia ruşinii, în memoria marelui intelectual anticomunist Virgil Ierunca. Considerăm că autorii textelor publicate aici, prin simplul fapt că le-au scris deşi ar fi putut alege la fel de bine sa nu o facă, au contribuit la construirea cultului lui Nicolae Ceauşescu şi au sprijinit, astfel, megalomania şi paranoia sa. Fără niciun fel de încărcătură patetică, ei au făcut cu putinţă răul. Chiar dacă, în arhitectura sistemului comunist, ei nu au reprezentat altceva decât nişte mici „şuruburi”, considerăm că Stalin a avut dreptate în mai 1946 când a subliniat, în faţa reprezentanţilor Armatei URSS, că marii generali şi comandanţii militari nu înseamnă nimic fără soldaţii obişnuiţi. Considerăm că autorii textelor ruşinoase ce vor fi reproduse aici sunt, folosind metafora lui Stalin, acei soldaţi de rând fără de care dictatura nu ar fi căpătat sinistrele aspecte pe care le cunoaştem. Inaugurăm rubrica prin publicarea scrisorii pe care un grup de istorici bucureşteni, în frunte cu directorul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei de Studii Sociale şi Politice de pe lângă CC al PCR i-au adresat-o lui Nicolae Ceauşescu la data de 26 ianuarie 1978.



Mult stimate şi iubite Tovarăşe Nicolae Ceauşescu,

        La 60 de ani de viaţă şi 45 de ani de activitate revoluţionară, Institutul de istorie „N. Iorga” Vă exprimă profunde sentimente de devotament şi recunoştinţă.
      Exponent al naţiunii române, afirmând prestigios România socialistă în lume, conducând cu înţelepciune destinele patriei, Dumneavoastră, Mult Iubite Tovarăşe Secretar General, Vă bucuraţi de stima şi dragostea istoricilor ţării.
       Prin gândul şi fapta Dumneavoastră ştiinţei istorice i s-a încredinţat sacra misiune de a regândi trecutul încercat de luptă al poporului nostru, neîntrerupta sa strădanie pentru afirmarea de sine, pentru apărarea fiinţei sale inalienabile.
       Indicându-ne calea ce trebuie s-o urmăm, ne-aţi îndemnat întotdeauna să aşezăm cercetarea pe temelia indestructibilă a adevărului istoric, dând acestuia şi respectării lui o valoare de axiomă. Ştiinţa istorică românească s-a reintegrat astfel străvechii tradiţii de învăţătoare şi educatoare a neamului.
      Istoria patriei – considerată în largul context al istoriei lumii, ca parte a acesteia – s-a confundat, la însufleţitorul Dumneavoastră imbold, cu însuşi patriotismul.
      La îndemnul Dumneavoastră, n-am rămas simpli slujitori ai unei ştiinţe abstracte, ci luptători ardenţi în slujba apărării drepturilor istorice ale ţării, ale demnităţii ei.
        Dragostea Dumneavoastră pentru patrie a dat o nouă dimensiune locului pe care istoria îl ocupă în societate, ea urmând să exprime pentru cei de azi ca şi pentru cei de mâine procesele unei evoluţii şi ale unei ascensiuni milenare.
    Ne-aţi îndemnat să fim mândri de trecutul nostru şi totodată ne-aţi demonstrat, nouă istoricilor şi întregii ţări, în ce măsură România socialistă de astăzi şi cea comunistă de mâine poate fi creatoare de istorie, poate contribui la mersul înainte al întregii umanităţi.
     Aţi îmbogăţit tezaurul de idei al istoriografiei româneşti prin analiza profundă a trăsăturilor specifice ale dezvoltării României, prin relevarea raportului dialectic dintre general şi particular în procesul devenirii istorice.
       În paginile operelor Dumneavoastră, istoria poporului român, a mişcării muncitoreşti şi socialiste, a Partidului Comunist Român au găsit o abordare adâncă, multilaterală şi înnoitoare, în egală măsură valoroasă contribuţie ştiinţifică şi mijloc de educaţie revoluţionară a naţiunii. Ne-aţi oferit astfel un exemplu strălucit de asociere a funcţiei de cunoaştere a cercetării ştiinţifice cu cea educativă şi mobilizatoare.
      Aţi reînviat în chip şi faptă pe marii voievozi şi domni de oaste, apărători curajoşi ai pământului strămoşesc în faţa năvălitorilor străini, pe marii luptători pentru emanciparea naţională şi socială a poporului român, le-aţi reîmprospătat amintirea în cugetul acestui neam şi aţi adăugat pildelor de vitejie şi de înţelepciune dintr-un trecut deopotrivă de bogat în vicisitudini şi fapte eroice, altele ce ne-au înfrumuseţat istoria şi ne-au întărit inimile.
       Institutul-pilot în domeniul cercetării istorice, Institutul de istorie „N. Iorga” Vă transmite urările sale de sănătate, viaţă lungă şi fericire spre binele patriei şi Vă înconjoară cu dragostea sa, cu deosebita sa stimă şi respectuoasa sa preţuire.


            Directorul Institutului de istorie „Nicolae Iorga”,
            Prof. Dr. Ştefan Ştefănescu, membru corespondent al Academiei R.S. România.



            

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Punk Was Not Dead: Aventuri de Coteț

Prin anii nouăzeci, cînd copilăream pe la Telciu și-mi plimbam cizmele prin slotăraia de pe Valea lui Stan și Zugău, nu prea aveam habar că sunt/urmează să devin un om recent, cu atît mai mult în momentele extrem de enervante cînd mă trezeau ai mei înainte de 8, ca să duc vacile pe imașul de deasupra gării. Mai grav, habar n-aveam că o să devin punk înainte de a avea buletin și că voi realiza contribuția pe care am adus-o eu muzicii, culturii și idealului punk, doar în anii facultății, cînd eram deja plecat de multă vreme dintre dealuri și balegi. Îmi plimbam prin colb și slotăraie nu doar cizmele sau bascheții, în funcție de sezon, ci și ignoranța și entuziasmul hrănit, în primul rînd de TV-ul nostru Olt, alb negru, de pe măsuța cu mileu. Și asta se întîmpla vara, cînd la ora aia abia începeau să se încingă corturile prin Vama Veche și prelatele teraselor de pe litoralul de unde ne transmiteau seara emisiuni despre cum se distrează lumea și cum se trăiește viața din plin. Uneori mă …

Comentarii