Treceți la conținutul principal

Și tu poți fi Diaspora!


sursa foto: Centrul Claca
     Mi-am început această zi cu profunde conotații patriotice lecturând un material despre câțiva muncitori români care au muncit la ridicarea unui Mall în Berlin și care  protestează de ceva vreme  pentru că au fost țepuiți de angajatori și intermediari. Detalii găsiți aici. Despre această dimensiune a Diasporei se vorbește mai puțin, fiind vânate poveștile de succes ale unor tineri studioși sau ale unor antreprenori, menite să probeze vrednicia noastră și să impună modele de urmat celor care încă mai au dubii că ți se rezolvă problemele dacă-ți iei lumea-n cap. Desigur, trebuie promovate și astfel de reușite, dar ar trebui acordată mai multă atenție și cazurilor nefericite, fără a aștepta ca o tînără să fie băgată în comă de niște proxeneți pentru că a refuzat să se prostitueze într-un bordel german, după ce a fost amăgită cu promisiunea unui job de ... menajeră. (Mai multe despre acest caz, aici).

     Multe astfel de povești rămân necunoscute și pentru că cei care le trăiesc preferă tăcerea decât rușinea unei astfel de pățanii și postura de fraier în ochii comunității din care pleacă, deși, stând la pahare cu astfel de oameni poți descoperi un lung șir de țepe, mai mici sau mai mărunte, prin care se călesc mulți pînă ajung la locuri de muncă rezonabile sau se reprofilează pe găinării, aprovizionând rețelele care comercializează parfumuri, adidași și haine furate. Astfel de povești vor prinde în curând contur pe acest blog, dar până atunci să prezentăm manifestul campaniei: ”Și tu poți fi Diaspora!”:

     Muncești în străinătate (cu contract sau la negru) și nu ți-au fost respectate drepturile? Ai fost abuzat sau fraierit de angajator sau intermediari? Spune-ne povestea pe pagina de Facebook a Ligii Oamenilor de Cultură Bonțideni și noi o vom face cunoscută lumii întregi, asigurând (dacă este nevoie) anonimatul povestitorului. 
      Știi cazuri de români plecați la muncă peste hotare și țepuiți de angajatori sau intermediari?  Lasă tăcerea pentru alții și spune-ne povestea. Pentru că nu numai poveștile de succes trebuie cunoscute.
      Ești student în străinătate și ai avut brusc revelația identității naționale și a conexiunilor intime cu glia străbună? Lasă balivernele patriotarde, sloganele râncede și fredonările de cântece patriotice la beții interculturale! Implică-te și spune povestea diasporei, a celor care muncesc peste hotare. 
    
     Dacă alegerile prezidențiale au pus reflectoarele pe miile de români din diaspora evidențiind puternicele legături pe care mulți dintre ei încă le au cu cei de acasă și cu societatea românească, povestea solidarității trebuie să continue și să ia forme concrete și constante. Pentru că cei mai mulți n-au plecat din buiecie să trudească peste hotare, căzând adesea în capcanele unor intermediari sau angajatori care-și construiesc/rotunjesc veniturile jecmănind oameni aflați la strîmtoare sau purtați de mirajul unei plăți mai bune. Prin urmare, vă așteptăm să deveniți colaboratorii noștri și să aducem în lumină mizeriile aferente migrației.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii