Treceți la conținutul principal

Fantezia excomunicării. Varianta laică a părintelui Eugen Tănăsescu

Părintele Eugen Tănăsescu
Voi ați auzit de părintele Eugen Tănăsescu, blogger Adevărul și director al Radio ”Dobrogea”, postul confesional al Arhiepiscopiei Tomisului? Este unul dintre cei mai activi clerici autohtoni și, de regulă, racordat la marile chestiuni și frămîntări ale societății autohtone. Nu doar că exprimă poziții față de anumite chestiuni, lămurește multe din rosturile și acțiunile bisericii în societate, dar are și propuneri curajoase pe tematici cît se poate de delicate. Cea mai recentă, lansată în siajul emoționatelor manifestări specifice zilei de 1 Decembrie, caută să tranșeze într-o  manieră cît se poate de democratică problema celor care hate-uiesc și hăituiesc constant România și românismul. Așadar, în spiritul democrației cultivat în interiorul Bisericii Ortodoxe Române, părintele Eugen Tănăsescu propune ca ”cei care ofensează simbolurile naționale să-și piardă cetățenia”. Adică cei care ”neagă orice valoare națională și, probabil, ori de câte ori au ocazia, aduc ofense românismului și simbolurilor naționale”. Știți voi care. De regulă, după cum ne lămurește și părintele, aceștia sunt grupați într-un ”așa-zis ținut” și nu s-au purtat cum trebuie nici la ediția din acest an a zilei Noastre naționale.
Desigur, părintele nu exprimă viziunea oficială a instituției pentru care lucrează, însă repune în circulație o fantezie care bîntuie mințile multor semeni cu veleități de gardieni ai identității naționale. Dacă am aborda calea legalistă am sista repede discuțiile invocînd un anumit articol din constituție care spune destul de clar că ”Cetățenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobîndit-o prin naștere.” Punct. Dar legile, Constituția și cam tot ceea ce poate fi considerat lucru omenesc, mai pot fi și schimbate. Așadar, să vedem unde ar putea duce o astfel de fantezie născocită de o prea-omenească dragoste de țară și slăbiciunea pentru niscaiva autoritarism de sorginte clericală.

Păi cele mai în vogă definiții ale identității naționale și ale ”românismului”, încă din perioada lor de născare, adică de prin secolul al 19-lea, includ apartenența la creștinătatea răsăriteană – mai apoi, direct la Biserica Ortodoxă Română, autocefală – printre caracteristicile ”tari” ale neamului. Ierarhul ardelean Andrei Șaguna, în lucrarea sa despre istoria bisericii ortodoxe pe plaiurile nord-dunărene, a lansat ideea că prin schimbarea confesiunii ortodoxe se pierde și identitatea națională, discutînd exemplul nobilimii românești medievale și pre-moderne încorporată în natio hungarica și trecută la catolicism sau calvinism. Ideea va fi ”rafinată” și filtrată prin aerul tare al gîndirii dogmatizante, cu precădere în perioada dintre cele două războaie mondiale, un aport considerabil aducînd gînditori influenți, precum Nae Ionescu sau Nichifor Crainic. Zestrea culturală și spirituală a ortodoxiei autohtone este încorporată, cum este și firesc, în patrimoniul cultural al națiunii române, alături de cultura țărănească tradițională, nițel coafată și scoasă la defilare.
Din moment ce Biserica Ortodoxă și zestrea ei culturală se impun ca și valori identitare, expresii esențialiste ale ”românismului”, în virtutea propunerii părintelui Tănăsescu, oricine le ofensează, este pasibil de pierderea cetățeniei. O măsură rentabilă, în contextul în care amenințarea excomunicării sau chiar a anatemizării nu mai poate produce emoții atît de tari ca odinioară. Ce înseamnă, ce cuprinde termenul  ”a ofensa” va fi, desigur, de asemenea legiferat după ce bodyguarzii voluntari ai spiritului național vor circumscrie atent gesturile și acțiunile încadrabile conceptului. Deja se fac pași în acest sens, o serie de politicieni extrem de preocupați de starea națiunii, lansînd deja inițiative legislative menite să sporească drastic gradul de patriotism. Sau măcar să-i penalizeze pe cei deficitari și ireverențioși.
În logica acestei viziuni, orice petiție sau protest împotriva unei biserici construite într-o rezervație naturală, sau într-un parc la vreo 300 de metri de alta, pot fi interpretate ca atacuri la adresa valorilor naționale, a spiritului național care, într-o cruntă beție hegeliană, vrea să-și betoneze domnia pe aceste meleaguri.
Sunt și alte valori naționale și expresii ale ”românismului” care vor fi astfel puse la scuteală și ferite de riscul atitudinilor critice și de furia deconstructivistă a unor ”așa-ziși intelectuali”, pentru că nu numai Ei (știți voi care. Ăia care arborează un alt tricolor) urăsc simbolurile naționale și țara de adopție, pardon, în care s-au născut și și-au îngropat cîteva generații de înaintași. Intelectualii ăștia, ”care urăsc ceea ce sunt”, atunci cînd nu sunt în slujba Lor sau a Altora care nu prea înghit nimic din ce e românesc, sunt pur și simplu o categorie umană aflată în plin proces de descompunere moralicească și total decolorați din puncte vedere identitar. Dar periculoși, pentru că ofensele lor la adresa propriei identități, construită cu atîta sîrg de echivalenții lor de acu' cîteva decenii, sunt ca și palmele date unor părinți de către niște plozi nerecunoscători. Printr-o astfel de măsură, cu profunde accente creștinești cu colorit local, sunt protejați atît cei 91% dintre românii care ”își asumă identitatea bucuroși, fericiți, preocupați și demni”, cît și cei mistuiți de o incalificabilă ură de sine. Aceștia din urmă vor fi protejați, desigur, de ei înșiși și de întunericul național care le bîntuie ființa.

Că tot se apropie sărbătorile de iarnă și în curînd, alături de Nașterea Domnului, o bună parte a conaționalilor noștri comemorează desprinderea de trupul social al națiunii și trecerea în trupul metafizic al acesteia, pe cel care într-atît și-a iubit poporul păstorit încît s-a dat pe sine delirului patriotard, merită să închinăm un pahar în cinstea acestei pragmatice propuneri. 

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii