Discriminarea ca principiu de finanțare a cercetării. Cazul tinerilor cercetători

 

Tomi Ungerer

    Știu, e campanie electorală și noi, cei din cercetare, mai ales cînd avem și un titlu de doctor, nu inspirăm încredere și nici milă. Dar ascultați-mă un pic, că oricum circul electoral trece și vom reveni la sărăcia și șmecheriile de zi cu zi.

  Ministerul Educației Naționale prin UEFISCDI a lansat prin ”Planul Național de Cercetare,Dezvoltare și Inovare 2007-2014, PNII, un ”Program RESURSE UMANE. Subprogram Tinere echipe de cercetare”. Adică, în traducere liberă se dau ceva bani pentru tinerii cercetători, tot mai numeroși, având în vedere că în ultimii ani prin programul de doctorat fast-food (de numai 3 ani!) s-a îngroșat serios și această piață a cercetării, iar unii, mai bine poziționați, chiar reușesc să învîrtă banu' gros. Dar cum se dau banii și cum se dorește ajutarea doctorilor după ce programul de asistență socială pentru tinerii intelectuali (burse doctorale și post doctorae) încetează?

     Din această categorie a doctorilor făcuți în regim fast-food fac parte și eu, alături de alți fomiști supracalificați pentru piața muncii. Unii nu numai pe hîrtie. După un an de șomerie post doctorală am avut norocul să prind, într-un final o bursă post doctorală POSDRU pentru 12 luni și să amân astfel previzibilul deznodămând, adică reconversia profesională în orice altceva decât istoric. N-am avut norocul, precum înaintașii mei, să prind o bursă babană pe 2-3 ani, de 4 000 de lei, cu 6 000 pentru mobilitate și alte cheltuieli necesare unei cercetări decente. Dar, după un an de lâncezeală fără plată și fără prea multe posibilități, mi s-a părut bună și această scurtă bursă de 2 500 lei. Mă gândeam că în acest an voi reuși să-mi pregătesc o variantă pentru anul/anii următori. Cum posturi nu se eliberează în institutele de profil sau în universități (din cauza contextului economic, blocării de posturi dar mai ales din cauza legendelor vii care încasează deopotrivă salarii și pensii) pândeam lansarea unor noi programe pentru tinerii cercetători. Când am zărit anunțul menționat mai sus am tresărit emoționat, gândindu-mă că e cazul să încerc și să propun un proiect și o tînără echipă. Dar ce să vezi? Deși scopul formulat în primul paragraf al proiectului de finanțare este ”Sprijinirea tinerilor cercetători, doctori în ştiinţe, pentru consolidarea unei echipe de cercetare şi a unui program de cercetare independent”, al doilea criteriu de eligibilitate pentru tînărul cercetător care vrea să formeze o echipă și să propună un proiect, sună cam așa:

”Directorul de proiect este angajat cu normă întreagă în instituţia gazdă, pe perioadă  nedeterminată sau pe perioadă determinată care acoperă cel puţin perioada contractului, sau are  acordul de angajare cu normă întreagă, din partea instituţiei gazdă, cel puţin pe perioada  contractului. În cazul deciziei de acordare a finanţării, contractul de angajare cu normă întreagă  trebuie să fie încheiat de directorul de proiect cu instituţia gazdă cel târziu la data semnării  contractului de finanţare, cu intrare in vigoare la data demarării proiectului.”

     Așadar, într-o traducere liberă, îți dăm bani/te angajăm doar dacă ești angajat deja. Mie-mi cam miroase a discriminare și favoritism. Oricum, prin acest criteriu mulți tineri cercetători sunt săriți din schemă și sunt favorizați cei bine plasați în raportul cu schemele de putere care coordonează angajările și finanțările în universitățile autohtone. Îmi amintește de concursul organizat de ICCV din cadrul Academiei Romîne, în care același criteriu a fost folosit pentru a epura lista candidaților de o bună parte dintre ei, pentru a ușura marea șmechereală care să adune în jurul ciolanului academic, cu precădere pe cei deja agățați, în diferite forme, la remorca sistemului. Firește, ca întotdeauna, s-au strecurat și cîteva cazuri onorabile pentru a păstra o minimă aparență a corectitudinii și meritocrației ca principii de selecție. Așa va fi și în cazul de față.

     O altă problemă. Deși la primul criteriu de eligibilitate precizează că ”Directorul de proiect este doctor în ştiinţe, având titlul obţinut în urmă cu cel mult 10 ani faţă de momentul depunerii proiectului.”, pentru a evidenția că sunt vizați tinerii cercetători, prin impunerea obligativității de a fi angajat într-o instituție de profil – institut de cercetare, muzeu, facultate – e clar că sunt favorizați cei cu oarecare vechime și cu niscaiva conexiuni. Ca și la bursele post doctorale din primăvară, date prin programul MINERVA al Academiei Romîne – burse de 3 700 lei pe 16 luni! – și în cazul acestui nou proiect îmi pare că vor obține finanțare pentru proiecte preponderent tineri cercetători precum fiul domnului Nicolae Păun, decanul Facultății de Studii Europene de la UBB Cluj, sau alți cercetători și universitari (unii prinși și în alte granturi și cu o activitate remarcabilă, dar totuși ... ). Știu, salariile din cercetare sunt absolut mizerabile, pentru asistenți, lectori și conferențiari, la fel de jignitoare. Sunt presați de  instrumentele de umilință intelectuală specifice birocratizării cercetării. Dar unii colegi de breaslă (cel puțin în virtutea diplomelor) sunt total scoși din schemă de astfel de criterii și împinși să renunțe la activitatea de cercetare. Mai rău, prin astfel de mecanisme se crează o stare de suspiciune și tensiune între colegii de breaslă, alimentându-se o serie de frustrări și invidii, generându-se conflicte umilitoare. Să nu mai pomenesc de faptul că printr-un astfel de criteriu de eligibilitate scade calitatea concursului, cercetătorii ”independenți” (cei mai mulți dintre ei independent de voința lor) fiind lipsiți de posibilitatea de a intra în competiție cu colegii validați de afilierea la o instituție mainstream (ca să nu zic, pentru multe cazuri, de apartenența la un grup academic organizat). Unde mai este competitivitatea onestă? Unde mai este ajutorul dat tinerilor cercetători?

     În concluzie. Este un program cît se poate de rușinos, croit pentru a consolida anumite rețele de putere care au (din păcate) tot mai puțin de-a face cu ideea de cercetare academică și cu viața culturală autohtonă, care seamănă tot mai mult cu clanurile interlope. Aruncarea la periferia vieții universitare a unei categorii tot mai numeroase de tineri cercetători va adînci tensiunile din mediul universitar și va radicaliza tot mai mult pozițiile outsider-ilor. Cînd meritocrația clamată de gulerele albe ale ministerelor și ale mediilor academice seamănă tot mai mult cu tranzacțiile derulate în dosul unor blocuri, avînd rostul de a iriga domnia slinoasă a imposturii și a lăcomiei, se pune problema de a ascuți și altceva decât creioane și condeie!

UPDATE

Cu mulțumiri lui Vlad Jecan, Eduard Nemeth, Anca Tatay, Adriana Teodorescu și Iovan Drehe pentru lămuririle legate de fragmentul redat în textul de față. Din explicațiile acestora am înțeles că obținerea acordului de angajare pe perioadă determinată din partea unei instituții eligibile este de regulă o formalitate. Acest acord este necesar în vederea participării la concurs. Ceea ce tot îmi pare restrictiv sau măcar un dezavantaj în competiția cu cei deja angajați. Normal mi s-ar părea ca după câștigarea concursului să se pună problema acestuia, sau, așa cum se practică în Occidentul la care tot tragem ocheade, să fie încurajată și cercetarea independentă. Că tot vorbim des despre ”egalitatea de șanse”. Dar nuanțele sunt mai puțin importante. Angajarea temporară este dorită de obicei de instituțiile eligibile atât pentru obținerea de punctaje în evaluarea activității academice, cât mai ales pentru faptul că cercetătorul în cauză plătește un fond de rulment către universitate. Bănuiesc că un alt motiv pentru care instituțiile ar trebui să ofere lejer aceste acorduri (transformate astfel într-o formalitate birocratică) vizează și infrastructura achiziționată prin intermediul unor astfel de proiecte, despre care bănuiesc că rămâne instituției și nu cercetătorului. Sau cel puțin o parte din ea. În practică mai contează însă și pe cine cunoști la acea instituție și ce șanse de câștig acordă proiectului reprezentanții acesteia, așa că partea cu rețelele de putere rămâne în picioare.
Prin urmare, acest material scris cu mîhnire, rămâne valabil în cele mai multe detalii, în pofida acestor corecturi și adăugiri, așa că renunț la ideea retragerii lui.