Treceți la conținutul principal

Două pariuri relativ sigure - Mihai Bota


     
sursa foto: Gândul.info
Mâine, naționala noastră de fotbal masculin întâlnește în campania de calificare pentru viitorul campionat european naționala Irlandei de Nord. Irlandezii vin la București după trei victorii în grupă, din care două în deplasare, în Ungaria, respectiv Grecia. Noi ne prezentăm cu două victorii obținute în deplasare și un egal acasă. Deși pare că irlandezii ar fi în avantaj, cel mai probabil vor pierde mâine la București. Argumente sunt suficiente, aș enumera doar că: avem antrenor nou, au fost convocați jucători precum Eric Bicfalvi – care a fost ignorat de fostul selecționer sau George Pușcas, născut în 1996 – atacant tânăr și speranță.
        Casele de pariuri alocă acestui eveniment, victoria României în fața Irlandei, o cotă medie de 1,6. O cotă mare pentru un pariu relativ sigur, un câștig de 600 de lei la 1000 de lei plasați pe eveniment.
Duminică avem turul doi al presedințialelor, unde se înfruntă cei doi candidați care ne-au „încântat” cu dezbateri pe la televiziunile naționale în ultimele zile. Și aici casele de pariuri acordă o cotă de 1,25 pentru victoria lui Victor Ponta, în vreme ce Klaus Iohannis este cotat la 4,5 în caz de victorie. Asta implică că la 1000 de lei plasați pe Victor Ponta, puteți căștiga 250 de lei. Sau în cazul în care nu veți pierde cei 1000 de lei plasați pe Iohannis, aceștia vă vor aduce încă 3500 de lei în cont.
Mai mult, avem opțiunea de a îl juca pe Victor Ponta la hadicap de -4,5. Acest lucru înseamnă că Ponta va porni cu 4,5 procente în minus față de Iohannis iar cota să se impună în aceste condiții este cifrată la 1,6, tot la cât este cifrată și victoria naționalei noastre de fotbal în meciul menționat în cadrul primului paragraf.
           În cazul în care nu vă lasă sentimentele să pariați pe unul dintre cei doi candidați, se poate paria și pe prezența la vot în ziua de duminică. Marja de participare este de peste 57,5 la sută sau sub 57,5%, ambele evenimente având cote egale de 1,9 la sută.
       Deci, casele de pariuri consideră că victoria candidatului PSD este relativ sigură. Există suficiente argumente în acest sens, din care cele care îmi par mai importante le voi enumera în ceea ce urmează.

         Aș putea menționa în primul rând faptul că PSD-ul are electoratul său stabil, care a făcut ca diferența între Ponta si principalul său candidat să fie de 10% în primul tur. De asemenea, nu putem ignora faptul că în multe zone ale țării există discriminarea pe baza etniei și mai ales în acelea în care prezența la vot în ziua de duminică este un eveniment care le mai scoate din monotonie. Am să omit în a mă pronunța aici și despre biserică și discursul dreptei credințe.
          De asemenea, nu trebuie uitat că și de această dată voturile din diaspora cu tentă predominantă de dreapta, se anunță a fi în ediție limitată din cauza condițiilor organizatorice precare – fapt care va diminua numărul lor.
         Totodată, electoratul de dreapta este dezbinat, lucru care poate facilita victoria PSD-ului, o parte având promisă deja secțiuni din ciolanul pe care deja PSD-ul îl pârjolește la foc mititel. Asta în condițiile în care Klaus Iohannis nici nu a convins ca opțiune mai bună, ci vorba contra-candidatului său, a convins ca opțiune anti PSD.
          Mai putem adăuga și handicapul de ordin psihologic pentru votantul de dreapta, care indiferent dacă alege să pună stampila pe pe Iohannis ca și presedinte, pune automat stampila și pe Ponta ca și premier.
        Astfel, trăgând linie, putem concluziona că duminică nu se vor desfăsura alegeri între Ponta și Iohannis, ci vom asista sau nu la realizarea ambiției lui Victor Ponta de a ajunge presedintele României.

      Iar, în ceea ce mă privește, cum mereu m-a atras conceptul de underdog, am să mizez pe el duminică. E opțiunea mea. Acestea fiind spuse, nu ne rămâne decât, probabil, să acționăm. Și sigur, să asteptăm.

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Punk Was Not Dead: Aventuri de Coteț

Prin anii nouăzeci, cînd copilăream pe la Telciu și-mi plimbam cizmele prin slotăraia de pe Valea lui Stan și Zugău, nu prea aveam habar că sunt/urmează să devin un om recent, cu atît mai mult în momentele extrem de enervante cînd mă trezeau ai mei înainte de 8, ca să duc vacile pe imașul de deasupra gării. Mai grav, habar n-aveam că o să devin punk înainte de a avea buletin și că voi realiza contribuția pe care am adus-o eu muzicii, culturii și idealului punk, doar în anii facultății, cînd eram deja plecat de multă vreme dintre dealuri și balegi. Îmi plimbam prin colb și slotăraie nu doar cizmele sau bascheții, în funcție de sezon, ci și ignoranța și entuziasmul hrănit, în primul rînd de TV-ul nostru Olt, alb negru, de pe măsuța cu mileu. Și asta se întîmpla vara, cînd la ora aia abia începeau să se încingă corturile prin Vama Veche și prelatele teraselor de pe litoralul de unde ne transmiteau seara emisiuni despre cum se distrează lumea și cum se trăiește viața din plin. Uneori mă …

Comentarii