Treceți la conținutul principal

Câteva minime noțiuni de politologie - Mihai Bota


sursa foto: ziuanews.ro
Urmează într-o săptămâna, turul doi al alegerilor pentru funcția de președinte al României. Avem doi candidați, unul din partea ACL (Alianța Creștin Liberală), Klaus Johannis, și unul din partea PSD, Victor Ponta.
Acești doi oameni revendică funcția de președinte al unei țări, funcție care îi va fi atribuită unuia dintre ei (cele mai mari șanse le are Ponta) în urma exercițiului votării la care populația majoră cu cetățenie română va fi supusă duminica viitoare.
Opțiunea mea este candidatul ACL, opțiune pe care mi-o voi exprima ștampilând-o duminica viitoare. Însă vreau să atrag atenția că nu consider că votez "răul mai mic”, "anti comunism” sau "salvatorii tarii” ca mulți alți votanți obsedați de ACL sau anti-PSD.
Opțiunea Johannis nu reprezintă răul mai mic, reprezintă tot atât rău cât Ponta. Nu este nici un vot anti-comunist, cei din PNL fiind tot la fel de comuniști cât cei de la PSD sau chiar mai rău, niște comuniști săraci, al căror vis e că, pe lângă putere vor să devină și bogați, la fel de bogați precum comuniștii PSD-ului. Salvator al țării? Heheh, Johannis s-a pronunțat în avans pentru exploatarea resurselor minerale naturale, exploatare care oricum va realizată de către străini, chestie pe care o dorește expres și Victor Ponta.

Cine crede că PNL cu Johannis în frunte vor veni și vor salva România, este cel puțin naiv, dacă nu prost de-a binelea. Nu există un asemenea interes, interesul lor, precum cel al PSD sau PD-L este același, să dețină puterea și să se îmbogățească. Că se mai asfaltează o stradă între timp, prin firma lui verelu' Dohannis Fănel și că strada aceea e chiar strada pe care stai tu este doar o coincidența. Că niște țărani sunt alungați de pe pământul lor cu jandarmii iar pământul lor este dat unor companii străine, iar că tu ești unul dintre acești țărani, este doar o altă coincidența.
În clasa noastră politică sistemul mereu va da la fel, plus pentru ei și minus pentru noi. Și pentru PSD și pentru PNL și pentru PD-L. Ei vor deveni din ce în ce mai bogați. Iar noi? Noi cei care îi votăm, vom progresa în funcție de cum ne descurcăm personal.
Așa că, fără ură, oameni buni. Nu are rost să va consumați pentru niște cauze neutre. Nu are rost să va scoateți ochii pentru niște dispute politice care nici măcar nu sunt ale voastre. Înainte să aruncați cu piatra, puneți-va întrebarea: "ce am de câștigat eu, personal, dacă iese X președinte?”. Dacă răspunsul va convinge că merită, aveți liber la aruncat piatra din partea mea.
Pe mine nu mă convinge că merită vreunul dintre ei. Nu îi văd că pe salvatori, nici că pe dușmani. Sunt pur și simplu interese. Interese a celor din spatele lor.
Și totuși, de ce votez Johannis? Răspunsul e simplu: principala axiomă a politologiei afirmă clar că puterea corupe. Să fim serioși, nu ne putem opune triumviratului PSD, PNL și PD-L. Dar, dacă nu putem schimba sistemul, măcar să nu îl ajutăm să prindă cât mai puternice rădăcini. Nu mi se pare logic și nici firesc să las puterea absolută în mâinile PSD-ului. Să îl las pe Ponta să aibă și guvernul și președinția, cred că ar fi o greșeală gravă din partea mea, că cetățean român.

Prin urmare, asta este alegerea meaa: votez alternanța puterii. În ceea ce va privește, fiecare decide și face după cum îl duce capul. Însă, aveți grijă ce alegeți, s-ar putea să nu va placă cu o țara colorată total în roșu.

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Punk Was Not Dead: Aventuri de Coteț

Prin anii nouăzeci, cînd copilăream pe la Telciu și-mi plimbam cizmele prin slotăraia de pe Valea lui Stan și Zugău, nu prea aveam habar că sunt/urmează să devin un om recent, cu atît mai mult în momentele extrem de enervante cînd mă trezeau ai mei înainte de 8, ca să duc vacile pe imașul de deasupra gării. Mai grav, habar n-aveam că o să devin punk înainte de a avea buletin și că voi realiza contribuția pe care am adus-o eu muzicii, culturii și idealului punk, doar în anii facultății, cînd eram deja plecat de multă vreme dintre dealuri și balegi. Îmi plimbam prin colb și slotăraie nu doar cizmele sau bascheții, în funcție de sezon, ci și ignoranța și entuziasmul hrănit, în primul rînd de TV-ul nostru Olt, alb negru, de pe măsuța cu mileu. Și asta se întîmpla vara, cînd la ora aia abia începeau să se încingă corturile prin Vama Veche și prelatele teraselor de pe litoralul de unde ne transmiteau seara emisiuni despre cum se distrează lumea și cum se trăiește viața din plin. Uneori mă …

Comentarii