Treceți la conținutul principal

Câteva minime noțiuni de politologie - Mihai Bota


sursa foto: ziuanews.ro
Urmează într-o săptămâna, turul doi al alegerilor pentru funcția de președinte al României. Avem doi candidați, unul din partea ACL (Alianța Creștin Liberală), Klaus Johannis, și unul din partea PSD, Victor Ponta.
Acești doi oameni revendică funcția de președinte al unei țări, funcție care îi va fi atribuită unuia dintre ei (cele mai mari șanse le are Ponta) în urma exercițiului votării la care populația majoră cu cetățenie română va fi supusă duminica viitoare.
Opțiunea mea este candidatul ACL, opțiune pe care mi-o voi exprima ștampilând-o duminica viitoare. Însă vreau să atrag atenția că nu consider că votez "răul mai mic”, "anti comunism” sau "salvatorii tarii” ca mulți alți votanți obsedați de ACL sau anti-PSD.
Opțiunea Johannis nu reprezintă răul mai mic, reprezintă tot atât rău cât Ponta. Nu este nici un vot anti-comunist, cei din PNL fiind tot la fel de comuniști cât cei de la PSD sau chiar mai rău, niște comuniști săraci, al căror vis e că, pe lângă putere vor să devină și bogați, la fel de bogați precum comuniștii PSD-ului. Salvator al țării? Heheh, Johannis s-a pronunțat în avans pentru exploatarea resurselor minerale naturale, exploatare care oricum va realizată de către străini, chestie pe care o dorește expres și Victor Ponta.

Cine crede că PNL cu Johannis în frunte vor veni și vor salva România, este cel puțin naiv, dacă nu prost de-a binelea. Nu există un asemenea interes, interesul lor, precum cel al PSD sau PD-L este același, să dețină puterea și să se îmbogățească. Că se mai asfaltează o stradă între timp, prin firma lui verelu' Dohannis Fănel și că strada aceea e chiar strada pe care stai tu este doar o coincidența. Că niște țărani sunt alungați de pe pământul lor cu jandarmii iar pământul lor este dat unor companii străine, iar că tu ești unul dintre acești țărani, este doar o altă coincidența.
În clasa noastră politică sistemul mereu va da la fel, plus pentru ei și minus pentru noi. Și pentru PSD și pentru PNL și pentru PD-L. Ei vor deveni din ce în ce mai bogați. Iar noi? Noi cei care îi votăm, vom progresa în funcție de cum ne descurcăm personal.
Așa că, fără ură, oameni buni. Nu are rost să va consumați pentru niște cauze neutre. Nu are rost să va scoateți ochii pentru niște dispute politice care nici măcar nu sunt ale voastre. Înainte să aruncați cu piatra, puneți-va întrebarea: "ce am de câștigat eu, personal, dacă iese X președinte?”. Dacă răspunsul va convinge că merită, aveți liber la aruncat piatra din partea mea.
Pe mine nu mă convinge că merită vreunul dintre ei. Nu îi văd că pe salvatori, nici că pe dușmani. Sunt pur și simplu interese. Interese a celor din spatele lor.
Și totuși, de ce votez Johannis? Răspunsul e simplu: principala axiomă a politologiei afirmă clar că puterea corupe. Să fim serioși, nu ne putem opune triumviratului PSD, PNL și PD-L. Dar, dacă nu putem schimba sistemul, măcar să nu îl ajutăm să prindă cât mai puternice rădăcini. Nu mi se pare logic și nici firesc să las puterea absolută în mâinile PSD-ului. Să îl las pe Ponta să aibă și guvernul și președinția, cred că ar fi o greșeală gravă din partea mea, că cetățean român.

Prin urmare, asta este alegerea meaa: votez alternanța puterii. În ceea ce va privește, fiecare decide și face după cum îl duce capul. Însă, aveți grijă ce alegeți, s-ar putea să nu va placă cu o țara colorată total în roșu.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii