 |
| Tomi Ungerer |
În lumea academică din România
(și probabil aiurea) apare un fenomen ciudat, desigur nu universal răspândit,
dar cu suficiente ocurențe încât să fie observat: oameni care toată viața au
ocupat funcții peste funcții administrative au avut în final o activitate științifică
mai prodigioasă decât colegii lor mai leneși și indolenți, care au preferat să piardă
timpul prin biblioteci și meditând.
Există voci răuvoitoare, din
ignoranță, care spun că, dacă se face un bilanț, atunci în istoria intelectuală
a omenirii au avut loc o mulțime de astfel de victorii, homo homini lupus ilustrat prin eliminarea animalului rațional de către animalul
administrativ. Fenomenul este unul curios, cât se poate de interesant
pentru a fi studiat. Nicăieri nu se vor găsi explicate în scris principiile respectate
de misteriosul animal administrativ,
dar ele par a fi următoarele:
1. Scrie mai mult
decât ai citit. Timpul este prețios,
iar activitatea numită citit este cunoscută ca fiind o mare consumatoare de
timp. Poate unii sunt descurajați când se gândesc cu groază ockhamistă că
dintr-un rând trebuie să scoți o pagină sau chiar zece. Ce trebuie reținut e următorul
lucru: nu este imposibil! Câți de-a
lungul istoriei nu au scris lucrări întregi și doctorate pornind de la câteva
versuri din Homer sau câte un paragraf din cine știe ce autor mai autoritativ?!
2. Publică mai mult
decât ai scris. Se numește
diseminare. Recunoașterea este de importanță capitală (a se vedea mai jos: 4).
Dar cum? Celebrități precum Platon, Cervantes sau Dostoievski nu au apărut în
mai multe ediții? Și culmea, când cineva încropește liste bibliografice le
menționează pe toate! De ce lor le este permis, iar altora nu?
3.
Raportează mai mult decât ai publicat. Doar există niște entități,
abstracte ce-i drept, care ne cer acest lucru; și dacă tot sunt abstracte,
oricând din pix/tastatură se pot întâmpla minuni. Cu cât mai multe, cu atât mai
bine.
4. Fii
remunerat pentru mai mult decât ai raportat. Ar fi păcat să se piardă banii;
iar acest aspect ține de înclinație naturală, așadar nu sunt necesare
explicații.
5.
Stop. Rewind. Repeat.
Cel care dorește să-și
construiască cariera după aceste principii are mult de trudit. Și, visează
unii, de riscat. Din păcate, nicicând nu va scăpa de haterii care se vor arăta contrariați: cum se poate că unii ajung atât
de departe în lumea academică citind atât de puțin?
Lor trebuie să li se răspundă,
pentru că nu înțeleg esențialul: când să mai
ai timp de citit când câștigi atâția bani?
Bravo!!!
RăspundețiȘtergere