Treceți la conținutul principal

Kerketare - Rețeta noastră secretă - Iovan Drehe

Tomi Ungerer
În lumea academică din România (și probabil aiurea) apare un fenomen ciudat, desigur nu universal răspândit, dar cu suficiente ocurențe încât să fie observat: oameni care toată viața au ocupat funcții peste funcții administrative au avut în final o activitate științifică mai prodigioasă decât colegii lor mai leneși și indolenți, care au preferat să piardă timpul prin biblioteci și meditând.
Există voci răuvoitoare, din ignoranță, care spun că, dacă se face un bilanț, atunci în istoria intelectuală a omenirii au avut loc o mulțime de astfel de victorii, homo homini lupus ilustrat prin eliminarea animalului rațional de către animalul administrativ. Fenomenul este unul curios, cât se poate de interesant pentru a fi studiat. Nicăieri nu se vor găsi explicate în scris principiile respectate de misteriosul animal administrativ, dar ele par a fi următoarele:
1. Scrie mai mult decât ai citit. Timpul este prețios, iar activitatea numită citit este cunoscută ca fiind o mare consumatoare de timp. Poate unii sunt descurajați când se gândesc cu groază ockhamistă că dintr-un rând trebuie să scoți o pagină sau chiar zece. Ce trebuie reținut e următorul lucru: nu este imposibil! Câți de-a lungul istoriei nu au scris lucrări întregi și doctorate pornind de la câteva versuri din Homer sau câte un paragraf din cine știe ce autor mai autoritativ?!
2. Publică mai mult decât ai scris. Se numește diseminare. Recunoașterea este de importanță capitală (a se vedea mai jos: 4). Dar cum? Celebrități precum Platon, Cervantes sau Dostoievski nu au apărut în mai multe ediții? Și culmea, când cineva încropește liste bibliografice le menționează pe toate! De ce lor le este permis, iar altora nu?
            3. Raportează mai mult decât ai publicat. Doar există niște entități, abstracte ce-i drept, care ne cer acest lucru; și dacă tot sunt abstracte, oricând din pix/tastatură se pot întâmpla minuni. Cu cât mai multe, cu atât mai bine.
            4. Fii remunerat pentru mai mult decât ai raportat. Ar fi păcat să se piardă banii; iar acest aspect ține de înclinație naturală, așadar nu sunt necesare explicații.
            5. Stop. Rewind. Repeat.
Cel care dorește să-și construiască cariera după aceste principii are mult de trudit. Și, visează unii, de riscat. Din păcate, nicicând nu va scăpa de haterii care se vor arăta contrariați: cum se poate că unii ajung atât de departe în lumea academică citind atât de puțin?


Lor trebuie să li se răspundă, pentru că nu înțeleg esențialul: când să mai ai timp de citit când câștigi atâția bani?

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Punk Was Not Dead: Aventuri de Coteț

Prin anii nouăzeci, cînd copilăream pe la Telciu și-mi plimbam cizmele prin slotăraia de pe Valea lui Stan și Zugău, nu prea aveam habar că sunt/urmează să devin un om recent, cu atît mai mult în momentele extrem de enervante cînd mă trezeau ai mei înainte de 8, ca să duc vacile pe imașul de deasupra gării. Mai grav, habar n-aveam că o să devin punk înainte de a avea buletin și că voi realiza contribuția pe care am adus-o eu muzicii, culturii și idealului punk, doar în anii facultății, cînd eram deja plecat de multă vreme dintre dealuri și balegi. Îmi plimbam prin colb și slotăraie nu doar cizmele sau bascheții, în funcție de sezon, ci și ignoranța și entuziasmul hrănit, în primul rînd de TV-ul nostru Olt, alb negru, de pe măsuța cu mileu. Și asta se întîmpla vara, cînd la ora aia abia începeau să se încingă corturile prin Vama Veche și prelatele teraselor de pe litoralul de unde ne transmiteau seara emisiuni despre cum se distrează lumea și cum se trăiește viața din plin. Uneori mă …

Comentarii