Treceți la conținutul principal

Sărbătoarea Ciufurilor la Bonţida (Martie 2013)


              Vremea capricioasă care a marcat ultimele zile ale săptămânii au lăsat loc unei duminici însorite în care voioşia adusă de Sărbătoarea Ciufurilor pe uliţele Bonţidei să poată fi gustată din plin de către săteni. Această sărbătoare care se trage din carnavalul medieval ce marca începerea Postului Paştilor (Lăsata Secului) păstrează şi astăzi, în pofida trecerii veacurilor, o puternică tuşă carnavelească. Bineînţeles, cu adaptări şi transformări specifice epocii. Nu se poate cădea într-o retorică deşănţată a „tradiţiei neschimbate şi nealterate de veacuri”, specifică unor medii exaltate şi lipsite de o minimă cultură istorică şi etnologică. Sărbătoarea Ciufurilor este o sărbătoare cât se poate de vie şi de dinamică, o expresie a continuităţii în conştiinţa localnicilor a unor obiceiuri şi manifestări care, deşi şi-au pierdut în parte semnificaţia datorită modernizării şi schimbărilor survenite de-a lungul anilor, păstrează bucuria şi entuziasmul petrecăreţ specifice culturii populare.


            O trăsătură specifică manifestărilor carnaveleşti medievale şi păstrată în forma actuală a „Ciufurilor” este răsturnarea temporară (pe durata carnavalului care în trecut dura zile, săptămâni) a ordinii şi a ierarhiei cotidiene. Dacă în cadrul carnavalurilor timpurilor trecute puteau fi văzuţi cerşetori deghizaţi în rege, petrecăreţi deghizaţi în nobili, în ierarhi ai bisericii etc., astăzi avem de-a face cu o transgresare a genului, în sensul că flăcăii satului se deghizează în fete/femei. Fetele nu sunt implicate direct în manifestare. Sărbătoarea presupune o nuntă, un alai care colindă toate uliţele satului. Mirii (ambii bărbaţi, chiar dacă unul e îmbrăcat în mireasă şi machiat ca atare) sunt însoţiţi de un cortegiu pestriţ compus din nuntaşi care poartă măşti, bărbaţi deghizaţi în femei etc. La nivelul măştilor se poate observa, de asemenea, amprenta vremurilor actuale, personaje din cultura populară a prezentului – puternic marcată de mass-media – fiind prezente printre nuntaşi. În faţa alaiului merg câţiva flăcăi îmbrăcaţi în portul ţărănesc specific locului, care pornesc din bice creând un zgomot puternic care anunţă venierea alaiului şi, pe de altă parte, în trecut avea menirea de a exorciza duhurile iernii şi de grăbi venirea unei primăveri cât mai prospere. În fruntea flăcăilor cu bice păşeşte un vornic care dă citire, folosindu-se de o portavoce (un alt semn al capacităţii de adaptare „firească” a sărbătorilor populare) unor urături. La porţile tinerilor necăsătoriţi – fete şi băieţi deopotrivă – se loveşte cu butucul şi se strigă: „Să se însoare/mărite ....!” Nişte muzicanţi urcaţi într-o căruţă şi folosindu-se de amplificare tehnică cântă de zor pentru a crea o atmosferă de nuntă cât mai verosimilă. Ca şi în cazul nunţilor ardeleneşti (şi probabil şi prin alte locuri) câţiva tineri umblă pe la porţile oamenilor cu o glajă de jinars/ţuică dând să cinstească în sănătatea mirilor şi nuntaşilor. Pe de altă parte, aceiaşi tineri strâng într-un coş darul pentru miri.
             Întreg entuziasmul şi energia petrecăreaţă se consumă spre seară printr-un bal organizat de către autorităţile locale la căminul cultural. Un aspect important legat de această sărbătoare ţine de faptul că multă vreme a fost interzisă de autorităţi, în perioada comunistă. După evenimentele din Decembrie nu au fost iniţiative serioase de reluare a acestei sărbători populare, nici din partea autorităţilor, nici din partea sătenilor. În contextul resurecţiei multor sărbători ţărăneşti şi populare de la începutul mileniului al III-lea, când un curent „etno” a cuprins întreaga ţară, multe comunităţi şi-au descoperit sau şi-au inventat sărbători, autorităţile locale bonţidene au purces la reluarea acestei sărbători de primăvară. Ca suporteri ai unei culturi locale cât mai vii şi cât mai dinamice, Liga Oamenilor de Cultură Bonţideni apreciază şi încurajează astfel de manifestări populare cathartice, iar o parte din membrii săi - adică cei localizaţi în Bonţida - promit că vor participa la balul ce va avea loc astăzi (Duminică, 17.03.2013) la Căminul Cultural, cu începere de la orele 18:00.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii