Treceți la conținutul principal

Sărbătoarea Ciufurilor la Bonţida (Martie 2013)


              Vremea capricioasă care a marcat ultimele zile ale săptămânii au lăsat loc unei duminici însorite în care voioşia adusă de Sărbătoarea Ciufurilor pe uliţele Bonţidei să poată fi gustată din plin de către săteni. Această sărbătoare care se trage din carnavalul medieval ce marca începerea Postului Paştilor (Lăsata Secului) păstrează şi astăzi, în pofida trecerii veacurilor, o puternică tuşă carnavelească. Bineînţeles, cu adaptări şi transformări specifice epocii. Nu se poate cădea într-o retorică deşănţată a „tradiţiei neschimbate şi nealterate de veacuri”, specifică unor medii exaltate şi lipsite de o minimă cultură istorică şi etnologică. Sărbătoarea Ciufurilor este o sărbătoare cât se poate de vie şi de dinamică, o expresie a continuităţii în conştiinţa localnicilor a unor obiceiuri şi manifestări care, deşi şi-au pierdut în parte semnificaţia datorită modernizării şi schimbărilor survenite de-a lungul anilor, păstrează bucuria şi entuziasmul petrecăreţ specifice culturii populare.


            O trăsătură specifică manifestărilor carnaveleşti medievale şi păstrată în forma actuală a „Ciufurilor” este răsturnarea temporară (pe durata carnavalului care în trecut dura zile, săptămâni) a ordinii şi a ierarhiei cotidiene. Dacă în cadrul carnavalurilor timpurilor trecute puteau fi văzuţi cerşetori deghizaţi în rege, petrecăreţi deghizaţi în nobili, în ierarhi ai bisericii etc., astăzi avem de-a face cu o transgresare a genului, în sensul că flăcăii satului se deghizează în fete/femei. Fetele nu sunt implicate direct în manifestare. Sărbătoarea presupune o nuntă, un alai care colindă toate uliţele satului. Mirii (ambii bărbaţi, chiar dacă unul e îmbrăcat în mireasă şi machiat ca atare) sunt însoţiţi de un cortegiu pestriţ compus din nuntaşi care poartă măşti, bărbaţi deghizaţi în femei etc. La nivelul măştilor se poate observa, de asemenea, amprenta vremurilor actuale, personaje din cultura populară a prezentului – puternic marcată de mass-media – fiind prezente printre nuntaşi. În faţa alaiului merg câţiva flăcăi îmbrăcaţi în portul ţărănesc specific locului, care pornesc din bice creând un zgomot puternic care anunţă venierea alaiului şi, pe de altă parte, în trecut avea menirea de a exorciza duhurile iernii şi de grăbi venirea unei primăveri cât mai prospere. În fruntea flăcăilor cu bice păşeşte un vornic care dă citire, folosindu-se de o portavoce (un alt semn al capacităţii de adaptare „firească” a sărbătorilor populare) unor urături. La porţile tinerilor necăsătoriţi – fete şi băieţi deopotrivă – se loveşte cu butucul şi se strigă: „Să se însoare/mărite ....!” Nişte muzicanţi urcaţi într-o căruţă şi folosindu-se de amplificare tehnică cântă de zor pentru a crea o atmosferă de nuntă cât mai verosimilă. Ca şi în cazul nunţilor ardeleneşti (şi probabil şi prin alte locuri) câţiva tineri umblă pe la porţile oamenilor cu o glajă de jinars/ţuică dând să cinstească în sănătatea mirilor şi nuntaşilor. Pe de altă parte, aceiaşi tineri strâng într-un coş darul pentru miri.
             Întreg entuziasmul şi energia petrecăreaţă se consumă spre seară printr-un bal organizat de către autorităţile locale la căminul cultural. Un aspect important legat de această sărbătoare ţine de faptul că multă vreme a fost interzisă de autorităţi, în perioada comunistă. După evenimentele din Decembrie nu au fost iniţiative serioase de reluare a acestei sărbători populare, nici din partea autorităţilor, nici din partea sătenilor. În contextul resurecţiei multor sărbători ţărăneşti şi populare de la începutul mileniului al III-lea, când un curent „etno” a cuprins întreaga ţară, multe comunităţi şi-au descoperit sau şi-au inventat sărbători, autorităţile locale bonţidene au purces la reluarea acestei sărbători de primăvară. Ca suporteri ai unei culturi locale cât mai vii şi cât mai dinamice, Liga Oamenilor de Cultură Bonţideni apreciază şi încurajează astfel de manifestări populare cathartice, iar o parte din membrii săi - adică cei localizaţi în Bonţida - promit că vor participa la balul ce va avea loc astăzi (Duminică, 17.03.2013) la Căminul Cultural, cu începere de la orele 18:00.

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Punk Was Not Dead: Aventuri de Coteț

Prin anii nouăzeci, cînd copilăream pe la Telciu și-mi plimbam cizmele prin slotăraia de pe Valea lui Stan și Zugău, nu prea aveam habar că sunt/urmează să devin un om recent, cu atît mai mult în momentele extrem de enervante cînd mă trezeau ai mei înainte de 8, ca să duc vacile pe imașul de deasupra gării. Mai grav, habar n-aveam că o să devin punk înainte de a avea buletin și că voi realiza contribuția pe care am adus-o eu muzicii, culturii și idealului punk, doar în anii facultății, cînd eram deja plecat de multă vreme dintre dealuri și balegi. Îmi plimbam prin colb și slotăraie nu doar cizmele sau bascheții, în funcție de sezon, ci și ignoranța și entuziasmul hrănit, în primul rînd de TV-ul nostru Olt, alb negru, de pe măsuța cu mileu. Și asta se întîmpla vara, cînd la ora aia abia începeau să se încingă corturile prin Vama Veche și prelatele teraselor de pe litoralul de unde ne transmiteau seara emisiuni despre cum se distrează lumea și cum se trăiește viața din plin. Uneori mă …

Comentarii