Treceți la conținutul principal

Gulag Boss. A Soviet Memoir - de Felician Velimirovici



Gulag Boss. A Soviet Memoir. Fyodor Vasilievich Mochulsky. Translated and edited by Deborah Kaple, Oxford University Press, 2011, 268 pp.

Pe data de 5 martie se împlinesc 60 de ani de la moartea lui I.V. Stalin, mareşal, lingvist, prim-ministru, secretar general al PC(b)US, discipol devotat al cauzei lui Lenin, călăuzitorul omenirii progresiste, prietenul copiilor, părintele popoarelor, etc. Este momentul unei reflecţii asupra a ceea ce a însemnat radicalismul politic în secolul 20 şi materializările sale concrete. „Diavolul în istorie”, pentru a relua faimoasa formulă a filosofului polonez Leszek Kołakowski, autorul magistralei trilogii “Main Currents of Marxism”, a avut chipuri cât se poate de reale, încarnându-se în personaje cu biografii bine determinate. În afara lui Felix Dzerjinski, şi a succesorilor săi (Yagoda, Ejov sau Beria, cu toţii ucişi de către sistemul pe care l-au slujit), Răul a avut de cele mai multe ori chipuri mai puţin cunoscute, “banale” chiar, pentru a relua cunoscutul concept lansat de Hannah Arendt referitor la banalitatea răului. După cum (corect) a remarcat şi Stalin însuşi într-un celebru discurs rostit în faţa Armatei Roşii, cele mai mici rotiţe fac cu putinţă funcţionarea maşinăriei, sau, în cuvintele lui Stalin, generalii şi mareşalii nu înseamnă nimic fără soldaţii de rând.

Atunci când, în toamna anului 1940, locţiitorul directorului departamentului Cadre din structura GULAG NKVD (Glavnoye upravleniye ispravityelno-trudovykh lagerey i koloni, Narodnyy Komissariat Vnutrennikh Del, adică Administraţia Centrală a Lagărelor şi Coloniilor de Muncă Corectivă, Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne) l-a convocat pe tânărul inginer Feodor Vasilievici Mociulski (22 de ani) la sediul NKVD pentru a-i repartiza un job, conform legii, acesta nu ştia nimic despre ceea ce îl va aştepta la Pechorlag – unul dintre nenumăratele lagăre de muncă forţată care compuneau, la acea dată, arhipelagul gulag al URSS. “În ţările capitaliste, infractorii pur şi simplu putrezesc în închisori” l-a asigurat oficialul. După ce îşi ispăşesc pedeapsa, se întorc în societate la fel cum au intrat în închisoare. Sistemul socialist este însă unul uman: el dă posibilitatea tuturor infractorilor ca, prin muncă cinstită, să se îndrepte şi să devină cetăţeni responsabili atunci când termenul pedepsei expiră (p. 11).
Între 1940 şi 1946, tânărul inginer moscovit a îndeplinit, fără să îşi dorească vreo clipă, rolul de şef al lagărului de muncă forţată Pechorlag (sau Pechorstroi cum apărea în presă) aflat la N-E de Leningrad, dincolo de Cercul Polar de Nord, şi al celor aproape 100.000 de încarceraţi ai săi. Mărturia lui Mociulski, redactată la începutul anilor 1990 dar tradusă şi publicată abia în 2011 la Oxford University Press – întrucât în Rusia nu s-a găsit nicio editor dispusă să o publice – reprezintă prima poveste a unui om, inginer, care a fost toată viaţa sa membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, şi care a coordonat activitatea unui lagăr de muncă din Gulagul sovietic. Vocea sa este unică în literatura Gulagului întrucât propune o nouă perspectivă asupra lumii (de obicei) închise a NKVD-ului, una from the inside. Pentru moment, ea este singura scriere cu cacarter autoreferenţial redactată de către un angajat al GULAG NKVD din perioada stalinistă.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii