Treceți la conținutul principal

Gulag Boss. A Soviet Memoir - de Felician Velimirovici



Gulag Boss. A Soviet Memoir. Fyodor Vasilievich Mochulsky. Translated and edited by Deborah Kaple, Oxford University Press, 2011, 268 pp.

Pe data de 5 martie se împlinesc 60 de ani de la moartea lui I.V. Stalin, mareşal, lingvist, prim-ministru, secretar general al PC(b)US, discipol devotat al cauzei lui Lenin, călăuzitorul omenirii progresiste, prietenul copiilor, părintele popoarelor, etc. Este momentul unei reflecţii asupra a ceea ce a însemnat radicalismul politic în secolul 20 şi materializările sale concrete. „Diavolul în istorie”, pentru a relua faimoasa formulă a filosofului polonez Leszek Kołakowski, autorul magistralei trilogii “Main Currents of Marxism”, a avut chipuri cât se poate de reale, încarnându-se în personaje cu biografii bine determinate. În afara lui Felix Dzerjinski, şi a succesorilor săi (Yagoda, Ejov sau Beria, cu toţii ucişi de către sistemul pe care l-au slujit), Răul a avut de cele mai multe ori chipuri mai puţin cunoscute, “banale” chiar, pentru a relua cunoscutul concept lansat de Hannah Arendt referitor la banalitatea răului. După cum (corect) a remarcat şi Stalin însuşi într-un celebru discurs rostit în faţa Armatei Roşii, cele mai mici rotiţe fac cu putinţă funcţionarea maşinăriei, sau, în cuvintele lui Stalin, generalii şi mareşalii nu înseamnă nimic fără soldaţii de rând.

Atunci când, în toamna anului 1940, locţiitorul directorului departamentului Cadre din structura GULAG NKVD (Glavnoye upravleniye ispravityelno-trudovykh lagerey i koloni, Narodnyy Komissariat Vnutrennikh Del, adică Administraţia Centrală a Lagărelor şi Coloniilor de Muncă Corectivă, Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne) l-a convocat pe tânărul inginer Feodor Vasilievici Mociulski (22 de ani) la sediul NKVD pentru a-i repartiza un job, conform legii, acesta nu ştia nimic despre ceea ce îl va aştepta la Pechorlag – unul dintre nenumăratele lagăre de muncă forţată care compuneau, la acea dată, arhipelagul gulag al URSS. “În ţările capitaliste, infractorii pur şi simplu putrezesc în închisori” l-a asigurat oficialul. După ce îşi ispăşesc pedeapsa, se întorc în societate la fel cum au intrat în închisoare. Sistemul socialist este însă unul uman: el dă posibilitatea tuturor infractorilor ca, prin muncă cinstită, să se îndrepte şi să devină cetăţeni responsabili atunci când termenul pedepsei expiră (p. 11).
Între 1940 şi 1946, tânărul inginer moscovit a îndeplinit, fără să îşi dorească vreo clipă, rolul de şef al lagărului de muncă forţată Pechorlag (sau Pechorstroi cum apărea în presă) aflat la N-E de Leningrad, dincolo de Cercul Polar de Nord, şi al celor aproape 100.000 de încarceraţi ai săi. Mărturia lui Mociulski, redactată la începutul anilor 1990 dar tradusă şi publicată abia în 2011 la Oxford University Press – întrucât în Rusia nu s-a găsit nicio editor dispusă să o publice – reprezintă prima poveste a unui om, inginer, care a fost toată viaţa sa membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, şi care a coordonat activitatea unui lagăr de muncă din Gulagul sovietic. Vocea sa este unică în literatura Gulagului întrucât propune o nouă perspectivă asupra lumii (de obicei) închise a NKVD-ului, una from the inside. Pentru moment, ea este singura scriere cu cacarter autoreferenţial redactată de către un angajat al GULAG NKVD din perioada stalinistă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii