Treceți la conținutul principal

Istoricii (document din arhiva ANIC), restituire si concluzie de Felician Velimirovici


Tineri istorici contemoprani efectuându-şi stagiul la Canal

Tov. Florența Rusu. [decanul Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti, n.s.]
În primul rînd vreau să cer aprobarea ca eventual dacă mai am ceva de spus după aceasta să mi se dea voie. Această pentru că nu s-a vorbit nimic pînă acum despre catedre.
Eu ași vrea să discut despre unele probleme, unele discutate deja aici, altele nu.
Una din greutățile în munca de cercetare a cadrelor nostri de istorici este munca tovarășilor în două locuri. Spun aceasta pentru că majoritatea tovarășilor lucrează și la Institutul de Istorie al academiei și în învățămîntul superior. Aceasta face ca munca lor științifică să nu fie tocmai cea dorită. Acești tovarăși au sarcina să îmbine aceste două munci, dar iată cum se rezolvă munca: “Am muncă la institut și dece să mai lucrez și în altă parte”. Și este adevărat că nu se poate face lucrul acesta, pentru că o problemă ia foarte multă vreme pentru adîncire.

În această legătură, o primă problemă care se ridică și care ar putea fi considerată și ca o propunere este că pentru acești tov. să se alcătuiască un singur plan de muncă în care problemele de învățămînt și de institut să nu fie despărțite pentru că nici omul nu se poate despărți.
Însă ce aspect are această problemă? Institutul de Istorie al Academiei din București datorită și conducerii sale și spiritului în general ce există, are porțile foarte închise pentru o serie de cadre tinere din facultate, dar pentru mulți cercetători mai bătrîni, oameni mai puțin devotați partidului și guvernului, au totuși acces la Institutul de Istorie al Academiei. Cu toate că cercetătorii mai bătrîni sînt lăsați la Institutul de Istorie al Academiei, în schimb o serie de cadre tinere, pe simplul motiv că nu sînt” nume răsunătoare” nu sînt antrenate în munca de cercetare științifică. Cu toate că ei își trec acest lucru în plan, ei nu pot să facă acest lucru pentru că nu li se dă posibilitatea.
[***]
Aceasta ar fi o problemă și o problemă care îngreunează activitatea științifică.
O a doua problemă, care ridică greutăți în munca științifică în problemele de istorie, este frica de a atăca anumite probleme. De ex. anul trecut s-a trecut la întocmirea unui program de istorie al R.P.R., care nu s-a făcut nici astăzi. Sînt aici mulți tov. care pot să arate cîtă activitae există la catedre, dar care nu se pune pe hîrtie. De ex. Tov. Roman în această privință a arătat, poate sub formă de glumă, că: “De ce trebuie să mă expun?”; este drept că tovarășul Roman scrie totuși. Totuși spun că există această teamă și aceasta face ca să nu fie ridicate problemele cruciale în istoria patriei noastre.
[***]
O altă chestiune serioasă este problema ridicată de tov. Cheresteșiu, aceeia a premierii unor cercetători istorici. Aici s-a ridicat problema că de ce s-a premiat cutare sau cutare și nu cei care au lucrat la aceste documente. Din păcate nu avem altă operă în istorie și aceasta se datorește tot aceiași frici de a trata problemele.
[***]
Tov. Vianu:
Cum se folosesc cadrele tinere?
Nu întotdeauna cu cadrele tinere se duce o politică justă.
[***]
Tov. Știrbu.
Am să încep cu o anumită observație critică adusă mie.
Cred că una din cauzele faptului că noi astăzi sîntem într-o situație grea în domeniul științelor istorice constă în faptul să fiecare dintre noi are obligații extrem de multe. Cîteodată aceste obligații multe sînt impuse. Dar dese ori noi căutăm aceste obligații fie din cauza veniturilor fie din alte motive ca: amor propriu, exces de prestigiu, ș.a.m.d. La mine au fost ultimile cauze, la alți tovarăși se întîmplă și din motive materiale. Din această cauză mi s-a adus o acuzație mai înainte că m-am prezentat la anumite ședințe nepregătit. In mod concret tov. Vianu mi-a adus aceste acuzații prima dată nu am căzut de comun acord cu aceste, ca apoi gîndindu-mă mi-am dat seama că în mare măsură el are dreptate, pentru că acest lucru a fost folosit de multe ori. Ași vrea să mai continui cu această problemă.”


Totul se întîmpla în Romînia anilor 1950; orice asemănare cu anul 2013 în UBB este pur întîmplătoare. Promovarea tinerilor istorici, cumulul de funcţii, premierea unor istorici care nu muncesc, faptul că institutele de istorie au porţile închise pentru tinerii istorici (capabili), etc., sunt toate probleme care astăzi au fost cu desăvîrşire lichidate/rezolvate. Astăzi există DOAR lupta valorilor, recompensarea celui mai bun, munca cinstită, imposibilitatea de a fi plătit din 2-3 locuri simultan, iar posibilitatea de a petrece mai mult de un deceniu în cadrul ISD (Institutului de Studii Doctorale, n.s.) a fost în întregime interzisă. Institutele de cercetare promovează doar pe baza meritului. Doar pe cei mai buni. Cumetria a fost eradicată. Nepotismul este un cuvînt care are, din fericire, corespondent numai în dicţionar. În realitate nu. Noi culmi aşteaptă să fie cucerite, tovarăşi!


Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii