miercuri, 13 martie 2013

Ce vor doctoranzii din stradă?


De două zile în fața sediului central al Universității Babeș-Bolyai din Cluj se adună un pâlc de doctoranzi (nu mai mulți de 20, deocamdată) ”înarmați” cu pancarte și răbdare protestând din cauza neplății burselor de aproximativ 5 luni. E vorba de doctoranzii finanțați din proiectele POSDRU, că finanțare pentru proiecte de cercetare științifică am uitat să cerem la UE când s-au purtat tîrguieli pentru aderare. Mulți dintre acești doctoranzi au fost nevoiți să se împrumute din diferite surse, să caute surse alternative de finanțare (adică munci la negru sau alte job-uri) sau să apeleze la sprijinul părinților, pentru a-și putea susține ambițiile...deșarte. Mulți nu au putut să-și desfășoare stagiul de mobilitate (în străinătate) prevăzut în contract din cauza întârzierilor care au acompaniat acest proiect. Firește, sunt și doctoranzi care nu și-au derulat stagiul de mobilitate și din alte motive, dar aceia sunt, în general, alergici la orice formă de protest. Alții s-au trezit pe parcursul mobilității nevoiți să ”se descurce” pentru că dinspre patria mamă veneau vești proaste, adică întârzieri prelungite. Ba mai mult, la plecare în mobilitate orice doctorand era ”nevoit” să semneze un act adițional conform căruia își asuma riscul de a nu fi plătit pe perioadă nedeterminată din cauza vremurilor tulburi sau tulburate. Alternativa? Nu se primeau actele necesare efectuării stagiului și astfel doctorandul se vedea pus în situația de a nu respecta prevederile contractului semnat care impunea drept obligatoriu acest stagiu. Cerc închis. Tenebroasa aventură a actelor adiționale a început undeva în ianuarie 2011 când după concursul de dosare și publicarea listei cu cei care au câștigat șansa (mulți, aprox 230. prea mulți, poate) de a cerceta finanțat din fonduri POSDRU, la semnarea contractului s-a impus un act adițional care specifica … necesitatea înțelegerii vremurilor înspăimântător de tulburi în care înnota universitatea clujeană și care puteau aduce luni de neplată. Alternativa? Nu puteai fi bursier POSDRU fără acel act.
Chiar dacă au fost câteva luni de întârziere încă de la începutul proiectului, au fost și vremuri...decente. Adică, fără decalaje mai mari de 2-3 luni, plus luni prospere cu plătirea a cîte 2 burse (una pentru luna în curs și cîte o restanță). Dar vremurile tinereții doctorale s-au scurs în grabă și norii austerității s-au îngrămădit asupra cercetării clujene (și nu numai: colegii de la Iași o duc mai rău, cu restanțe mult mai mari, cei de la Alba Iulia … la fel de rău, București, Timișoara, Sibiu, Suceava... etc. încât ne mirăm că nu au ieșit și ei în stradă, inca). Finanțările s-au ciuntat și doctoranzii au fost îndemnați spre schimnicie și cumpătare. Și, bineînțeles, performanță, pentru că indicatorii de proiect trebuiau îndepliniți. Sfintele Sărbători de iarnă (2012) au adus vestea prelungirii perioadei de neplată a burselor și sfatul părintesc și plin de înțelegere și compasiune al ”echipei de management a proiectului” adresat celor rătăciți prin universitățile și institutele bătrânului continent, de a se întoarce la vatră dacă nu-și mai pot susține șederea. Bineînețeles, acest mail nu era asumat juridic de către nimeni și, implicit, fără nicio valoare. Dar ”echipa” s-a spălat pe mâini împingând ”amărâții” de doctoranzi în capcana neîndeplinirii prevederilor contractuale, pentru a putea mai apoi, în caz de ”gălăgie” să fie ”îngăduitori”.
Nu de asta avem nevoie (aveam)! Nu de reducere la 3 luni a perioadei de mobilitate obligatorie pentru că această experiență este necesară pentru redactarea unei lucrări științifice decente. Argumentele ar fi multe, de la ”alt aer” pe holurile instituțiilor academice, la bibliotecile dotate, contactul cu dascăli și colegi, patrimoniu cultural etc. Nu de milă și îngăduință în evaluarea activității noastre științifice sau pomeni și priviri blânde pline de compasiune. E vorba de un drept contractual: plata burselor restante! Întârzierea plăților  și îndatorarea multor doctoranzi a afectat procesul de cercetare și de redactare a lucrărilor, mitul romantic al omului de știință/umanistului ”sărac și devotat muncii sale” dovedindu-se nefuncțional. ”Burta goală” nu limpezește judecata! Astfel că apare necesară prelungirea perioadei de susținere a tezei de doctorat, fără ca acest fapt să se constituie ca o premieră sau ca un hatâr făcut unei generații capricioase și leneșe. Celelalte generații de bursieri POSDRU au beneficiat de amânări, iar în tradiția doctorală clujeană și nu numai, există numeroase prelungiri. Să nu mai pomenim de doctoranzii care trag să schimbe prefixul numărului de ani petrecuți în slujba studiilor doctorale.
O altă problemă a acestui protest anunțat de câteva săptămâni: numărul protestatarilor! Scrisoarea deschisă înaintată conducerii universității și celor responsabili de managementul acestor proiecte, a fost semnată de peste 50 de persoane. La evenimentul creat pe Facebook și-au anunțat prezența 26 de persoane + 14 probabile. În stradă au fost în jur de 20 pe parcursul celor 2 zile. Poate mâine și în zilele următoare se vor ostenii mai mulți ”revoltați” să coboare în stradă. Probabil că e incomod, rușinos etc. În această situație sunt, totuși, aproximativ 230 de doctoranzi. Unii sunt în mobilitate și și-au anunțat susținerea față de acest demers. Unii sunt la BCU și citesc sau sporovăiesc pe hol vărsându-și nemulțumirea și așteptând oblojirea rănilor.  Ideea protestului nu pare foarte populară în rândul tinerimii universitare, tinerii ”excentrici ” și ”buieci” din fața universității apărând ca o curiozitate greu de digerat, ca un accident neplăcut. Dar când a fost populară în urbea someșană și nu numai? Cât de des iese lumea în stradă pentru a-și cere drepturile sau pentru a protesta față de încălcarea/nerespectarea nor drepturi? Foarte rar! Și atunci când se întâmplă avem de a face cu grupuri mici. Dar, așa cum scrie și pe o pancartă a protestatarilor: ”Și Paul Goma era «puțini»”.



Comentarii

Translate this blog