Treceți la conținutul principal

"Ciuma lui Caragea" de Vlad Georgescu, restituire de F. Velimirovič




“Nu-mi place să fiu cap plecat. Trebuie să se găsească oameni care să spună lucrurilor așa cum sunt. Eu nu mă plâng de carne sau că nu-mi dă un pașaport de emigrare. Eu pun problema în mare, adică nu efectele ei cauzale

                                   ***

Și vodă Caragea și Ștefan Lăcustă înaintea lui au rămas în istorie ca domni ai calamităților. Pe Caragea, lumea îl știe grație ciumii care i-a împuținat țara. Un mare flagel la o domnie de numai șase ani. Din 1970, în doar șapte, ne-au bântuit trei mari flagele, două potopuri și un cutremur. Nu-i prea mult pentru o singură domnie? Ai spus că blocurile s-au dărâmat pentru că foștii proprietari capitaliști le-au înălțat fără grijă. Nici în aceste clipe nu poți uita ideologia, nu renunți la lupta de clasă. Dar blocul dela Lizeanu, dar poșta din Plevnei, dar blocul din Militari, dar centrul de calcul, toate abia construite, tot din vina proprietarilor s-au dărâmat? […] Te-am privit din nou dând indicații. Platitudini. De pildă, să se inceapă demolările de sus în jos. Îți crezi oamenii atât de înapoiați încât să fi început de la mijloc? Te ascultau toți, ingineri, arhitecți, constructori, își luau notițe, aplecați din spate. De ce nu-i lași să-și facă meseria singuri, ca buni meseriași ce sunt, fără atâta amestec amatorist? […] Pământul s-a scuturat pentru a spune că a venit vremea să se întoarcă fila […] Vodă Caragea a rămas în istorie prin ciuma care i-a împuținat țara. Un altul, înaintea sa, a rămas prin lăcuste. Domnia Ta vei rămâne prin două potopuri și-un cutremur. Domnul cataclismelor, cum nu a fost altul în istoria românilor. Două potopuri și-un cutremur. E mult pentru o singură domnie. Te sbați să intri în legendă. Atunci oprește-te și întoarce-te. Te vom urma căci schimbarea domnilor, bucuria nebunilor. Iar de nu poți, fă ca meșterul Manole: zidește-ți domnița, lipește-ti aripi de șiță și sări. Va rămâne pe urmă-ți, cel puțin o fântână.”

ACNSAS, Fond Informativ, D. 015155, Vol. II, ff. 2-3.

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Punk Was Not Dead: Aventuri de Coteț

Prin anii nouăzeci, cînd copilăream pe la Telciu și-mi plimbam cizmele prin slotăraia de pe Valea lui Stan și Zugău, nu prea aveam habar că sunt/urmează să devin un om recent, cu atît mai mult în momentele extrem de enervante cînd mă trezeau ai mei înainte de 8, ca să duc vacile pe imașul de deasupra gării. Mai grav, habar n-aveam că o să devin punk înainte de a avea buletin și că voi realiza contribuția pe care am adus-o eu muzicii, culturii și idealului punk, doar în anii facultății, cînd eram deja plecat de multă vreme dintre dealuri și balegi. Îmi plimbam prin colb și slotăraie nu doar cizmele sau bascheții, în funcție de sezon, ci și ignoranța și entuziasmul hrănit, în primul rînd de TV-ul nostru Olt, alb negru, de pe măsuța cu mileu. Și asta se întîmpla vara, cînd la ora aia abia începeau să se încingă corturile prin Vama Veche și prelatele teraselor de pe litoralul de unde ne transmiteau seara emisiuni despre cum se distrează lumea și cum se trăiește viața din plin. Uneori mă …

Comentarii