Treceți la conținutul principal

La Cluj se aplică Soluţia Finală în cazul doctoranzilor


Biblioteca Albertina Leipzig



           Sfârşitul lumii continuă pentru doctoranzii clujeni (cel puţin cei de la UBB) după cum se poate observa din misiva de Crăciun expediată de către echipa de management a proiectului POSDRU.

Stimati doctoranzi bursieri POSDRU,
In urma deciziei Rectoratului Universitatii Babes-Bolyai va aducem la cunostinta ca plata burselor restante aferente lunilor septembrie si octombrie 2012 nu se va realiza nici in aceasta luna (decembrie 2012).
Studentii doctoranzi care se afla in mobilitate si care nu isi mai pot sustine din punct de vedere financiar sederea in afara tarii sunt sfatuiti sa revina in tara cu incepere de la 01 ianuarie 2013. In cazul in care situatia financiara a Universitatii nu va permite reluarea platii burselor POSDRU, echipa de management va propune conducerii UBB un moratoriu privind clauza contractuala din contractul de studii doctorale cu bursa POSDRU referitoare la obligativitatea efectuarii stagiului de cercetare de 6 luni de zile intr-o tara membra UE, alta decat Romania.

        Unii doctoranzi răutăcioşi, răi de gură şi incapabili să înţeleagă dificultăţile prin care trece constant şi consecvent Universitatea, au cârtit de îndată spunând sus şi tare, pe la colţuri, că încă nu s-au deprins cu viziunea ascetică specifică cercetării napocense. Însă, deşi vestea aplicării Soluţiei Finale a stârnit înjurături şi blesteme aprige, nu se poate vorbi de organizarea vreunei răscoale spontane. Poate ar fi mai bine să privească partea plină a paharului de cucută, anume faptul că diriguitorii finanţelor universitare au avut înţelepciunea şi omenia să informeze eremiţii înainte de Crăciun şi nu după. Este o diferenţă extrem de mare pentru cel care reuşeşte, în pofida tentaţilor culinare şi a fricii de creditori, să-şi păstreze judecata limpede. Există alternative solide: ajunatul, colindatul şi umblatul cu popa cu crucea. Acestea pot aduce câştiguri considerabile celor care reuşesc să-şi învingă reţinerile şi comoditatea. Uitaţi aici câteva sugestii concrete:

1.      Doctoranzii se pot organiza în grupuri de “colindători din Moldova” şi pot umbla chiar de mâine la colindat printre blocurile clujene şi nu numai. Se poate colinda pe tren, prin autobuze, cu puţin tupeu şi un dram de noroc, chiar şi în unele localuri. Gama e variată în acest sens : capră, turcă, urs etc. Cu un program riguros se poate câştiga 2-3 sute de lei de căciulă pe zi. Foarte important: se recomandă ca un doctorand să bată doba continuu spre a acoperi sunetele obraznice emise de stomac pentru a nu cauza neplăceri boierilor care le-au deschis uşile.
2.      Banda lui Bujor : grup de trei doctoranzi care execută o scenetă scurtă despre păţaniile unui haiduc autohton. Poate fi privită şi ca o critică a banditismului social.
3.      Irozii. Aici e loc pentru mai mulţi şi, dacă doctoranzii reuşesc să dea 2-3 reprezentaţii în ceva biserici în zilele de Crăciun, creându-se astfel posibilitatea de a stârni mila unor mase largi de dreptcredincioşi şi astfel pot scoate chiar o sumă frumuşică.
4.      Pluguşorul : extrem de popular şi de simplu, permite intrarea în multe locuinţe, ceea ce automat implică o sumă sporită de bani. 
Ceată de doctoranzi la urat

         La acestea se adaugă câteva amănunte de căpătâi : se pot scuti numeroase mese pentru că «  la tătă casa-i lumină, la tăt omu-i masa plină », aşa că doctoranzii au toate şansele să fie poftiţi la masă şi să mai capete şi ceva merinde de drum. Şi cum e iarnă, mâncarea nu se strică degrabă.  Pentru cei cutezători, o direcţie esenţială de colindare ar trebui să o reprezinte locuinţele cadrelor universitare şi ale lucrătorilor la agie, care, în acest context, cu siguranţă vor face diferenţa între un colindător de rând şi unul cu studii superioare.
           Pentru cei plecaţi în mobilitate, în special cei din Paris, secretul e metroul. Colindatul la metrou poate aduce câştiguri nebănuite. E clar că cei care ştiu cânta la un instrument au avantaje sporite faţă de ceilalţi, aşa că nu se poate pune problema unei comunităţi a egalilor în sânul colindătorilor doctoranzi. Cei care sunt mai sfioşi sau sunt totalmente afoni au o ultimă alternativă: să ia trenul foamei spre ţara natală.
           Totuşi, trebuie evitate coliziunile cu alte grupuri de colindători şi abuzurile în materie de degustări. De asemenea, trebuie evitate aluziile la situaţia precară a doctoranzilor autohtoni atunci când se colindă pe la case de boieri mari ca nu cumva să cauzeze indigestii gazdelor. Un doctorand harnic şi cu un pic de voce poate scoate în următoarele două săptămâni – mai ales dacă prinde şi un preot de treabă care să-l ia cu botezul – bani cât să-i acopere cheltuielile (chirie, întreţinere, 2 saci de cartofi şi 3 l ulei – nu uitaţi, uleiul poate fi refolosit) până prin martie când răsar urzicile şi alte delicatese. Alături de tradiţionalele metode de subzistenţă precum redactarea de referate, licenţe, dizertaţii şi teze de doctorat contra cost, doctoranzii au acum la îndemână şi soluţii sezoniere.
         Un alt aspect pozitiv al acestei măsuri este faptul că în lipsa resurselor financiare şi implicit a pornirilor către desfrâu şi risipă, doctoranzii se vor preocupa mai mult de chestiuni înalte, nobile, profunzimi care depăşesc nivelul profan şi vulgar al existenţei materiale. Este drept că doar caracterele tari vor reuşi să-şi estetizeze lipsurile şi prin aumarea lucidă a acestei dimensiuni iniţiatice a doctoratului să-şi înnobileze fiinţa.
          Aşadar, nu sunt motive întemeiate ca munca de cercetare să fie întreruptă sau să necesite prelungire. Acestea sunt doar mofturi. Sunt lucruri în viaţa doctorală mai importante decât banii şi confortul. Aş mai spune eu multe dar trebuie să mă odihnesc ca să mă pot trezi mâine de dimineaţă, să prind vad bun pe Grimmaische Strasse.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii